Proaspatul căsătorit își salveaza numarul soţiei în mobilul său cu numele: “Viaţa mea”.
După un an de mariaj, l-a schimbat în “Nevasta”.
După cinci ani de mariaj: “Acasă”.
După zece ani: “Hitler”.
După aniversarea căsătoriei de argint: “Număr greșit”.
O scrisoare de la feciorul-student către tatăl său: „Dragă tată, trimite-mi o mie de lei ca să îmi iau un dicţionar foarte important”.
După trei zile, primeşte pachet de acasă, cu dicţionarul de care zicea în scrisoare. Supărat că nu a mers şmecheria, îl vinde cu 200 de lei la anticariat şi o ţine în cheltuieli cu amicii, pînă face toţi banii de dicţionar praf.
Cînd colo, vine şi o scrisoare de la tatăl său: „Dragă băiete, sper că îţi prinde bine dicţionarul, iar, dacă ai studiat, într-adevăr, cred că ai văzut şi că între paginile lui ţi-am pus şi o bancnotă de 100 de euro, să te mai distrezi şi tu cu fetele şi prietenii”.
Mama îşi întreabă fiica proaspăt căsătorită:
– Cum te tratează soţul tău?
– Foarte bine, mamă, îmi cumpără tot ce îi cer.
– Înseamnă că ceri puţin!
Ghimbirul – planta minune la care nu trebuie să renunţiaţ pe timp de iarnă
Dintre plantele tropicale – renumite pentru beneficiile aduse organismului uman – una se evidenţiază mai mult decît toate, prin cele 13 funcţii miraculoase pe care le exercită. Vă amintim de ghimbir, pentru că acum, mai mult ca oricînd, este recomandat. Ne confruntăm cu frigul care accentuează afecţiunile reumatice, dar provoacă şi răceli.
Atît pentru digestie, cît şi pentru reumatism, ghimbirul face minuni. Conţine aproape 500 de compuşi ce aduc beneficii organismuluii. Foarte important pentru întărirea sistemului imunitar, mai ales în timpul iernii, ghimbirul este recomandat doar mestecat pentru: inflamaţii ale gîtului, laringită, tuse. Pentru durerile de stomac, îl puteţi consuma fie amestecat cu ulei de ricin, fie sub formă de infuzie din ghimbir uscat.
În cazul unor indigestii, mai ales dacă aţi făcut un uşor exces culinar la masă, amestecaţi suc de ghimbir cu zeamă de lămîie şi sare şi consumaţi amestecul întotdeauna înainte de mese. Ghimbirul poate înlocui orice medicament pentru calmarea durerilor de cap de după petreceri de pomină – trebuie doar să aplicaţi pe frunte o pastă din ghimbir uscat cu apă sau gel de aloe. Dacă durerile de cap au un substrat nervos, atunci sucul de ghimbir se amestecă cu lapte şi se foloseşte ca inhalant. O altă durere căruia ghimbirul îi poate face faţă este cea de dinţi, numai dacă aplicaţi o pastă din ghimbir şi aloe pe partea de unde este durerea. Ceaiul preparat din ghimbir este antidotul perfect împotriva răcelii. Vă propunem o reţetă simplă – faceţi o infuzie din ceai verde (sau negru), in care adăugaţi o stiblă de busuioc si citeva bucăţele de ghimbir. E aromat şi sănătos. Ghimbirul poate fi parte integrată şi în curele de slăbire – stimulează metabolismul şi arde grăsimile.
Pipote şi inimi picante
Ingrediente:
300 gr de pipote (rînze) şi inimi de pui, 3 roşii sau suc de roşii, 2 cepe, o căpăţină de usturoi, un ardei iute, foi de dafin, piper negru, sare.
Mod de preparare:
Pipotele şi inimile se spală bine şi se pun la fiert pînă cînd sînt aproape gata. Ceapa şi roşiile se înăbuşă, apoi se adaugă usturoiul, ardeiul iute tocat, frunza de dafin, condimentele.
Se înăbuşă pînă se înmoaie, apoi se amestecă cu pipotele şi inimile fierte şi scurse bine. Se dau la cuptor pentru 20 minute. Se pot servi cu mămăligă.
Grădina mea în luna februarie
Întotdeauna se găseşte ceva util de realizat pentru grădină, chiar şi în luna care pune capăt sezonului rece. Făurar este socotită o lună nemiloasă, aducătoare de geruri şi viscole mari. Totuşi, încă din luna februarie trebuie să vă pregătiţi să întîmpinaţi primăvara cum se cuvine.
Plantaţi flori de primăvară. Stabiliţi de pe acum florile pe care v-aţi propus să le admiraţi în următoarea perioadă, cum ar fi: crinul, gladiola, begonia tuberculată, amaryllis, cerceii-doamnei.
În cazul în care pămîntul nu este îngheţat sau îmbibat cu apă, îl puteţi săpa şi îngrăşa cu orice compost pe care îl aveţi la dispoziţie. Asiguraţi-vă, ca în toate celelalte perioade ale anului, că grădina voatsră este curată, că plantele nu au în jurul lor straturi de frunze putrezite care să atragă dăunători. Folosind metodele consacrate, nu uitaţi să ţineţi la distanţă vieţuitoarele care adoră umezeala: melcii şi limacşii.
Grădina de legume are de asemenea prioritate în perioada care urmează, fiindcă ne pune pe masă cele mai proaspete şi naturale produse. Acum puteţi plasa seminţele pentru soiurile timpurii, precum varza şi broccoli, şi mai puteţi planta morcovi, salată, ceapă, ridichi şi chiar spanac. Aveţi răbdare ca temperaturile să mai crească, pentru a semăna afară vinete, roşii sau fasole. În grădina de legume ar trebui făcută prima arătură (de săpat), dacă vremea permite. Buruienile şi seminţele scoase se vor usca.
