La nici un an de activitate la Călăraşi, întreprinderea de salubrizare „AVE Ungheni” declară că se retrage şi reziliază contractul de concesiune a acestui domeniu, prevăzut pe un termen de zece ani.
Începînd cu 1 ianuarie 2014, călărăşenii vor trebui să găsească alte modalităţi de evacuare a gunoiului. Primarul de Călăraşi, Nicolae Melnic, regretă această turnură de situaţie, mai ales că, susţine dînsul, lucrurile porniseră bine şi primăria scăpase parcă de o durere de cap.
În schimb, se „înteţiseră” durerile de cap ale oficialilor ungheneni, căci „Ave Ungheni” lucra la Călăraşi în pierdere, afirmă primarul de Ungheni, Alexandru Ambros. Pe lîngă faptul că foarte puţini călărăşeni au acceptat să încheie contracte cu firma de salubrizare, aceştia au reuşit să acumuleze datorii de zeci de mii de lei, în pofida faptului că tariful pentru evacuarea gunoiului la Călăraşi a fost mai mic decît la Ungheni. În plus, din cauza drumurilor proaste din oraş, autospecialele se deteriorau destul de des, a mai spus primarul de Ungheni.
Chiar dacă „AVE Ungheni” a investit, pentru evacuarea deşeurilor din Călăraşi, mai bine de jumătate de milion de lei, activitatea sa aici este imposibilă din punct de vedere economic. Cele 1000 de pubele repartizate gratuit călărăşenilor vor trebui să fie returnate. Cei care însă vor dori să le utilizeze în continuare, vor plăti pentru fiecare dintre ele cîte 450 de lei.
În prezent, primăria Călăraşi a purces la acţiuni de pregătire pentru a transmite domeniul de salubrizare a localităţii Gospodăriei comunal-locative din oraş. „Pentru a face faţă situaţiei, va trebui să investim foarte mult în reparaţia sau procurarea unor autospeciale. Deocmadată, sîntem în faza de identificare a banilor şi căilor de remediere a acestei situaţii care, recunosc, ne-a luat prin surprindere”, a menţionat, la final, primarul Nicolae Melnic.
La Ungheni, întreprinderea de salubrizare AVE, cu 51% capital austriac, este prezentă deja de şase ani, investind aici peste un milion de euro. În anul curent, Primăria Ungheni a reuşit să cumpere toate cele 51% de acţiuni, contra unei sume simbolice, de 100 mii de lei, alegîndu-se astfel cu o întreprindere model, bine pusă la punct.
Tudor Josanu, Lucia Bacalu
În memoria victimelor regimului totalitar comunist de ocupaţie
Un nou monument, al cincilea la număr în raionul Călăraşi, a fost inaugurat la finele lunii noiembrie. De data aceasta, la Pituşca.
La ceremonie au participat reprezentanţii Partidului Liberal care, de fapt, a iniţiat şi susţine această campanie de ridicare a unor astfel de monumente pe întreg teritoriul republicii. La eveniment au participat şi cîţiva supravieţuitori dintre cei circa o sută de represaţi din acest sat, consilieri raionali şi locali, simpli cetăţeni. Liderul local al PL, Mihail Calancea, care a ostenit pentru instalarea monumentului, a precizat că în satele călărăşene vor urma alte patru monumente de acest fel, care sînt în curs de confecţionare. Astfel, numărul acestora va ajunge la 9.
Din păcate, a menţionat sursa citată, bolile şi mizeria au făcut ca majoritatea celor ce au suportat atrocităţile comuniste să treacă în altă lume, ei plecînd cu durerea în suflet că aşa şi nu li s-a făcut dreptate, chiar dacă în anul 1992 fusese adoptată în acest sens o lege.
Şi azi, foştii represaţii luptă cu autorităţile publice locale şi centrale pentru drepturile lor legale, în special pentru obţinerea despăgubirilor pentru averile confiscate abuziv în timpul represiunilor. „Judecând după rezultate, nu prea cred că vor reuşi să-şi atingă acest scop”, a subşliniat Mihail Calancea.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu
O poveste pentru copiii cu nevoi speciale
Deja de şase ani, grădiniţa “Povestea” din Nisporeni a transformat într-o poveste viaţa micuţilor cu nevoi speciale. Sînt aici, în prezent, 19 copii cu diverse probleme, dar care se simt în largul lor alături de alţi peste 200 de copii.
Incluziunea preșcolară demult nu mai este o noutate la Nisporeni, ne-a spus Tatiana Cociu, directoarea grădiniței ”Povestea”. Primul pas a fost făcut în anul 2007, graţie proiectului „Educaţie pentru toţi – Iniţiativă de acţiune rapidă”, realizat de Ministerul Educaţiei cu susţinerea UNICEF şi a Băncii Mondiale.
Anume grădiniţa “Povestea” din Nisporeni, cu inimoşii ei educatori, au fost pionieri în ceea ce priveşte incluziunea preşcolară. Pe atunci, termenul respectiv nici măcar nu exista. Noțiunea de ”educație incluzivă” a fost lansată oficial în aprilie 2010, regăsindu-se în proiectul de lege privind Codul Educației.
Totuşi, grădinița nu are încă un statut oficial de instituție incluzivă, ceea ce o împiedică să aibă, pe lîngă cadrele didactice, și un grup de specialiști format din logoped, kinetoterapeut și psihopedagog pentru reabilitarea copiilor cu nevoi speciale.
”Așteptăm ca ministerul de resort să elaboreze şi să aprobe cît mai curînd un statut-cadru al instituţiei incluzive şi modele de fişe de post pentru specialiştii ce urmează să fie angajaţi”, a explicat Tatiana Cociu.
