Amnesty International lansează o campanie globală împotriva celor care încalcă dreptul la protest, aceasta are scopul de a face față unei amenințări fără precedent la nivel mondial la adresa dreptului la protest. Dreptul la protest se află sub o amenințare fără precedent și într-o creștere continuă în toată lumea, a declarat Amnesty International, organizația lansând o nouă campanie globală pentru a face față eforturilor tot mai mari și mai intense ale statelor de a distruge acest drept fundamental al omului, se menționează într-un comunicat.
Din Rusia până în Sri Lanka, din Franța până în Senegal și din Iran până în Nicaragua, autoritățile statului pun în aplicare multiple acțiuni pentru a suprima opoziția organizată. Protestatarii din întreaga lume se confruntă cu un val puternic de represalii, cu un număr tot mai mare de legi și alte măsuri de restricționare a dreptului de a protesta; utilizarea abuzivă a forței, extinderea monitorizărilor ilegale în masă și direcționate; închiderea internetului și cenzura online; și abuzuri și stigmatizare. Între timp, grupurile marginalizate și discriminate se ciocnesc de obstacole și mai mari.
Campania Amnesty International “Protejează protestul” va contesta atacurile asupra protestelor pașnice, va fi alături de cei vizați și va sprijini cauzele mișcărilor sociale care militează pentru promovarea drepturilor omului. „În ultimii ani am asistat la unele dintre cele mai mari mobilizări la protest din ultimele decenii. Black Lives Matter, MeToo și mișcările privind schimbările climatice au inspirat milioane de oameni din întreaga lume să iasă în stradă și online pentru a cere dreptate rasială și climatică, echitate și bunăstare, precum și încetarea violenței și discriminării de gen. În alte părți, oamenii au ieșit în stradă cu miile împotriva violențelor și crimelor comise de poliție, a represiunii și a opresiunii de stat. Este timpul să le reamintim cu voce tare celor aflați la putere dreptul nostru inalienabil de a protesta, de a ne exprima nemulțumirile și de a cere schimbări în mod liber, colectiv și public.” a declarat Agnès Callamard, Secretara Generală Amnesty
Legislație restrictivă, interdicții generale și starea de urgență O variatate de probleme, inclusiv criza de mediu, inegalitatea și amenințările la adresa mijloacelor de trai, rasismul sistemic și violența pe bază de gen au făcut ca protestele în masă să fie din ce în ce mai necesare. Guvernele au răspuns prin introducerea noilor legi care impun restricții nelegitime asupra dreptului la protest. De exemplu, am asistat la interdicții generale privind protestele, așa cum s-a întâmplat în Grecia și Cipru în timpul pandemiei Covid-19.
În Regatul Unit, o nouă lege conține dispoziții care oferă polițiștilor puteri extinse, inclusiv capacitatea de a interzice „protestele zgomotoase”, în timp ce în Senegal, demonstrațiile politice din centrul orașului Dakar au fost interzise din 2011, împiedicând protestele în apropierea clădirilor guvernamentale.
De asemenea, guvernele folosesc din ce în ce mai des starea de urgență ca pretext pentru a reprima opoziția. Acest lucru a fost observat în timpul pandemiei Covid-19 în țări precum Thailanda, în timp ce în Republica Democrată Congo, o „stare de asediu” impusă de guvern a oferit ofițerilor militari și de poliție puteri extinse pentru a restricționa protestele în provinciile Ituri și Kivu de Nord începând cu mai 2021.
Demonizarea protestatarilor Guvernele din întreaga lume justifică restricțiile prin faptul că protestele constituie o amenințare la adresa ordinii publice și prin stigmatizarea protestatarilor, catalogându-i drept „provocatori”, „rebeli” sau chiar „teroriști”. Punând protestatarii în această lumină, autoritățile au justificat abordările de toleranță zero: introducerea și utilizarea abuzivă a unor legi de securitate neclare și exagerate, desfășurarea de acțiuni dure și luarea de măsuri de descurajare preventivă.
Această abordare a fost observată în Hong Kong, unde Legea Privind Securitatea Națională și definiția extensivă a „securității naționale” a fost folosită în mod arbitrar, printre altele, pentru a restricționa protestele.
De exemplu, femeile, persoanele LGBTI se confruntă cu diferite tipuri de violență bazată pe gen, marginalizare, norme sociale și legislație. În țări precum Sudan, Columbia și Belarus, femeile au fost agresate sexual pentru că au participat la proteste, în timp ce în Turcia, de exemplu, marșurile Pride au fost interzise ani de zile.
În Republica Moldova, cu toate că la nivel central autoritățile respectă dreptul la libertatea de întrunire pașnică, autoritățile publice municipale din Chișinău au încercat să împiedice exercitarea acestui drept pentru persoanele din comunitatea LGBTI. „Campania noastră vine într-un moment critic.
De la începutul anilor 2000, Amnesty International a documentat o tendință de militarizare a răspunsurilor statelor la proteste, inclusiv prin utilizarea forțelor armate și a echipamentelor militare. În țări precum Chile și Franța, forțele de securitate în echipament complet sunt adesea însoțite de vehicule blindate, avioane de tip militar, drone, pistoale și arme de asalt, grenade paralizante și tunuri de sunet. În timpul revoltei în masă urmării loviturii de stat din 2021 din Myanmar, armata a folosit forța letală ilegală împotriva protestatarilor pașnici. Peste 2.000 de persoane au fost ucise, potrivit monitorilor, și peste 13.000 au fost arestate de când armata a preluat puterea. Inegalitate și discriminare Persoanele care se confruntă cu inegalitatea și discriminarea, fie că pe bază de rasă, gen, orientare sexuală, identitate de gen, religie, vârstă, dizabilitate, ocupație, statut social și economic , sunt de asemenea, mai afectate de restricțiile privind dreptul lor de a protesta și se confruntă cu o represiune mai dură.
„Nenumărați protestatari au fost omorâți în ultimii ani și, cel puțin în numele lor, trebuie să ne facem acum vocile auzite și să ne apărăm dreptul de a spune adevărul puterii prin proteste în stradă și online.” a mai spus Agnès Callamard.
Legislația internațională privind drepturile omului protejează dreptul la întruniri printr-o varietate de dispoziții distincte prevăzute în diverse tratate internaționale și regionale care, luate împreună, oferă protestelor o protecție amplă. Chiar dacă dreptul la protest nu este codificat ca un drept separat în tratatele privind drepturile omului, atunci când oamenii participă în proteste, fie individual, fie colectiv, ei își exercită o varietate de drepturi, care pot include dreptul la libertatea de exprimare și la întrunire pașnică