După cum am menţionat anterior, în luna februarie trebuie să abordaţi cu cea mai mare seriozitate problema îngrăşămîntului pentru plante. Acestea au nevoie atat de ingredientele primare, adică azot, fosfor şi potasiu, cît şi de cele secundare (sulf, magneziu, calciu). De la jumătatea lunii şi pînă la finele acesteia, este perioada de fertilizare a arbuştilor şi a plantelor veşnic verzi.
Vă dorim o zi minunată în grădină!
VIDEO | Un tânăr din raionul Ungheni a fost bătut de poliţişti până şi-a pierdut cunoştinţa
Un tânăr din raionul Ungheni a fost călcat cu maşina, după care bătut de poliţişti până şi-a pierdut cunoştinţa. A fost dus la spital în stare gravă, iar când şi-a revenit, s-a adresat oamenilor legii ca să-i facă dreptate.
Ghinion însă: s-a ales cu dosar penal. Tânărul a devenit agresor, iar poliţiştii – victime.
Stanislav Staraşciuc povesteşte că pe 26 decembrie 2012, în timp ce mergea pe strada centrală din sat, din sens opus venea o maşină a poliţiei rutiere, care s-a oprit cu roata pe piciorul său. De durere, acesta bătea cu pumnii în capota maşinii şi striga să-i fie eliberat piciorul. Cei doi poliţişti, care se aflau în maşină, au fugit de la faţa locului şi s-au întors în scurt timp cu poliţistul de sector. Toţi trei l-au încătuşat cu forţa, l-au dus la comisariatul de poliţie din Ungheni, unde a fost legat de calorifer şi bătut de cinci poliţişti până şi-a pierdut cunoştinţa.
La spital, poliţiştii le-au spus medicilor că acesta nu vede, pentru că a efectuat lucrări de sudare fără cască. Apoi au cerut să fie internat în secţia narcologie şi legat de pat, deoarece este foarte beat şi violent.
Procurorul, care a anchetat cazul, susţine că a nu poate începe urmărirea penală pe numele poliţiştilor, deoarece se bazează pe declaraţiile martorilor aduşi de către oamenii legii. Astfel, victimei i-a fost dechis dosar penal pe acţiuni de huliganism împotriva poliţiştilor şi este acuzat că i-a bătut pe aceştia.
Sursa: jurnaltv.md
A muncit fără să caute răsplată. Şi totuşi, munca i-a fost răsplătită
De peste 14 ani este primar. E, de fapt, cel mai longeviv primar din raionul Călăraşi şi, se pare, cel mai iubit. De fiecare dată, Gheorghe Grecu din Onişcani, căci despre el e vorba, a cîştigat detaşat, fără drept de apel.
Fostul profesor de educaţie fizică, apoi director al gimnaziului din Onişcani, Gheorghe Grecu candidează, pentru prima oară, la funcţia de primar, în anul 1999, cu statutul de candidat independent. Spre surpinderea celorlalţi contracandidaţi, susţinuţi masiv de partidele ce îi lansaseră în acea campanie, cîştigă detaşat. Avea doar 35 de ani.
La nici doi ani de la acel eveniment, în 2001, intră în posesia titlului onorific „Primarul anului 2002” în judeţul Ungheni. Peste alţi doi ani, satul Onişcani este declarat învingător în Concursul republican „Cea mai verde, mai salubră şi amenajată localitate”.
Nu întîmplător, la următoarele alegeri locale, în 2003, Gheorghe Grecu este reales în funcţia de primar cu un scor zdrobitor – 97% din sufragii. Apoi, în 2007, cîştigă iarăşi, cu votul a 87% din numărul total al celor care au participat la alegeri.
Fiind întrebat ce l-a făcut să candideze, din nou şi din nou, dînsul a surîs şi a răspuns: „În primul rind, curiozitatea de afla dacă în mandatul anterior m-am făcut simţit, adică, dacă m-am descurcat cît de cît cu sarcinile ce mi le-am asumat. După ce cîştigam un nou mandat, mă convingeam că am susţinut cu bine „examenul” şi rămîneam cu sentimentul satisfacţiei că nu am candidat în zădar”.
Cu ce i-a cucerit, totuşi, Gheorghe Grecu pe consătenii săi? Cu acţiunile sale menite să protejeze şi să amelioreze mediul ambiant, să creeze condiţii optime pentru satisfacerea celor mai stringente necesităţi ale comunităţii. Astfel, a adus la casa fiecărui onişcănean apa potabilă. S-a preocupat în permanenţă de extinderea suprafeţelor împădurite din împrejurimile satului. Or, multe dintre terenuri nu pot fi utilizate în scopuri agricole, iar o parte din cele circa 600 de hectare de păşuni nu mai sînt utilizate conform destinaţiei, şeptelul de animale scăzînd drastic. De aceea s-a mers pe calea împăduririi lor, cu forţele propii. În prezent, satul se poate mîndri cu 300 de hectare de pădure proprietatea comunităţii. Gheorghe Grecu are de gînd să extindă pădurile pe o suprafaţă de încă 200 de hecatre. “În primul rind, protejăm solul şi mediul ambiant. În al doilea rind, prin exploatarea raţională a pădurii, asigurăm o bună parte a populaţiei noastre cu lemne de foc, ceea ce, în condiţiile scumpirii constante a resurselor energetice, este mai mult decît benefic”, a explicat dînsul această acţiune a sa.
De-a lungul anilor, a încercat să aplice în comunitate tot ce i s-a părut mai progresiv. Cu ani în urmă, a creat pe lîngă primărie o societate cu răspundere limitată, care a preluat în gestiune toată tehnica agricolă şi inventarul aferent, dar şi alt patrimoniu rămas după privatizare cam fără stăpîn. Apoi, a deschis una dintre primele staţii de maşini şi tractoare din raion.