În altă ordine de idei, directoarea grădiniței ”Povestea” şi-a împărtășit cu ”Expresul” o mare bucurie: în primăvara anului 2014, în instituție va fi înființată încă o grupă, a zecea la număr, în care vor fi încadrați copii cu vîrsta de 2-3 ani. Amenajarea ei va avea loc, grație proiectului privind educația timpurie ”Parteneriat global pentru educație”, implementat de Ministerul Educaţiei, Banca Mondială şi UNICEF.
NISPORENI | Ina Landa
Ungheneanul Valeriu Kurtu a organizat o expoziţie la tema „Hotarul” la Berlin şi Ungheni
Un cetăţean al Republicii Moldova a organizat o expoziţie cu peste o mie de lucrări la tema „Hotarul” la Berlin şi Ungheni. Artişti din toată lumea au optat pentru o lume liberă, fără regimuri dictatoriale
În vara anului curent, la Berlin, Germania, a avut loc o amplă expoziţie internaţională de caricaturi cu tema „Hotarul”. Şi-au expus lucrările 603 artişti plastici din peste 80 de ţări. A fost cea de-a treia expoziţie organizată de ungheneanul Valeriu Kurtu, patron al unei galerii de artă din Berlin, stabilit în această ţară la începutul anilor 1990. În octombrie, o parte din această expoziţie a fost adusă la Muzeul de Istorie din Ungheni. Intrarea în muzeu se face pe lângă sârma ghimpată, care a fost odinioară o parte a hotarului de la Prut.
Este primul val de sârmă ghimpată şi primii piloni de la Prut „valorificaţi” de un muzeu din Republica Moldova. Vasile Iucal, directorul muzeului, ne spune că se preconiza ca expoziţia să se desfăşoare timp de o lună, dar, ţinând cont că subiectul este actual şi prezintă interes, a decis s-o prelungească până la finele anului.
Între Berlin şi Ungheni
Sârma ghimpată au adus-o de la pichetul de grăniceri din oraşul Ungheni. „Au vrut s-o dea oamenilor ca să-şi îngrădească grădinile, dar am văzut că tot stă depozitată la pichet. Este mâncată de rugină. Chiar dacă o topeşti, nu mai cred să poţi scoate metal din ea. În muzeul nostru este necesar un astfel de exponat. Sârma ghimpată a trecut prin simţirea şi gândirea noastră. Am dorit să realizăm şi nişte suvenire din ea pe care le-am oferi vizitatorilor, dar nu am găsit deocamdată susţinerea financiară necesară”, afirmă el.
Născut la Valea Mare, Ungheni, Vasile Iucal a copilărit într-o casă de pe malul Prutului. Gospodăria părinţilor săi era traversată de hotar. „Sârma ghimpată trecea prin fundul grădinii. Sufeream din cauza ei, deoarece atunci când doream să trecem hotarul, să mergem la pădure ori la Prut, aveam întotdeauna probleme. Întotdeauna ni se părea fâşia de după ea un mister, ceva necunoscut, un loc greu de atins şi cu atât mai îmbietor”, spune el.
După scoaterea sârmei ghimpate, oamenii au răsuflat mai uşor, deşi tot mai sunt probleme, accesul spre pădure ori spre Prut este monitorizat de reprezentanţii poliţiei de frontieră care le cer de fiecare dată să se legitimeze. „Deşi sârma ghimpată nu mai e, mentalitatea e cam aceeaşi”, conchide Iucal.
Hotarul, un marcaj distructiv
Iniţiatorul şi organizatorul expoziţiei, Valeriu Kurtu, laureat a peste 70 de premii obţinute în cadrul unor prestigioase concursuri internaţionale de caricatură, spune că atunci când a anunţat concursul nu s-a aşteptat la un număr atât de mare de doritori de a participa. Până la urmă, şi-au expus lucrările 603 artişti plastici din circa 80 de ţări. „A fost o experienţă deosebită. Există diferite regimuri, diferite abordări ale statelor vecine la nivel politic. Majoritatea artiştilor însă au conceput hotarul în lucrările lor ca pe un corp străin care îngrădeşte comunicarea, ca pe un marcaj distructiv, dureros, care separă popoare şi familii. De exemplu, Zidul berlinez trecea prin cimitire, prin curţile oamenilor, şi oamenii priveau cu multă ostilitate această construcţie. A fost un mare eveniment când a căzut şi oamenii au respirat mai uşor. Pentru mine a fost un mare eveniment când a fost scoasă sârma ghimpată de la Prut”, a mai spus Kurtu.
Hotarul separa sora de frate
Dezvoltă ideea organizării expoziţiei de mai mult timp. „Hotarul a jucat un rol important în viaţa noastră. Părinţii mei au fost deportaţi, deoarece tata a fost în perioada administraţiei române primar în comuna Alcedar. Cel mai ciudat e că ulterior rudele noastre de pe cele două maluri ale Prutului nu puteau să comunice. Mai uşor te puteai deplasa în România, dacă locuiai la Moscova ori în alt oraş din Federaţia Rusă, decât dacă locuiai pe malul Prutului. Mult mai târziu, am făcut cunoştinţă cu rudele noastre stabilite la Sibiu ori Bucureşti”, îşi aminteşte artistul.
Timp de 16 ani, a locuit la Ungheni având în faţă sârma ghimpată. „Acest hotar se va reflecta mereu în sufletul nostru. De aceea am decis să expunem o parte din această sârmă în cadrul expoziţiei de la Ungheni ca simbol al regimului totalitar sovietic”, mai spune el.
La fel şi pentru ungheneanul Victor Crudu, participant la expoziţie, hotarul simbolizează ruptura între oamenii. „Mama mea a fost de asemenea deportată. După venirea sovieticilor, bunica nu şi-a mai văzut niciodată sora, care a reuşit să plece în România. A avut nepoţi, dar noi nu am mai făcut cunoştinţă cu verişorii noştri. Hotarul a avut puterea de a distruge psihicul oamenilor şi le-a insuflat teamă. Nu trebuie niciodată să uităm semnificaţia acestei sârme ghimpate”, afirmă Crudu.
