Ungheneanul Valeriu Kurtu a organizat o expoziţie la tema „Hotarul” la Berlin şi Ungheni
Un cetăţean al Republicii Moldova a organizat o expoziţie cu peste o mie de lucrări la tema „Hotarul” la Berlin şi Ungheni. Artişti din toată lumea au optat pentru o lume liberă, fără regimuri dictatoriale
În vara anului curent, la Berlin, Germania, a avut loc o amplă expoziţie internaţională de caricaturi cu tema „Hotarul”. Şi-au expus lucrările 603 artişti plastici din peste 80 de ţări. A fost cea de-a treia expoziţie organizată de ungheneanul Valeriu Kurtu, patron al unei galerii de artă din Berlin, stabilit în această ţară la începutul anilor 1990. În octombrie, o parte din această expoziţie a fost adusă la Muzeul de Istorie din Ungheni. Intrarea în muzeu se face pe lângă sârma ghimpată, care a fost odinioară o parte a hotarului de la Prut.
Este primul val de sârmă ghimpată şi primii piloni de la Prut „valorificaţi” de un muzeu din Republica Moldova. Vasile Iucal, directorul muzeului, ne spune că se preconiza ca expoziţia să se desfăşoare timp de o lună, dar, ţinând cont că subiectul este actual şi prezintă interes, a decis s-o prelungească până la finele anului.
Între Berlin şi Ungheni
Sârma ghimpată au adus-o de la pichetul de grăniceri din oraşul Ungheni. „Au vrut s-o dea oamenilor ca să-şi îngrădească grădinile, dar am văzut că tot stă depozitată la pichet. Este mâncată de rugină. Chiar dacă o topeşti, nu mai cred să poţi scoate metal din ea. În muzeul nostru este necesar un astfel de exponat. Sârma ghimpată a trecut prin simţirea şi gândirea noastră. Am dorit să realizăm şi nişte suvenire din ea pe care le-am oferi vizitatorilor, dar nu am găsit deocamdată susţinerea financiară necesară”, afirmă el.
Născut la Valea Mare, Ungheni, Vasile Iucal a copilărit într-o casă de pe malul Prutului. Gospodăria părinţilor săi era traversată de hotar. „Sârma ghimpată trecea prin fundul grădinii. Sufeream din cauza ei, deoarece atunci când doream să trecem hotarul, să mergem la pădure ori la Prut, aveam întotdeauna probleme. Întotdeauna ni se părea fâşia de după ea un mister, ceva necunoscut, un loc greu de atins şi cu atât mai îmbietor”, spune el.
După scoaterea sârmei ghimpate, oamenii au răsuflat mai uşor, deşi tot mai sunt probleme, accesul spre pădure ori spre Prut este monitorizat de reprezentanţii poliţiei de frontieră care le cer de fiecare dată să se legitimeze. „Deşi sârma ghimpată nu mai e, mentalitatea e cam aceeaşi”, conchide Iucal.
Hotarul, un marcaj distructiv
Iniţiatorul şi organizatorul expoziţiei, Valeriu Kurtu, laureat a peste 70 de premii obţinute în cadrul unor prestigioase concursuri internaţionale de caricatură, spune că atunci când a anunţat concursul nu s-a aşteptat la un număr atât de mare de doritori de a participa. Până la urmă, şi-au expus lucrările 603 artişti plastici din circa 80 de ţări. „A fost o experienţă deosebită. Există diferite regimuri, diferite abordări ale statelor vecine la nivel politic. Majoritatea artiştilor însă au conceput hotarul în lucrările lor ca pe un corp străin care îngrădeşte comunicarea, ca pe un marcaj distructiv, dureros, care separă popoare şi familii. De exemplu, Zidul berlinez trecea prin cimitire, prin curţile oamenilor, şi oamenii priveau cu multă ostilitate această construcţie. A fost un mare eveniment când a căzut şi oamenii au respirat mai uşor. Pentru mine a fost un mare eveniment când a fost scoasă sârma ghimpată de la Prut”, a mai spus Kurtu.
Hotarul separa sora de frate
Dezvoltă ideea organizării expoziţiei de mai mult timp. „Hotarul a jucat un rol important în viaţa noastră. Părinţii mei au fost deportaţi, deoarece tata a fost în perioada administraţiei române primar în comuna Alcedar. Cel mai ciudat e că ulterior rudele noastre de pe cele două maluri ale Prutului nu puteau să comunice. Mai uşor te puteai deplasa în România, dacă locuiai la Moscova ori în alt oraş din Federaţia Rusă, decât dacă locuiai pe malul Prutului. Mult mai târziu, am făcut cunoştinţă cu rudele noastre stabilite la Sibiu ori Bucureşti”, îşi aminteşte artistul.
Timp de 16 ani, a locuit la Ungheni având în faţă sârma ghimpată. „Acest hotar se va reflecta mereu în sufletul nostru. De aceea am decis să expunem o parte din această sârmă în cadrul expoziţiei de la Ungheni ca simbol al regimului totalitar sovietic”, mai spune el.
La fel şi pentru ungheneanul Victor Crudu, participant la expoziţie, hotarul simbolizează ruptura între oamenii. „Mama mea a fost de asemenea deportată. După venirea sovieticilor, bunica nu şi-a mai văzut niciodată sora, care a reuşit să plece în România. A avut nepoţi, dar noi nu am mai făcut cunoştinţă cu verişorii noştri. Hotarul a avut puterea de a distruge psihicul oamenilor şi le-a insuflat teamă. Nu trebuie niciodată să uităm semnificaţia acestei sârme ghimpate”, afirmă Crudu.
După finalizarea expoziţiei „Hotarul”, administraţia muzeului din Ungheni va organiza o expoziţie a perioadei sovietice. Sârma ghimpată va continua să fie unul din principalele exponate ale acestei perioade.
Sursa: jc.md
Lasă un răspuns