S-a remarcat şi prin alte realizări: gazificarea întregii comune, implementarea proiectului lucrărilor cadastrale, asigurarea bibliotecii locale cu calculatoare moderne, reparaţia capitală a Centrului Medicilor de Familie din Onişcani şi a centrului de urgenţă medicală, construirea şi reparaţia unor drumuri în satele Hîrbovăţ, Sverida şi Onişcani.
Pentru toate acestea, Gheroghe Grecu a fost decorat, zilele trecute, printr-un Decret prezidential, cu medalia „Meritul Civic”. „Munceşte şi nu căuta răsplata. Ea te va găsi singură”, a comentat primarul, filozofic, ultima sa distincţie.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu
Regiunea Ungheni-Nisporeni-Călăraşi abundă în primării ”pitice”
Fotografie din arhiva redacţiei Expresul
Potrivit Legii nr.764 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, „unitatea administrativ-teritorială de sine stătătoare se formează, dacă are o populaţie, de regulă, de cel puţin 1500 de locuitori şi dispune de mijloace financiare suficiente pentru întreţinerea aparatului primăriei şi instituţiilor sferei sociale”. Clar ca bună ziua.
Aceeaşi lege mai spune că, „în cazuri excepţionale, Parlamentul poate stabili, prin lege organică, formarea unei unităţi administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori mai mic decît 1500”.
Se pare că şi la Ungheni, şi la Nisporeni, şi la Călăraşi au fost mult prea multe „cazuri excepţionale”, căci regiunea abundă de primării „pitice”. Practic, fiecare a treia unitate administrativ-teritorială are o populaţie mai mică de 1500 de locuitori.
UNGHENI
Din cele 33 de primării existente în raionul Ungheni, zece sînt minuscule. Întîietatea o deţine satul Măgurele, cu doar 932 locuitori. Puţin mai mulţi locuitori îi are Năpădeniul – 1021. Satul Teşcureni se clasează pe locul III cu 1109 locuitori, după care urmează Cornova cu 1129 locuitori.
Incredibil, dar adevărat: chiar dacă sînt comune, ceea ce înseamnă cîteva sate luate împreună, multe dintre ele nu au ajuns să aibă o populaţie de cel puţin 1500 de locuitori. Astfel, Alexeevca, cu trei sate în componenţa sa, abia de adună 1215 locuitori. Comuna Agronomovca, tot cu trei sate în componenţa sa, are 1234 locuitori. Morenii Noi, cu două sate ale sale, are 1273 de locuitori. Comuna Sineşti, cu două sate, are o populaţie de 1379. Comuna Condrătești, care are în componenţa sa două sate, numără 1410 locuitori, iar Buciumeniul, cu trei sate ale sale, are 1426 de locuitori.
CĂLĂRAŞI
Anti-recordul în ceea ce priveşte populaţia unei unităţi administrativ-teritoriale îl deţine, indiscutabil, satul Frumoasa, care numără – atenţie! – 660 de locuitori. Urmează satul Păulești, cu 1015 locuitori. Comuna Buda, cu două sate în componenţa sa, abia de ajunge la 1084 de locuitori. Satul Căbăiești are o populaţie de 1102 locuitori, iar Peticeniul – 1211. O populaţie puţin mai mare o are satul Vărzăreștii Noi – 1309 locuitori. Comuna Dereneu, cu trei sate în componenţa sa, ajunge la un număr de 1372 de locuitori. Încheie topul primăriilor mici satul Temeleuți, care numără 1412 locuitori.
Deci, în raionul Călărași opt primării din cele 28 existente au o populaţie mai mică de 1500 de locuitori.
NISPORENI
Deoarece raionul Nisporeni e mai mic, şi numărul primăriilor „pitice” e mai mic – doar şase din cele 23 existente. Şi ar mai exista ceva specific: toate cele şase primării au fost constituite în baza unor sate, şi nu comune.
Cea mai mică unitate administrativ-teritorială se înregistrează la Bărboieni, un sat cu doar 874 locuitori. Pe locul II se situează Călimăneștiul, cu 1021 locuitori, acesta fiind urmat de satul Bolțun, care numără 1062 locuitori. În afara „podiumului”, dar cu o populaţie mică, au rămas satele: Vînători – cu 1127 locuitori, Cristești – cu 1208 locuitori, și Bursuc – cu o populație de 1306 persoane.
Notă: Numărul populaţiei a fost stabilit de recensămîntul din 2004. Alte date oficiale, mai proaspte, nu există. Oricum, populaţia nu a prea crescut, în această perioadă, în satele noastre.
Comentariul specialistului
„Nu aş zice că aceste primării sînt ilegale, neîntrunind numărul minim necesar de locuitori. Dar, cu siguranţă, activitatea lor este ineficientă, căci ele nu sînt capabile să-şi gestioneze treburile și să satisfacă nevoile societății”, a declarat, cu privire la acest subiect, Natalia Rotaru, șefa Oficiului teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat. Potrivit dînsei, pentru ca o autoritate publică locală să existe decent și să ofere servicii de calitate cetățenilor, ideal ar fi să aibă o populație de 5000 de locuitori.
La ora actuală, în regiunea Ungheni-Nisporeni-Călăraşi se pot lăuda cu un asemenea număr de locuitori doar trei (!) comune: Pîrlița și Sculeni din raionul Ungheni, cu 5044 și, respectiv, 5470 locuitori, precum şi Sipoteni cu o populație de 7383 de locuitori. În raionul Nisporeni, cea mai mare comună este Cioreşti cu 4587 de locuitori.
Citiţi în numărul următor ce spun primarii unor localităţi „pitice” despre activitatea şi viitorul primăriilor lor.