După finalizarea expoziţiei „Hotarul”, administraţia muzeului din Ungheni va organiza o expoziţie a perioadei sovietice. Sârma ghimpată va continua să fie unul din principalele exponate ale acestei perioade.
Sursa: jc.md
Caricatura săptămînii | ””În fund, pe cer albastru, în zarea-ndepărtată…”
Horoscop săptămînal. 9 – 15 decembrie
Berbec
Săptămîna care urmează se anunţă plină de conflicte. Nimic major, dar suficient cît să vă dea o stare de permanentă iritabilitate. Se recomandă mai multă grijă în privinţa sănătaţii.
Taur
Veţi avea o săptămînă foarte bună sub aspectul vieţii sociale. Veţi simţi nevoia să ieşiţi în evidenţă, să cunoaşteţi lume nouă, să fiţi spirituali şi comunicativi.
Gemeni
Săptămîna aduce veşti foarte bune pe plan financiar: veţi primi tot felul de şanse de a vă spori veniturile. Veţi fi mai veseli, mai optimişti şi mai toleranţi cu cei din jur.
Rac
Zilele următoare aduc multă muncă, dar şi multe satisfacţii. Veţi primi noi responsabilităţi profesionale, veţi avea succes în tot ceea ce ţine de dialog, comunicare şi de negociere.
Leu
Săptămîna care urmează va fi destul de solicitantă, însă veţi avea ocazia să faceţi tot ce vă place: să organizaţi, să daţi ordine, să tunaţi şi să fulgeraţi în dreapta şi-n stînga.
Fecioară
Se nasc multe întrebări legate de bani şi va fi nevoie de demersuri suplimentare pentru a obţine ceva în plus faţă de veniturile obişnuite. Profesional, aveţi tot mai multe responsabilităţi.
Balanţa
Cuvîntul de ordine al acestei săptămîni este enervarea. În special, la serviciu. Veţi avea parte de tot felul de conflicte minore care, adunate, vă vor strica săptămîna.
Scorpion
Veţi avea tot felul de probleme legate de casă: lucruri ce se strică, mici accidente casnice, conflicte cu vecinii. Totul va trebui rezolvat imediat, chiar dacă cere timp, bani şi nervi.
Săgetător
Săptămîna se va învarti în jurul dragostei. Latura profesională va sta în umbră, pentru moment. Financiar, staţi bine, în sensul că risipiţi tot ce aveţi atunci cînd aveţi.
Capricorn
Totul va depinde de cei din jurul vostru. La serviciu, să fiţi ceva mai atenţi la atitudinea pe care o aveţi faţă de colegi. Acum sînt favorizate investiţiile pe termen scurt.
Vărsător
Vor fi nişte zile destul de plăcute, cu excepţia unor mici îngrijorări legate de profesie. Dacă trebuie să luaţi nişte decizii importante, vă veţi trezi puşi în dificultate.
Peşti
Se anunţă o săptămînă liniştită. Profesional, veţi primi nişte oferte care v-ar putea ajuta să evoluaţi. Cu banii nu veţi sta rău, dar nici nu e cazul să vă aşteptaţi la cîşiguri mari.
I s-a părut Nisporeniul mai optimist
Așa s-a întîmplat că, imediat ce a revenit de la Summitul de la Vilinius, președintele Parlamentului, Igor Corman, a vizitat Nisporeniul, pe 2 decembrie. Oficialul a concretizat pentru ”Expresul” că vizita sa este “doar o coincidență cu ultimul eveniment politic”.
La întîlnirea cu domnia sa a venit “toată floarea” Nisporeniului: șefi ai serviciilor descentralizate și desconcentrate în teritoriu, primari, directori ai instituțiilor de învățămînt, consilieri și simpli cetățeni – peste 200 de persoane.
În debutul întîlnirii, preşedintele Parlamentului a povestit asistenţei ce s-a produs la Vilnius. ”Parafarea Acordului de asociere, crearea zonei de liber schimb reprezintă o bază nouă, care deschide noi oportunități pentru accesul mărfurilor noastre pe piața UE, dar, în același timp, reprezintă o undă verde pentru investiții”, a subliniat dînsul.
Igor Corman însă nu le-a spus nimic nou nisporenenilor cu privire la raionul lor. Dimpotrivă, i-a chemat la dialog cu intenția de a se documenta cu ultimele realizări, dar și problemele raionului.
Astfel, șeful legislativului a aflat în premieră despre conflictul care persistă de ani de zile între primăria Nisporeni și reprezentanții Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat. Noutatea pe care i-a comunicat-o primarul de Nisporeni, Ion Gangan, precum că e pe cale de dizolvare consiliul orășenesc, iar conturile primăriei sînt blocate, l-a lăsat fără cuvinte pe președintele Parlamentului. Dînsul i-a sugerat lui Ion Gangan să aștearnă pe hîrtie problema sa, promiţînd că se va ocupa personal de acest caz.
Măsurile de susținere a agricultorilor, reparaţia şi construcţia drumurilor, reforma în domeniul educației, atragerea în mediul rural a tinerilor specialişti, în special doctori, atragerea de investiții la nivel local, impozitarea agenților economici – iată care au fost, în mare, temele de discuție în cadrul întrevederii nisporenenilor cu Igor Corman.
Fiind întrebat de “Expresul” cum i se vede Nisporeniul după Vilnius, oficialul a răspuns scurt şi la subiect: ”Nisporeniul mi s-a părut mai optimist. Principalul este ca acest optimism să fie alimentat de măsuri concrete în țară și de schimbarea vieții oamenilor în mai bine”.
În aceeași zi, președintele Parlamentului a vizitat Spitalul raional Nisporeni, Liceul ”Boris Cazacu”, grădinița ”Povestea”, Casa comunitară şi o întreprindere cu capital italian.
