Totul s-a schimbat la gara din Nisporeni
20 octombrie 2013. Ajung cu microbuzul Ungheni-Nisporeni la staţia terminus. E situată pe un vîrf de deal, la o margine de Nisporeni. Sala de așteptare mă întîmpină rece şi pustie. Ce-i drept, e luminoasă și curată.
Direct din sală, nimereşti într-o cafenea, unde călătorii pot servi un ceai, o cafea sau o prăjitură. Mă apropii de casa de bilete. Casiera Vera Tihoniuc mă întîmpină cu zîmbetul pe buze. O întreb de ce sala de așteptare e pustie, unde-s călătorii? „Pe drumuri”, îmi răspunde, un pic ironic, după care explică: ”Acum, lumea nu mai face cozi ca altădată prin gări, ci vine, își cumpără bilet și pleacă”. Potrivit ei, liniștea din gară este amăgitoare, căci zilnic pe aici trec sute de călători, începînd cu ora 5.00 dimineața și terminînd cu ora 22.00.
În prezent, din gara auto Nisporeni pornesc 63 de curse, dintre care 36 – spre Chișinău, iar restul – spre localitățile din raion și din afara lui. ”De la noi, cine dorește poate ajunge și la Moscova, și la Odesa”, spune Vera Tihoniuc, vrînd parcă să accentueze astfel importanța instituției în care lucrează deja de 42 de ani. Într-adevăr, potrivit graficului circulaţiei autobuzelor, cei ce-și doresc să ajungă la Moscova o pot face în zilele de luni, miercuri, vineri și duminică, cînd de la Nisporeni pornește un autocar spre capitala Rusiei. Spre Odesa lumea poate lua calea în fiecare zi din săptămînă.
Totuşi, cele mai solicitante zile sînt: vinerea, duminica şi lunea. În schimb, sîmbăta se poate întîmpla ca, ore în șir, prin gară să nu treacă țipenie de om.
De la o vorbă la alta, aflu că gara şi-a schimbat locul amplasării de patru ori. De la 1980 încoace însă e pe acelaşi loc. ”Acum, în comparaţie cu 20 de ani în urmă, e mult mai confortabil să călătorești”, face o remarcă Vera Tihoniuc. La începuturi, autobuzele circulau foarte rar, iar oamenii erau nevoiți să stea în gară ore în şir, îmbulzindu-se după bilete. În prezent, totul e la dispoziția călătorului: a venit şi a plecat. Cine dorește, își poate rezerva un bilet chiar și cu o lună înaite de călătoria propriu-zisă.
Ce mai, sîntem în secolul al XXI-lea, secolul vitezei.
NISPORENI | Ina Landa
Lasă un răspuns