Ina Landa
Orașul Ungheni – o istorie de succes
Primarul oraşului Ungheni, Alexandru Ambros, a vorbit, săptămîna trecută, în faţa a peste 160 de primari din R.Moldova, donatori, reprezentanţi ai unor misiuni diplomatice, despre succesele înregistrate de oraş în ceea ce priveşte implementarea proiectelor. Evenimentul a avut loc în cadrul Forumului ”Fonduri pentru APL-urile Moldovei”.
”Noi, la Ungheni, avem foarte multe proiecte implementate, de care ne mîndrim. Îmi este foarte greu, în cîteva minute, să le prezint pe toate, dar să alegi cîteva dintre ele e și mai complicat, pentru că ținem foarte mult la toate”, a menționat primarul chiar în debutul discursului său.
Alexandru Ambros a prezentat Strategia de dezvoltare durabilă ”Agenda Locală 21” cu portofoliul său de proiecte care este actualizat anual, a prezentat şi proiectele transfrontaliere, şi Strategia de dezvoltare a turismului. S-a referit şi la Fundația Comunitară, subliniind că este un proiect cu care primăria se mîndreşte foarte mult.
Şi, pentru că Forumul a fost organizat de către Institutul de Dezvoltare și Expertiză a Proiectelor, fondat recent, Alexandru Ambros a ţinut să menţioneze importanţa acestuia, făcînd un apel către primari să beneficieze de serviciile lui. ”Sînt sigur că avem nevoie de acest Institut. Angajaţii de aici vor putea să ne facă un proiect fezabil și să ne consulte”, a opinat dînsul.
Prînzuri gratuite pentru cei săraci
Începînd cu 4 ianuarie, 70 de persoane defavorizate din oraşul Călăraşi beneficiază de prînzuri gratuite, oferite, graţie susţinerii financiare de către Crucea Roşie din Elveţia prin intermediul Crucii Roşii din Călăraşi.
Cele 70 de persoane vor lua prînzul timp de o lună, urmînd ca în următoarea lună locul lor să-l ia alţi 70 de oameni dintre cei mai săraci.
Prînzurile vor fi oferite timp de patru luni, a declarat Nina Tatarciuc, preşedinta Crucii Roşii Călăraşi. Costul unui prînz este de 28 de lei.
Beneficiarii sînt selectaţi de către asistenţii sociali din partea locului. În total, în această perioadă, vor beneficia de mîncare caldă circa 300 de călărăşeni, a precizat sursa citată.
De menţionat că şi la sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou au beneficiat de seturi de produse alimentare, de îmbrăcăminte şi alte atribute necesare vieţii de zi cu zi, numeroase persoane social vulnerabile din raion.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu
Arta de a trăi
Oamenii de calitate se recunosc după puterea lor de a se transforma. Unii se pot transforma mai repede, alţii foarte greu. Ca şi lemnele – unele ard mai uşor, altele mai greu. Încercați să puneți pietre în foc. Veţi vedea că acestea nu numai că nu vor arde, dar se vor înnegri şi se vor acoperi de funingine.
Trăim vremuri în care trebuie să ne transformăm mult, să terminăm cu amînările şi să devenim cu adevărat oameni de calitate. Nu avem alte opţiuni, nu mai trebuie să amînăm întoarcerea la iubire, bunătate, generozitate, omenie.
Oamenii, ca specie umană, vorbesc prea mult și se simt prea puțin unii pe ceilalți. Abuzează de limbaj şi sînt săraci în îmbrăţişări, în zîmbete… Să privim mai des în ochii oamenilor şi vom rosti mai puţine cuvinte. Cuvintele mint mai uşor decît privirea! Oamenii devin sinceri şi buni unii cu ceilalţi atunci cînd se privesc în ochi. Războaiele sînt declanşate de cei ce nu au privit niciodată în ochii celor pe care îi atacă.
Avem mult mai multe în comun unii cu ceilalţi decît credem. Avem, în primul rind, aceeaşi scînteie divină, aceeaşi suflare de viaţă, aceeaşi senzaţie de foame…
Un om bun nu e neapărat celebru. De multe ori trece printre noi la fel ca aerul care nu se vede. Omul bun e sursa “oxigenului” cu care se hrăneşte sufletul. Cu cît o comunitate are mai mulţi oameni buni, cu atît e mai pur aerul care hrăneşte sufletul.
Omul bun e ca o ploaie pe timp de secetă, aduce viaţă fără să ştie, luminează şi despovărează fără să facă nimic. În jurul unui om bun timpul curge altfel, lumina poposeşte mai mult. În jurul unui om bun se respiră mai uşor, se gîndeşte mai profund, se iubeşte mai intens. În preajma omului bun poţi să devii om bun.
Vreau să vă povestesc povestea vulturilor care trăiesc pe vîrfurile cele mai înalte ale munţilor Anzi. Secretul supravieţuirii lor rezidă într-o enzimă protectoare, emisă la baza penelor; astfel corpul vulturului este protejat împotriva calamităţilor. Deşi condiţiile sale de viaţă sînt dure, el poate atinge vîrsta de 70 de ani. Dar pentru aceasta, vulturul trebuie să ia o decizie grea…
Incepînd de la vîrsta de 40 de ani, unghiile sale nu mai sînt capabile să susţină prada. Ciocul lung şi ascuţit i se înconvoaie, devenind din ce în ce mai impropriu pentru sfîşiatul prăzii.
Aripile-i grele şi îmbătrînite de ani, îi frînează zborul şi îi obosesc muşchii pieptului. Enzima protectoare încetează să mai fie emisă, lipsind astfel vulturul de protecţia atît de necesară.
