Expresul

Mătușa Pelagheia Zburliuc este una dintre longevivii ucraineni ai satului Novaia Nicolaevca (Ungheni). La cei 81 de ani ai săi, bătrîna nu concepe lanțul sărbătorilor de iarnă fără de Nașterea Mîntuitorului, sărbătorită, ca mai în toate satele noastre, la 7 ianuarie.
Şi acum, ca şi înainte, respectă cu sfinţenie tradițiile și obiceiurile ucrainești, pe care le-a moştenit de la părinţi. Acum, încearcă să le transmită mai departe, nepoților și strănepoților săi.
Îşi aminteşte cît de mult aștepta, în copilărie, Crăciunul, numit la ei ”Rizdvo”. ”În seara de ajun, aduceam în casă un braț de fîn și paie, pe care presăram nuci și bomboane. Astfel, era revocată memoria ieslei în care s-a născut Isus”, povesteşte mătuşa Pelagheia, subliniind că acest obicei se numea “Diduh”. Tot în seara de ajun, ucrainenii din Nicolaevca nu uitau să pună la icoană un snop de grîu, iar alături – o farfurioară cu grîu fiert, îndulcit cu miere și o candelă aprinsă.
Odată cu trecerea timpului, aceste obiceiuri s-au dat uitării, însă farmecul sărbătorii s-a păstrat. Totuşi, şi acum există anumite tradiţii. În ajun de Crăciun, pe masă se pun 12 feluri de bucate, toate de post. “Acestea  semnifică lunile anului, dar și numărul apostolilor lui Hristos”, explică bătrîna. Nu lipsesc niciodată la ucraineni colțunașii cu cartofi, varză și vișine, dar şi prunele fierte. Obligatorie este coliva.
Şi astăzi se mai păstrează tradiția de a merge cu ”taina vecera” – o pomană specială, oferită reciproc de fini şi nănași. ”Pomana trebuie să includă neapărat o farfurioară cu grîu fiert, o lingură, un colăcel, un ștergar, dulciuri și, desigur, o lumînare aprinsă de sufletul celor morți”, spune mătuşa. Dînsa recunoaşte că nu i-au mai rămas mulți fini, dar pomenele, totuşi, sînt pregătite – pentru cei patru nepoți și trei strănepoți ai ei, pe care îi așteaptă cu drag în seara de 6 ianuarie.
Pe 7 ianuarie, de Crăciun,  pe masă apar bucatele din carne – adevărate delicii. Ucrainenii obișnuiesc, la fel ca şi moldovenii, să sacrifice porcii în ajunul Crăciunului.
În ziua Naşterii Domnului, de dimineață, toți copiii din sat merg cu Steaua, iar gospodarii îi răsplătesc cu dulciuri, colaci și bani. În acest an, doar 12 copii au venit cu Steaua la Pelagheia Zburliuc. ”Au fost ani cînd pregăteam cîteva coșuri bune cu nuci, bomboane, biscuiți ca să-mi ajungă pentru toți. Acum, din an în an, tot mai puțini copii vin să colinde”, spune, cu regret, bătrîna, remarcînd că nu exclude faptul că și acest obicei frumos va dispărea cu timpul.
 
Romii sărbătoresc Crăciunul exact ca şi moldovenii
“Nu avem obiceiuri speciale, ale noastre”, ne-a spus Semion Ibrian, consilier local, profesor de istorie, unul dintre cei mai văzuţi oameni din Vulcăneşti (Nisporeni), satul cu cea mai numeroasă comunitate de romi – 86% din întreaga populaţie a localităţii. ”Romii sărbătoresc Crăciunul exact ca şi moldovenii”, a subliniat dînsul.
Potrivit lui Semion Ibrian, romilor, la fel ca și moldovenilor, le place să se întîlnească, de sărbători, cu prietenii și rudele la mese copioase, încărcate cu de toate. Ca şi moldovenii, sărbătoresc de două ori Crăciunul și Anul Nou, doar că merg cu uratul numai o singură dată – în seara de 13 ianuarie, de Sf. Vasile.
Şi tradiția de a sacrifica porcii în ajunul Crăciunului este respectată, căci romii, susţine semion Ibrian, nu-și imaginează cum ar fi să nu aibă pe masa de sărbătoare, la 7 ianuarie, ”o fripturică din carne de porc cu mămăliguță și brînză de oi”. Există, totuși, un obicei al lor – atunci cînd porcul este sacrificat, unii obișnuiesc să-i bea din sîngele cald, căce se crede că aceasta este o modalitate de reînnoire a sîngelui propriu.
De notat că romii din Vulcăneşti, plecaţi în lumea mare, revin acasă de sărbători. E o legitate pentru ei. Eu lucru sfîtn să fie împreună la cele mai importante sărbători.
Ina Landa