NISPORENI | Ina Landa
Curios. Renunță la oamenii care te trag în jos
Sînt cîteva categorii de astfel de oameni.
Plîngăcioşii. Ei consideră că problemele lor sînt cele mai importante şi că tu ar trebui să-ţi dedici tot timpul ca să-i ajuţi. Mai mult decît atît, ei niciodată nu vor considera vreo problemă cu care te confrunți mai ”globală” decît a lor.
Neşcoliții. Ei nu citesc nimic, nu au nici un hobby, nu privesc decît emisiuni de scandal. Sînt oamenii cu care vei discuta despre nimicuri la nesfîrşit şi nu vei evolua nici un pic.
Vampirii energetici. Te întrebi probabil, uneori, de ce atunci cînd eşti bolnav sau deprimat, unii oameni din jurul tău sînt plini de energie, cu zîmbetul pe buze, iar cînd eşti fericit, ei sînt într-o dispoziție proastă. Ei bine, ei se hrănesc cu emoțiile celor din jur.
Pesimiştii. Aceștia te vor demotiva în orice circumstanţe. Niciodată nu vei păși cu o treaptă mai sus în compania lor.
Criticii. Vor critica încontinuu cum vorbești, cum te îmbraci, ce mănînci, cum gîndeşti, cu cine interacționezi.
Invidioșii. Sînt poate unii dintre cei mai periculoşi, pentru că ceilalți te trag în jos involuntar, iar aceștia o fac cu bună știință. Deși pare că este vorba de admirație, tocmai ei sînt cei, care se vor bucura cînd te vor vedea eșuînd.
Atotştiutorii. Îți vor demonstra că nu există genii mai mari decît ei și că știu tot ce mișcă sau nu în lumea asta.
Înconjoară-te de oameni pozitivi, care te apreciază și îți dau încredere. Păstrează alături de tine oameni de la care să poți învăța, oameni care să știe cînd și ce să vorbească, cînd și cît să tacă pentru a te asculta, să știe să te critice atunci cînd e nevoie, dar și să te laude cînd o meriți.
Bancuri
Soţia:
– Bărbatul trebuie să fie un pic mai frumos decît maimuţa!
Soţul:
– Bărbatul trebuie să fie un pic mai frumos decît maimuţa cu care trăieşte!
Se întîlnesc două prietene:
– Fată, ce te-ai îmai ngrăşat!
– Să mă fi văzut acum două luni, eram şi mai grasă… Arătam aşa, ca tine.
Doi tineri pe punctul de a se căsători.
Ea: Dacă ne vom casatori, nu vei mai fuma.
El: Ok.
Ea: Şi nu vei mai bea.
El: Ok.
Ea: Şi nici nu te vei mai duce noapte în cluburi.
El: Bine.
Ea: Şi la ce altceva poţi să renunţi?
El: La ideea de a mă căsători cu tine.
Întrebuinţări mai ciudate ale maionezei
Chiar dacă nu este tocmai cel mai sănătos aliment, maioneza este folosită deseori în prepararea mîncărurilor.
Totuşi, nu ne-am fi gîndit vreodată că ea poate avea şi alte întrebuinţări şi că poate fi foarte utilă în acest sens. Iată şase moduri în care puteţi folosi maioneza în afara bucătăriei.
1. Vă scapă de scîrţîitul balamalelor. Ungeţi balamalele cu maionză şi ştergeţi excesul cu o cîrpă. Închideţi şi deschideţi uşa de cîteva ori şi apoi ungeţi balamelele din nou. Stergeţi-le cu un prosop umed şi asta e tot.
2. Oferă strălucire plantelor. Atunci cînd îngrijiţi plantele şi le curăţiţi frunzele de praf, puneţi un strop de maioneză pe un prosop de hîrtie pentru a le da puţin luciu. Efectul vă va surprinde, căci plantele vor arăta foarte frumos.
3. Îndepărtează urmele de degete. Oricît de des am face curăţenie, urmele de degete de pe dulapuri, chiuvete şi obiecte din inox sînt mereu prezente. Pentru a scăpa de ele, nu trebuie decît să le ştergeţi cu puţină maioneză şi să clătiţi repede cu puţină apa. Un truc rapid şi eficient.
4. Vă ajută să ieşiţi din impas cînd inelul a rămas blocat pe deget. Punem maioneză din plin în jurul inelului cu pricina. În cîteva minute, îl vom putea scoate de pe deget cu uşurinţă.
5. Curăţă petele de creion de pe pereţi. Aplicaţi un strat de maioneză pe locurile desenate, lăsaţi-o să acţioneze şi apoi ştergeţi locul cu un prosop umed. Repetaţi procedeul pînă cînd desenul este curăţat complet.
6. Maioneza mai poate fi folosită ca mască pentru păr sau pentru faţă. În ambele cazuri aplicăm maioneza şi peste cîteva minute o îndepărtăm prin clătire. Ajută şi în cazurile arsurilor solare.
Totul s-a schimbat la gara din Nisporeni
20 octombrie 2013. Ajung cu microbuzul Ungheni-Nisporeni la staţia terminus. E situată pe un vîrf de deal, la o margine de Nisporeni. Sala de așteptare mă întîmpină rece şi pustie. Ce-i drept, e luminoasă și curată.
Direct din sală, nimereşti într-o cafenea, unde călătorii pot servi un ceai, o cafea sau o prăjitură. Mă apropii de casa de bilete. Casiera Vera Tihoniuc mă întîmpină cu zîmbetul pe buze. O întreb de ce sala de așteptare e pustie, unde-s călătorii? „Pe drumuri”, îmi răspunde, un pic ironic, după care explică: ”Acum, lumea nu mai face cozi ca altădată prin gări, ci vine, își cumpără bilet și pleacă”. Potrivit ei, liniștea din gară este amăgitoare, căci zilnic pe aici trec sute de călători, începînd cu ora 5.00 dimineața și terminînd cu ora 22.00.