În asemenea cazuri, vulturul are două opţiuni: să moară sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. În acel moment, pentru vultur este imperios necesar să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să-şi încropească un adăpost. Acolo îşi loveşte încontinuu ciocul încovoiat de o stîncă, pînă cînd aceasta se rupe. După ce îşi rupe ciocul, aşteaptă să-i crească altul nou. Apoi îşi smulge unghiile. Încet, încet, se îmbracă din nou cu pene tinere, alimentate din belşug cu preţioasa enzimă protectoare. Astfel, după cinci luni, vulturul îşi reia faimosul zbor, pentru care a fost creat şi pentru care, de fapt, trăieşte.
Povestea vulturului poate fi povestea fiecăruia dintre noi. De multe ori, ca să supravieţuim, trebuie să trecem printr-un astfel de proces. Uneori, trebuie să renunăm la trecut, la simboluri, îndeletniciri.
Morala: ,,Numai eliberîndu-ne de vechile obiceiuri, de vechile practici, vom putea profita de prezent privind încrezători spre viitor”.
Ala Mutilică
VIDEO | AH1N1 a mai făcut o victimă la Ungheni
Numărul bolnavilor decedaţi de gripă creşte de la o zi la alta. În trei zile au murit trei oameni. Victimele sunt doi bărbaţi din capitală şi o femeie din Ungheni. Medicii afirmă că în cazul lor gripa a dat complicaţii pentru că sufereau şi de alte maladii. Astfel, numărul persoanelor decedate anul acesta din cauza virusului AH1N1 se ridică la 5.
Femeia de 41 de ani originară din satul Hristoforovca, raionul Ungheni, a murit la spitalul „Toma Ciorbă”. Bărbaţii în vârstă de 55 şi 62 de ani au decedat la Spitalul „Sfânta Treime” şi, respectiv, la Institutul de Ftiziopneumologie. Specialiştii de la Centrul Naţional de Sănătate Publică susţin că victimele nu au putut fi salvate deoarece sufereau de boli grave, iar gripa le-a înrăutăţit starea de sănătate. În plus, pacienţii s-au adresat târziu la medic şi, deşi făceau parte din grupurile de risc, nu s-au vaccinat.
Medicii spun că toate cele cinci persoane care au decedat din cauza virusului AH1N1 aveau imunitate scăzută.
În total, anul acesta în ţară au fost înregistrate 400 de cazuri de gripă. Specialiştii de la Centrul Naţional de Sănătate Publică susţin că suntem în pragul unei epidemii de infecţii respiratorii acute, după ce săptămâna trecută numărul de îmbolnăviri a depăşit pragul epidemiologic. Cele mai multe cazuri de gripă clinică au fost înregistrate în Chişinău, Ungheni, Bălţi, Călăraşi, Floreşti, Hânceşti, Soroca şi Ştefan-Vodă.
Sursa: jurnaltv.md
Au apărut primii pompieri săteşti
În premieră absolută pentru raionul Călăraşi, la Onişcani a fost constituit recent un grup de pompieri în număr de cinci persoane.
Primarul Gheorghe Grecu a declarat că crearea acestuia a fost imperios necesară, fiind impusă de mai multe situaţi extreme, în special incendii, pe care pompierii din Călăraşi nu reuşeau să le combată pe deplin. „Avem circa 600 de hecatre de păşuni care, în ultimii ani secetoşi, au fost cuprinse de flăcări de mai multe ori”, a explicat sursa citată. În plus, la Onişcani sînt şi circa 300 de hectare de pădure tînără, plantată cu propriile puteri, iar pentru viitor se planifică extinderea acesteia pînă la 500 de hectare. Şi ea trebuie protejată de un eventual incendiu.
„Credem că efortul financiar solicitat de întreţinerea grupului de pompieri se va dovedi, cu timpul, în totalitate justificat”, a spus primarul.
Cei cinci pompieri sînt salarizaţi din bugetul pimăriei. Ei au fost dotaţi cu o autosepcială, aceasta fiind donată, urmare a unui demers al primăriei locale, de către Ministerul Afacerilor Interne. Este în curs de rezolvare şi trecerea de la balanţa primăriei către acest grup a unui automobil de serviciu, de marca „Niva”, care le va facilia cu mult activitatea de protecţie contra situaţiilor extreme, a mai subliniat Gheorghe Grecu.
De notat că pompierii din Onişcani au reuşit deja să demonstreze capacităţile lor de intervenţie. Recent, ei, alături de colegii lor din Călăraşi, au participat la stingerea unui incendiu din satul Păuleşti. Astfel, au confirmat afirmaţia primarului de Onişcani, că „grupul de pompieri va interveni, la necesitate, în toate cazurile extreme din satele vecine şi nu numai”.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu
Şoferii sînt îndemnaţi să parcheze cu… cap
Parcările neregulamentare costă bani, nervi și timp pierdut. Acesta este mesajul agenților rutieri din Nisporeni. Potrivit lor, în ultimul timp, unii conducători auto certaţi cu bunul simţ îşi lasă tot mai des mașinile în locuri interzise, creînd astfel obstacole şi îngreunînd circulația rutieră.
Chiar dacă la Nisporeni nu există, la ora actuală, nici o parcare autorizată, cu excepţia celei din preajma pieţii, care funcţionează doar două zile pe săptămînă, Sergiu Robu, șeful Secției Poliție Rutieră Nisporeni, susţine că există totuşi, o soluţie. Parcarea se permite de-a lungul străzii centrale din oraşul Nisporeni.
Totuşi, cei care au ales să-şi facă aici o „parcare permanentă” riscă să rămînă, într-o bună zi, fără automobil. Anul trecut, a crescut alarmant numărul răpirilor de autovehicule, susţin oamenii legii. Astfel, în 2011 au fost răpite doar două unităţi de transport, iar în 2012 – deja opt. „O parte din vină o poartă înşişi proprietarii acestora, deoarece le lasă fără supraveghere un timp îndelungat, în locuri publice”, susţine Sergiu Robu.
Referindu-se la parcările neregulamentare, dînsul a remarcat că șoferii buclucaşi riscă să fie pedepsiţi. Chiar dacă, la ora actuală, legislaţia prevede, pentru o staţionare neregulamentară, un avertisment și amendă în valoare de 100 de lei, şoferii vor fi nevoiţi să piardă timp şi… nervi. În cazul în care vor parca maşina neregulamentar, vor trebui să scoată din buzunar deja 200 de lei. Nu vor scăpa fără penalități – de data aceasta, mult mai dure – nici cei care, lăsîndu-şi unitatea de transport în locuri interzise, au creat obstacole circulației rutiere. Pentru asemenea încălcări este prevăzută o amendă de pînă la 1000 de lei.
Dar și aceasta nu e tot. Şoferul vinovat de crearea unor situații periculoase la trafic se mai poate trezi cu numerele de înmatriculare ridicate sau chiar fără automobil, acesta fiind evacuat la o stație de parcare specială.
Pentru a evita situațiile neplăcute, favorizate de parcările în locuri interzise, agenţii de circulaţie le sugerează șoferilor să se gîndească bine atunci cînd doresc să-şi parcheze maşina şi să facă alegerea corectă. „E o metodă sănătoasă. În plus, nu te costă nimic”, a conchis Sergiu Robu.
NISPORENI | Ina Landa
VIDEO | Barca seculară de peste Prut
În toamna anului trecut, în rîul Prut, localnicii din satul Măcărești, raionul Ungheni au găsit o barcă cu peste 200 de ani vechime. Aceasta, acum cîteva zile, a fost adusă în Muzeul de Istorie și Etnografie din Ungheni. Avînd o lungime de circa 5 metri, 80 cm lățime, dar și o greutate de peste15 kg, barca care a fost confectionată din stejar a fost găsită într-o stare relativ bună. Potrivit unui istoric din localitate acest obiect de cult a fost cel mai curînd utilizat de băștinași încă în secolul XVIII pentru a naviga de pe un mal pe altul al Prutului, dar și pentru afaceri.
Potrivit istoricului, Vasile Iucal, barca seculară necesită o restaurare, însă țara noastră nu dispune de astfel de specialiști, de aceea dînsul a apelat la un expert din România și acum este în așteptarea unui răspuns din partea colegilor săi de peste Prut.
Istoricul Vasile Iucal spune că acest obiect istoric este unicul de felul său găsit pînă în prezent pe teritoriul țării nostre , de aceea valoarea sa este inestimabilă.
Sursa: EuroNova TV
Esențial | Haideţi să vorbim despre medici
De zeci de ani, în toată lumea – în lumea cea pe care ne place s-o numim civilizată! – doctorii, lucrătorii medicali au fost respectaţi, ascultaţi, veneraţi. Nu şi la noi. Nu o spun ca reproş, pentru că noi, trebuie să recunoaştem, nu facem parte din lumea civilizată. Aici, la noi, oricine îşi poate permite să-i sară în cap medicului, să arunce cu noroi în el, să-l jignească într-un hal fără de hal. Citiţi, chiar în această pagină, „reporşurile” aduse lui Oleg Belbas, şeful Agenţiei teritoriale Ungheni a Companiei Naţionale de Asigurare în Medicină, doar pentru faptul că el îşi îndeplineşte conştiincios datoria.
Doriţi şi alte exemple? Poftim!
S-a tot vorbit, cu multă patimă şi indignare, că, din vina medicilor, a decedat, la Leova, o fetiţă de cinci ani. Deşi se afla în comă, în moarte cerebrală, medicii, cică, nu au făcut aproape nimic ca s-o readucă la viaţă. Cine însă şi-a pus întrebarea, la modul serios, de ce a ajuns acea copilă în comă? Ca printre altele, s-a spus că a fost bătută de tatăl ei. Nu prea am auzit să se indigneze cineva prea tare. A bătut-o, ce să-i faci? Va plăti pentru fapta sa. În schimb, doctorii… Iată unde-s „ucigaşii”!
Din păcate, cu acel diagnostic, micuţa nu ar fi putut fi salvată, chiar dacă ar fi venit la Leova elicopterele din lumea întreagă s-o transporte în cel mai performant spital. Ce contează? Principalul e că a mai apărut un motiv să blamăm lucrătorii medicali şi întreg sistemul sanitar.
Sau alt caz. Tot săptămîna trecută, am vizionat un reportaj TV despre faptul că o secţie spitalicească este arhiplină, iar pacienţii stau pînă şi pe coridoare. Ce credeţi? Toţi i-au compătimit pe pacienţi. Şi au avut dreptate. Nimeni însă, dar absolut nimeni, nu s-a întrebat cum pot lucra medicii în asemenea condiţii?
Au început cu toţii să calculeze cam cît va plăti pentru fiecare zi petrecută în spital un pacient care, atenţie, nu are poliţă de asigurare. Cine însă s-a întrebat cum de un medic munceşte dublu, fără ca cineva să-i majoreze, în asemenea cazuri, salariul?
Azi, se pare, blamarea medicilor a devenit mai că nu un hobby pentru unii. Cineva îmi explica recent şi de unde vine această atitudine faţă de medici. „Sîntem, pur şi simplu, invidiaţi”.
De ce? Că au halate albe? Nimeni însă nu vrea să vadă ce se ascunde în spatele acestor halate albe – multă muncă, o responsabilitate enormă pentru fiecare om, nopţi nedormite şi stresuri imense. E uşor să critici. Mai ales cînd nu ai idee despre ce vorbeşti.
Lucia Bacalu
E o minune să ajungi la nunta de aur
Numărul cuplurilor longevive din raionul Nisporeni scade de la un an la altul. Despre aceasta a comunicat cu îngrijorare Liuba Ciorici, șefa Oficiului local al stării civile. Dînsa a subliniat că o parte din cupluri nu ajung să-şi sărbătorească nunta de aur din cauza decesului unui dintre soţi. Dar există şi divorţuri, chiar după o perioadă foarte mare de convieţuire în doi.