În prezent, din gara auto Nisporeni pornesc 63 de curse, dintre care 36 – spre Chișinău, iar restul – spre localitățile din raion și din afara lui. ”De la noi, cine dorește poate ajunge și la Moscova, și la Odesa”, spune Vera Tihoniuc, vrînd parcă să accentueze astfel importanța instituției în care lucrează deja de 42 de ani. Într-adevăr, potrivit graficului circulaţiei autobuzelor, cei ce-și doresc să ajungă la Moscova o pot face în zilele de luni, miercuri, vineri și duminică, cînd de la Nisporeni pornește un autocar spre capitala Rusiei. Spre Odesa lumea poate lua calea în fiecare zi din săptămînă.
Totuşi, cele mai solicitante zile sînt: vinerea, duminica şi lunea. În schimb, sîmbăta se poate întîmpla ca, ore în șir, prin gară să nu treacă țipenie de om.
De la o vorbă la alta, aflu că gara şi-a schimbat locul amplasării de patru ori. De la 1980 încoace însă e pe acelaşi loc. ”Acum, în comparaţie cu 20 de ani în urmă, e mult mai confortabil să călătorești”, face o remarcă Vera Tihoniuc. La începuturi, autobuzele circulau foarte rar, iar oamenii erau nevoiți să stea în gară ore în şir, îmbulzindu-se după bilete. În prezent, totul e la dispoziția călătorului: a venit şi a plecat. Cine dorește, își poate rezerva un bilet chiar și cu o lună înaite de călătoria propriu-zisă.
Ce mai, sîntem în secolul al XXI-lea, secolul vitezei.
NISPORENI | Ina Landa
Mai informaţi şi mai liberi în luarea deciziilor
De acum încolo, se pare că locuitorii oraşului Ungheni vor fi mai informaţi. Şi asta, pentru că, chiar recent, pe 21 noiembrie, în incinta primăriei din localitate a fost deschis Centrul de informare pentru cetăţeni.
„Am creat un serviciu nou pentru cetăţeni, care să-i sprijine cu profesionalism şi promptitudine în rezolvarea problemelor cu care se confruntă”, a accentuat primarul Alexandru Ambros. Serviciul a fost creat, graţie proiectului „Parteneriat durabil lărgit pentru reforma de descentralizare”, finanţat de Comisia Europeană şi implementat de Primăria Ungheni în parteneriat cu Primăria Orhei şi Centrul Regional de Dezvoltare Durabilă.
Potrivit Svetlanei Ciobanu, manager de proiect, centrul respectiv va fi un mecanism de facilitare a dialogului între autorităţile publice locale şi comunitate.
„Specialiştii în comunicare de la noul Centru vor asculta cetăţeanul, vor vedea care sînt sugestiile şi recomandările lor, dar şi vor oferi informaţia necesară, prompt şi rapid, fără pic de tergiversare”, a făcut explicaţiile de rigoare Liliana Tincu, manager tehnic de proiect.
Cetăţenii vor putea obţine aici informaţii din cele mai diverse domenii. Astfel, vor putea să se informeze despre activitatea şi structurile primăriei, despre funcţionarii publici şi ce servicii prestează aceştia, despre activitatea consiliului orăşenesc.
De notat că acest Centru este unul pilot şi, practic, o premieră pentru administraţiile publice locale din Republica Moldova. Pe lîngă faptul că primăria Ungheni a mai făcut un pas înainte în ceea ce priveşte transparenţa activităţii sale, instituţia s-a ales şi cu o sală multifuncţională, de toată frumuseţea.
UNGHENI | Natalia Junghietu
VIDEO | Orașul Ungheni va avea un nou plan urbanistic
Orasul Ungheni va avea un nou plan urbanistic general. Actualul plan urbanistic a fost elaborat inca in anul 1996, iar legislatia RM spune ca planul urbanistic al unei localitati nu trebuie sa depaseasca termenul de 15 ani. Orasul Ungheni va dispune de un nou plan urbanistic gratie proiectului cu finantare europeana “Elaborarea si managementul planurilor integrate de dezvoltare urbana”.
Pe linga faptul ca orasul Ungheni se va alege cu un nou plan urbanistic, va fi elaborat un regulament local de urbanism, precum vor fi elaborate si studii analitice de dezvoltare socio-economica a urbei.
Proiectul“ Elaborarea si managementul planurilor integrate de dezvoltare urbana” face parte din programul de cooperare transfrontaliera si vizeaza orasul Ungheni, raionul Novoselytsia Ucraina si Zona Metropolitana Iasi Romania.
Sursa: Canal Regional
Satul în care valorile europene îşi fac deja viză de reşedinţă
Pe 1 decembrie, cînd s-au aprins milioane de luminiţe pe pomii de Crăciun din întreaga Europa, şi în cel mai mare sat din regiune, la Sipoteni, au prins viaţă luminiţele.
Spre seară, în centrul satului, lîngă brad, s-au adunat zeci de localnici, pentru a participa la festivitatea de inaugurare a pomului de Crăciun. Discipolii Şcolii de Arte din localitate au prezentat un concert, au fost aprinse, în aplauzele mulţimii şi spre marea satisfacţie a copiilor, luminiţele multicolore. Este pentru al treilea an consecutiv cînd, la 1 decembrie, satul Sipoteni devine martorul unui astfel de miracol.
Primarul Vasile Raţă spune că, iniţial, drept temei pentru inaugurarea pomului de Crăciun la 1 decembrie au servit două motive. Primul – în toată Europa anume la această dată se dă startul sărbătorilor de iarnă. Al doilea – în această zi, românii basarabeni consemnează, de rînd cu cei de peretutindeni, Ziua Naţională a României.
În anul curent, potrviti primarului, pe lîngă cele două motive, a mai apărut şi al treilea – parafarea, la Vilnius, a Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. „Am dorit să le transmitem consătenilor noştri, cu acest prilej, un mesaj de bucurie, de satisfacfacţie şi chiar de speranţă că, în curînd, ne vom alinia standardelor europene de viaţă”, a precizat Vasile Raţă.
Bradul a fost achiziţionat de la Întreprinderea pentru silvicultură din Străşeni şi a costat primăria 1000 de lei.
De notat că dintre cele 28 de primării călărăşene doar cea din Sipoteni instalează, iată că deja trei ani la rînd, în centrul satului, un pom de Crăciun. Primăria Călăraşi va instala pomul de Cărciun la finele lunii decembrie, la fel ca şi primăriile oraşelor Ungheni şi Nisporeni.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu
Pe lîngă datoria de a acţiona, omul mai are datoria şi de a înțelege
Toamna şi primăvara satul se umple de fum. Este perioada în care oamenii fac ordine pe lîngă casă, în grădini şi… dau foc la frunze, la resturile vegetale. Ce fac însă cei care au probleme cu respiraţia?
Trăim la sat, dar aerul e mai poluat decît la oraş. Arderea frunzelor este un obicei urît, pe care-l au multe dintre persoanele mature, iar copiii cred că ceea ce fac maturii este corect.
De ce mijloace de informare mai e nevoie ca oamenii să conștientizeze gravitatea fumului toxic pe care îl inspirăm cu toții? Avem copii și oameni bolnavi. Fumul ce provine de la arderea frunzelor dăunează celor cu imunitatea slăbită. Trebuie de ştiut că arderea unei tone de frunze uscate produce 53 kg de monoxid de carbon, 18,5 kg de particule nocive, majoritatea fiind mai mici de 10 microni (1 micron = 0,0001 cm). De asemenea duce la apariţia altor şapte hidrocarburi aromatice policiclice cancerogene. În timpul arderii frunzelor, în atmosferă se elimină substanţe toxice, care dăunează sănătăţii celor ce locuiesc în preajmă. Unii ard deşeurile, iar cei din jur respiră acest aer.
Atenţie! Arderea deşeurilor, arderea frunzelor este o încălcare a legislaţiei ecologice.
Ar fi bine dacă toți am lupta împotriva arderii resturilor vegetale, căci, aşa cum am mai spus, fumul dăuneaza mediului şi sănătăţii oamenilor. Fumul produs de ardere conține multe substante toxice.
Care e soluţia? Folosirea frunzelor pentru prepararea compostului, cel mai bun îngrăşămînt organic. E cu mult mai raţional şi mai avantajos.
Deci, cea mai bună soluţie este să învățăm copiii să adune frunzele şi să le îngroape. Astfel vom obţine un foarte bun îngrăşămînt pentru pămînt la primăvară. Îndemnaţi-vă vecinii, consătenii să îngroape frunzele. În rezultat, vom avea sate cu aer curat şi copii mai sănătoşi.
Ludmila Franchevici,
profesoară de biologie la Liceul ,,Gaudeamus” Petrești, grad didactic II
VIDEO | Cupa OPEN la tenis de masă a întrunit 40 de sportivi
Circa 40 de sportivi au participat aceste zile la cupa deschisă a orașului Ungheni la tenis de masă. Competiția care se desfășoară în fiecare an întrunește atît sportivi amatori cît și profesioniști de diferite vîrste, iar cei mai buni de aici sunt selectați pentru campionatul Republicii.
Detalii următiți în reportajul de mai jos:
Sursa: Canal Regional
În poşeta femeii | În împărăţia cărţilor
Știți ce-l poate ține pe un bibliotecar la locul său de muncă în pofida salariului mic? Răspunsul ni l-a dat Tatiana Nastasiu din Ciuteștii Nisporenilor, proaspăta deținătoare a titlului ”Cel mai bun bibliotecar al anului 2013” din raion: „Pasiunea față de ceea ce faci.”. Cum altfel s-ar explica faptul că, timp de 20 de ani, niciodată nu s-a gîndit să abandoneze meseria. Dimpotrivă, ar vrea să-i urmeze calea și fiica sa.
„Am ales această profesie cu inima. Așa mi-aș dori să facă și fiica mea”, spune Tatiana Nastasiu, șefa bibliotecii din Ciutești. Deoarece cartea a stat la loc de vază și acasă, astăzi ea se poate lăuda că a crescut o fată talentată care, la cei 16 ani ai săi, are la activ mai multe poezii creație proprie. Anișoara, cum îi place mamei s-o dezmierde, este elevă în clasa a XI-a la Liceul ”Boris Cazacu” din Nisporeni și mîndria întregii familii Nastasiu.
Dar să revenim la Tatiana Nastasiu. Ceea ce o atrage în bibliotecă este dragostea de carte și lectură. Această dragoste se străduie să le-o altoiască și consătenilor ei, de la mic la mare. ”Cel mai greu e să-i atragi în bibliotecă. După aceasta, totul parcă vine de la sine, iar cel care a venit o dată va mai reveni”, afirmă bibliotecara.
Ce-i drept, în zilele noastre, recunoaște dînsa, tineretul se dă cu greu la carte, tehnologiile informaționale ocupîndu-le timpul. Chiar și așa, Tatiana Nastasiu a reuşit să atragă, în anul curent, circa 600 de cititori, care au păşit pragul bibliotecii, care are, în prezent, un fond de carte de 7748 de exemplare. Ar mai fi nevoie de cărţi, susţine bibliotecara, mai ales pentru copii, care sînt cei mai fideli oaspeți ai bibliotecii.