Astfel, susține Liuba Ciorici, ajung să-și celebreze jubileul de viaţă conjugală doar cîte unu-două cupluri din raion.
În anul 2013, la Nisporeni, chiar în oraş, deja a avut loc o nuntă de aur. Soţii Eugenia şi Vasile Chirvas au fost felicitaţi, la finele lunii ianuarie, de către conducerea raionului şi oraşului, fiindu-le înmînată o diplomă pentru longevitate în cuplu, dar și un premiu bănesc. Ei însă mai pot primi felicitări, căci, potrivit actelor din arhiva Oficiului stării civile Nisporeni, înregistrarea oficială a căsătoriei a avut loc pe 26 februarie 1963.
„Nunta de aur este un eveniment foarte frumos, care ar trebui să adune în jurul sărbătoriților copiii în primul rînd”, a remarcat Liuba Ciorici. Totodată, dînsa este de părere că o atenție cuvenită ar trebui să le acorde acestor cupluri și primăriile, căci astfel de familii, cu o mare experiență de viață, care constiuie un exemplu bun pentru tînăra generație, sînt o adevărată comoară pentru comunităţi.
Fiind întrebată care ar fi secretul longevității unui cuplu, Liuba Ciorici a răspuns, în cunoştinţă de cauză, avînd şi ea o experiență de 35 de ani de căsnicie: „Cu certitudine, răbdarea și înțelegerea stau în capul mesei, dar nu trebuie să uităm și de respectul unuia față de celălalt. Sînt sfaturi pe care le dau și tinerilor de azi”.
NISPORENI | Ina Landa
Va înlocui munca măturătorilor
Veste bună pentru ungheneni. Oricît de mult ar ninge afară, oamenii nu vor mai trebui să ia cu asalt trotuarele înzăpezite. De aceasta se va ocupa un minitractor de marca „Foton-254”, care a fost cumpărat de Primăria Ungheni. Noua achiziție a costat 235 mii de lei și a fost adusă la Ungheni acum două săptămîni.
Potrivit primarului Alexandru Ambros, minitractorul este multifuncțional și va face față nu numai nămeților, dar și gunoiului stradal. Impresionat şi satisfăcut s-a declarat Ghenadie Ciobanu, directorul ÎM ”Servicii Comunale” Ungheni, pentru care un asemenea tractor era absolut necesar. ”Este minunat pentru lucrul pe trotuare. La tractor pot fi anexate și alte utilaje, cum ar fi cel pentru presărarea materialului antiderapant sau o remorcă”, a explicat dînsul.
Unitatea de transport a trecut deja cu succes primul examen de rezistență – în zilele cu multă zăpadă şi viscol, cînd, de dimineață și pînă noaptea tîrziu, a fost implicată la curățirea trotuarelor. Potrivit directorului ÎM „Servicii Comunale”, minitractorul va fi pus la treabă nu doar iarna, la deszăpezire, ci şi în celelalte sezoane, înlocuind în mare măsură munca măturătorilor, va fi utilizat pînă şi la plombarea drumurilor.
UNGHENI | Ina Landa
Prețuri în creștere la morcov pe piața din Ungheni
Duminică, 10 februarie, pe piata din Ungheni sunt inregistrate cantitati mari de morcov. Produsul este calitativ, calibrat, ambalat in saci de plasa de diferite dimensiuni. Predomina soiul Santane, produs in Moldova, care este mai mult solicitat de consumatori. Producatori de legume sunt putini pe piata, predomina intermediarii, comerciantii.
Pretul mediu de comercializare a morcovului inregistreaza 7,00-8,00 lei/kg si este la nivelul lunii ianuarie 2013. Pretul la morcovul importat este mai mic decit al celui autohton si constituie 6,00-7,00 lei/kg. Datorita calitatilor gustative morcovul autohton este mai mult solicitat pe piata. O situatie similara s-a creat si pe celelalte piete monitorizate din republica. (Detalii: www.agravista.md).
Operatorii de piata sustin ca situatia pe piata morcovului se va schimba odata cu disparitia morcovului autohton de pe piata.
Sursa: AGROinform, Ungheni
La Călăraşi mai disapre un monument
Odinioară, Călăraşiul era renumit prin numărul mare de evrei. Potrivit unor date statistice româneşti din anul 1939, la acea vreme, populaţia evreiască din Călăraşi-Tîrg avea o pondere de 76 la sută din numărul total al locuitorilor. În plus, Călăraşiul a avut, de-a lungul anilor, şi opt sinagogi, unde fiecare evreu putea să vină să se roage.
Marea majoritate a acestora au dispărut între timp. Una dintre ele însă, fiind o clădire impunătoare şi rezistentă, a supraveţuit pînă în zilele noastre, în pofida vitregiilor soartei. În anul 1993, printr-un act normativ emis la Chişinău, sinagoga din Călăraşi a fost inclusă în Registrul de Stat ca monument de istorie şi arhitectură de valoare naţională, care urma să fie protejată de stat.
Ei bine, paradoxal, dar sinagoga din Călăraşi, ca monument, ca patrimoniu naţional îşi trăieşte ultimele zile şi riscă să dispară în orice moment. Edificiul a fost transformat, la un moment dat, într-un depozit al cooperaţiei de consum. E greu de precizat azi pe care căi, după invazia ruso-sovietică-bolşevică din anii 40 ai secolului trecut, sinagoga a ajuns în custodia acestei instituţii. Dar, după proclamarea Independenţei şi începutul proceselor de privatizare, prin divrese şiretlicuri şi mistificări de documente, templul a devenit peste noapte propietate private şi… a pornit “procesul”. Ulterior, clădirea a fost vîndută unui businessman călărăşean. În scurt timp însă, parcă simţind că ceva nu e curat la mijloc, acesta a revîndut-o unui cetăţean român. Ultimul, după o perioadă de acalmie, a recurs la ample lucrări de reconstrucţie. Se zvoneşte că, în curînd, fosta sinagogă va deveni un restaurant sau ceva asemănător.