Tatiana Nastasiu ar putea vorbi ore în șir despre cărți și înțelepciunea pe care o culegi din ele. Nu-și imaginează o zi fără a citi măcar cîteva pagini, deși recunoaște că erau timpuri cînd citea cu mult mai mult. Spune că ultimele sfaturi de viață le-a preluat din creația lui Dumitru Matcovschi, pe care, recent, a recitit-o integral. ”Este regretabil că oamenii iluștri ai neamului nostru, de cele mai multe ori, sînt apreciați după moartea lor”, face dînsa o remarcă despre poetul ei preferat. Tocmai de aceea, în activitatea sa de zi cu zi, se străduie să-și transforme biblioteca într-un loc ”unde cei trecuți în neființă mai trăiesc, iar cei ce nu au grai, vorbesc”.
Deși mă ateptam să-mi spună, la final, despre careva planuri grandioase pe care-și dorește să le realizeze, nimic din acestea nu am auzit. Mi-a zis simplu, parafrazîndu-l pe vestitul cronicar: ”Nu este o artă mai frumoasă decît cititul cărților să altoiesc”.
Ina Landa
Şcoli „cu bani”, şcoli „sărace” la Ungheni
La un an de la lansare, reforma întâmpină şi rezistenţă. Cei mai nemulţumiţi sunt managerii şcolilor cu puţini copii, care riscă să rămână fără bani şi, într-un final, să fie închise.
La aproape un an de la trecerea şcolilor la noua formulă de finanţare, Ministerul Educaţiei a organizat astăzi o vizită la liceul „Mihai Eminescu” din Ungheni, şcoala cu peste o mie de elevi, care are bani nu numai pentru salariile profesorilor, ci şi pentru reparaţii curente pe care multe şcoli mici nu şi le pot permite. Alla Ceapai are detalii despre liceul „Mihai Eminescu”, dar şi despre cele mai puţin de jumătate din şcoli din raionul Ungheni care au deficite bugetare:
Aplicarea noii formule de finanțare, de la începutul acestui an, i-a acordat liceului „Mihai Eminescu” din Ungheni un avantaj evident: administrația are la dispoziție un buget de 8 milioane de lei, cu un milion mai mult decât în anii precedenţi. La prima vedere, o creştere nesemnificativă, dar suficientă pentru a investi în modernizarea infrastructurii, spune directoarea liceului Leonora Filipovici. Reparaţia unei părţi din acoperiş care apăra elevii de ploaie şi ninsoare este realizarea cu care administraţia şcolii se mândreşte în mod deosebit: „Este bine în sălile de sport nu plouă, în cabinetele de la etajul de sus nu plouă. Era dezastru şi în cantina şcolii. Era o maşină veche de spălat vesela cum era pe timpuri, mare şi probabil încărcată de bacterii. Am scos-o de acolo. Am reparat capital spălătoria, adică am scos tot şi podea, şi pereţi, am dărmat tot şi am făcut din nou. Am procurat şi o maşină de spălat vesela modernă. Am procurat sonorizare bună pentru sala de festivităţi şi materiale didactice pentru profesori. Evident că aceasta nu este îndeajuns.”
Leonora Filipovici spune că autonomia financiară responsabilizează managerii şcolari care trebuie să justifice investiţia fiecărui bănuţ:
„Reieşi din ceea ce ai. Dacă anul acesta am reuşit să fac un lucru anume, înseamnă că nu va mai fi nevoie să redirecţionezi bani anul viitor. Pentru anul viitor ne gândim la o reparaţie capitală a sălii de mese din cantină şi a sălii de festivităţi.”
Liceul „Mihai Eminescu” este una din cele 29 de şcoli din raionul Ungheni, care având un număr mare de elevi sunt avantajate de noua formulă de finanţare. Alte 21 de şcoli din raion deşi nu se încadrează în categoria şcolilor cu puţini elevi pasibile pentru reorganizare se confruntă cu deficite bugetare. 
Asta însă nu îi nemulţumeşte pe managerii şcolari, spune şeful direcţiei de învăţământ Alexandru Ciuvaga, pentru că primesc suficienţi bani din componenta raională pentru a-şi acoperi găurile bugetare, dar şi pentru reparaţii curente: „Nici o şcoală nu are de fapt deficit de buget. Ceea ce nu le ajunge, noi le dăm, pentru că conform formulei ai suma X, iar necesități Y. Iată eu am aici mapa fermecată unde adun toate demersurile şcolilor. Prin consiliul raional, din banii aceştia mulţi, dar mulţi, – niciodată învăţământul nu a mai avut atâţia bani, – acordăm şcolilor. Anul acesta am dat din 50 de şcoli la 25, la care mai mult, la care mai puţin, dar şi-au rezolvat o serie de probleme. Pentru anul viitor am aproape 9 milioane, de 4 ori mai mult decât preşedintele raionului are în fondul de rezervă şi cel nerepartizat. Am 9 milioane de lei pentru a da şcolilor ca să-şi rezolve anumite probleme.”
Deşi majoritatea managerilor şcolari ani la rând au insistat asupra unei autonomii financiare, care să le permită să-şi gestioneze bugetele în conformitate cu necesităţile şcolilor, la un an de la implementare reforma întâmpină şi rezistenţă. Cei mai nemulţumiţi sunt managerii şcolilor cu puţini copii, care riscă să rămână fără bani şi, într-un final, să fie închise.
Sursa: europalibera.org
Un canton model în pădurile unghenene
Gospodarul bun se cunoaște de la poartă. Zicala respectivă i se potriveşte exact lui Dumitru Fotescu, pădurar la cantonul nr. 11 al Ocolului silvic Pîrlița. Acesta, situat între Corneşti şi Bahmut, este considerat un model pentru toți pădurarii întreprinderii.
”Aici mi-i cea de-a doua casă, dar care îmi este mai dragă decît prima”, spune, mai în glumă mai în serios, pădurarul. Chiar dacă afirmă că în pădure nu-i timp de șezut niciodată, totuşi găseşte momente să se afle, pur şi simplu, în sînul naturii. Aici și-a recăpătat sănătatea.
”Tare mă durea spatele în trecut, dar, de cînd am venit să muncesc la pădure, nu mai am probleme. Prefer să merg pe jos. În plus, și aerul îmi face bine”, explică dînsul, menţionînd că a uitat demult ce înseamnă medicamentele. Dumitru Fotescu lucrează la Ocolul silvic Pîrliţa de opt ani şi toţi opt – în cantonul nr. 11.
Este un canton model, unul dintre cele mai amenjate în toată întreprinderea „Silva-Centru”, consideră şeful Ocolului silvic Pîrlița, Ion Schin, după care explică: ”Aici casa pentru pădurari este îngrijită, dar şi locul de odihnă din preajmă este amenajat ca la carte”.
În vara ce a trecut, pădurarul Dumitru Fotescu a reușit să construiască un acoperiș la fîntînă, dar şi un gard de toată frumusețea în jurul ei. De fapt, şi fîntîna este relativ nouă, a fost săpată acum doi ani, fiind o sursă importantă de apă potabilă.
Ceea ce îl motivează să-şi păstreze locul de muncă în curățenie și să creeze condiții tot mai bune de odihnă este faptul că, deja al șaselea an consecutiv, cantonul respectiv devine gazda competițiilor de orientare sportivă și turism, ce se desfășoară între nevăzătorii din toate colțurile republicii, sub egida Societății Orbilor din Moldova. Chiar dacă mulţi dintre aceşti sportivi au probleme de văz, anume din respect pentru ei pădurarul se străduie să fie totul în ordine.
Ultima ediţie a campionatului, astă vară, a durat trei zile și a adunat circa 300 de oameni. Loc în pădure s-a găsit pentru toți, iar gazda s-a oferit, ca de obicei, să le fie ghid prin locurile cele mai pitoreşti de aici. ”De fiecare dată, ei îmi spun că le-a plăcut la noi și vor mai reveni, iar eu, la rîndul meu, le zic că îi voi aștepta cu drag”, spune Dumitru Fotescu. Şi îi aşteaptă, atît pe ei, cît şi pe oricine altul care vine cu gînduri bune şi dragoste de natură.
UNGHENI | Ina Landa
Ţară moldovioară cine se gândeşte la tine oare?
Învăţăcelul basarabean, moldovean (care şi cum obişnuieşte să se numească), a fost mereu prieten cu tehnologia avansată, ai noştri învăţăcei au fost cei care au introdus în circuitul examenelor căştile invizibile, copiatul pe genunchi sau direct din telefonul mobil.
De cînd la conducerea învăţămîntului de pe mioriticul plai au venit şefi educaţi pe la Oxford, Cambridge sau alte „şcoale” cu renume în Occident, tehnologia şi-a întors coarnele împotriva învăţăcelului moldo-basarabean.
Şefii de la educaţie, care au avut-o cu tehnologia încă din universitate, au introdus pentru moldoveanul elev camerele de supraveghere la evenimentul de care acesta se teme mai tare decît de rîie – BACALAUREATUL. Trecîndu-l o parte dintre ei, mai mult sau mai puţin bine, au decis – cum altfel? – să meargă la un (Institut), ca să-şi poată croi o cale mai uşoară în viaţa plină de gastarbaiteri şi „cinovnici” ce bîntuie prin Moldova.
Protagoniştii noii istori din tren sînt trei absolvenţi care, în această vară, se întorceau de la Chişinău, unde au depus „documentele” la universitate: doi băieţi o domniţă. Discută între ei. Fata spune că ar fi dorit să meargă la studii în România, deoarece îi este silă de ţara asta şi nu crede că are viitor aici. E supărată, căci notele de la BAC i-au tăiat tot elanul şi speranţa că va putea merge în ţara vecină la studii. „Parcă toţi pot să fie ca ea (Maia Sandu, ministrul Educaţiei – nota autorului)… Iată, acum o să învăţ aici şi, după absolvirea facultăţii, va trebui să merg undeva să muncesc pe „capişi” (cîţiva lei)”, face o remarcă fata. Din spusele ei, înţeleg că a depus actele la economie, dar şi la o disciplină ce îţi permite să fii profesor. „Dacă în economie mai poţi găsi de lucru (cu calîm), ca profesor numai orele suplimentare te salvează. Le pui elevilor note proaste, ca ei să fie nevoiţi să-ţi plătească pentru cîteva ore adăugătoare pe săptămînă. Numai aşa mai poţi trăi cumva”, meditează, în glas, domniţa.
Unul dintre băieţi le mărturiseşte celorlalţi că a dat la drept. „E scump al naibii”, spune, dar se autolinişteşte: „Dacă mă ajută Dumnezeu, aş putea ajunge în Poliţia Rutieră, iar acolo, dacă ai cap să nu cazi cu mită, trăieşti de rău de bine”.
„Lăsaţi jalea, măi! Terminăm noi studiile şi, peste trei-patru ani, ajungem la Moscova, dacă ni-o mai da voie Putin”, spune, plin de încredere, cel de al doilea tînăr, care nici nu vrea să se gîndească la profesia pe care, cică, şi-a ales-o, depunînd actele la o facultate de care nu-i entuziasmat deloc.
Tehnologiile, ca şi tot ce e bun în lumea aceasta, intră în Moldova neproprţional, cam des de la coadă spre cap. Dacă pe la marele temple ale ştiinţei occidentale tehnologia vine să-l ajute pe tînăr să înveţe, la noi vine să-l supravegheze, să-l sperie şi să-i deconspire inventivitatea. Probabil, ceva e în neregulă cu noi, dacă nimeni nu vrea să fie cinstit, nimeni nu vrea să muncească, să meargă pe căi legale şi, ce-i mai important, nimeni nu mai are încredere în R. Moldova. În aceste condiţii, apare o întrebare logică: ce mai menţine şi cît se va menţine această ţară?
Constantin Uzdriş