“Cum i s-au putut întîmpla asemenea lucruri unui obiect cu statut de monument protejat de stat?”, l-am întrebat pe Sergiu Cojocaru, şeful Direcţiei Cultură Călăraşi. “Idee nu am”, a fost răspunsul dînsului, care a explicat următoarele: “La nici una din etapele de înstrăinare a acestui obiect, noi nu am fost consultaţi sau, cel puţin, anunţaţi. Cînd am aflat, ca toţi orăşenii, că sinagoga a fost vîndută, de două ori, am anunţat Ministerul Culturii. Am sperat că cei de acolo vor intervene. Nu a fost să fie, nimeni nu a reacţionat la semnalele noastre, iar lucrurile au ajuns unde au ajuns”.
Anterior, încă anul trecut, i-am contactat pe doi dintre ultimii trei evrei care mai trăiesc azi la Călăraşi, Alexandru Brosalvschi şi Boris Goldberg, ambii oameni extrem de buni şi respectaţi ca specialişti în domeniile în care activează. La întrebarea, dacă ei cunosc şi s-au implicat cumva în această istorie, ei au spus că ar fi în drept să răspundă oficiali ai Comunităţii Evreieşti din Chişinău. Le-am urmat recomandarea şi am telefonat la numărul de telefon pe care mi l-au dat. La celălalt capăt al firului, o voce feminină mi-a răspuns în ruseşte, că – citez cu aproximaţie – “sinagoga a fost confiscată de stat în anii 40 ai secolului trecut şi comunitatea evreiască nu poate face nimic pentru salvarea ei”.
Dezolat de un asemenea răspuns, am înţeles de ce şi un mare cimitir evereiesc de la Călăraşi, cu mii de morminte în care îşi dorm somnul de veci evreii care au trăit cîndva aici, dar şi cîteva morminte comune ale unor evrei omorîţi în timpul evenimentelor de tristă faimă se află, la ora actuală, într-un hal fără de hal.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu
Un talisman creat special pentru cititorii „Expresului”
Pe 10 februarie, potrivit zodiacului chinezesc, a fost dat startul Anului Șarpelui de apă, care va dura pînă la 31 ianuarie 2014. Conform tradiției, un şarpe în casă este de bun augur, iar astrologii recomandă să le dăruim celor apropiați cîte un talisman în care să se regăsească reptila cu pricina, pentru a fi protejaţi pe parcursul întregului an.
În această ordine de idei, ne-am gîndit că ar fi bine să venim și noi, echipa ”Expresul”, cu un talisman pentru cititorii noştri, care să le poarte noroc în anul nou, chinezesc. Un „talisman” cu iz moldovenesc! O mînă de ajutor – dar ce ajutor! – ne-au întins cei mai mici membri ai ansamblului de dans popular ”Struguraș” de la Palatul culturii din Ungheni, ghidați de Cristina Bejenari.
Astfel, într-o zi frumoasă de iarnă, 12 copii, cu vîrsta cuprinsă între cinci și opt anişori, au devenit protagoniștii unei şedinţe foto, organizată de ”Expresul”. Cea mai reuşită fotografie urma să devină parte componentă a unui calendar, pe care să-l oferim cu drag celor ce ne citesc.
Ideea inițială a fost de a găsi un șarpe, alături de care să apară un grup de copilaşi îmbrăcați în costume naționale. Sigur, pe timp de iarnă, șerpii se află în hibernare şi este imposibil să dai de unul viu. Soluţia a fost găsită, totuşi. Centrul de creație ”Fantezie” de la Palatul culturii a meșterit un şarpe mai ceva decît o reptilă adevărată.
Deci, toate „elementele” fiind adunate, am purces la treabă.
În acea zi, o zi frumoasă de sîmbătă, micii dansatori au simțit pe pielea proprie ce înseamnă să fii fotomodel și cîtă muncă, de fapt, se ascunde în spatele unor fotografii excepţionale, pe care le văd deseori prin reviste de tot felul. Ore în șir, șase fetițe și şase băieței au pozat în fața aparatului de fotografiat, în diferite ipostaze şi poziţii, dar mereu alături de eroul central – Şarpele.
La final, toţi erau „morți” de oboseală: şi copiii, şi conducătoarea lor, şi părinții care îi așteptau în vestiar, și, desigur, fotograful, care a realizat, în acea zi, peste 400 de fotografii. Ulterior, a fost aleasă doar una. Cel care a rămas rece la tot ce s-a întîmplat a fost doar… Şarpele.
Iată cine s-a străduit să dea culoare „talismanului” nostru, creat special pentru Anul Şarpelui: băieţii (de la stînga la dreapta) – Victor Zderciuc, Mihai Culeac, Nicolaie Sîrbu, Vadim Rață; fetele (de la stînga la dreapta) – Sara-Sabrina Junghietu,Cristina Rață, Bianca Moțpan, Letiția Gavriliță, Victoria Marjin, Andreea Cobăsneanu. În centru – Lucian Moțpan.
Cu siguranţă, aceşti pici neînfricaţi, cu un şarpe fioros în preajmă, vor aduce noroc tuturor celor care vor păstra calendarul pe parcursul întregului an.
Mulţumim tuturor pentru implicare şi, în mod special, directoarei Palatului culturii din Ungheni, Aliona Leşanu, pentru ajutorul acordat la organizarea şedinţei foto.
UNGHENI | Ina Landa