Expresul – Pagina 604 – Știri din Ungheni și Călărași

Un drum bun şi calitativ se prefigurează

Imagine simbol: craiovaforum.ro - — Imagine simbol: craiovaforum.ro –

La finele lunii mai, aici a fost semnat un acord de parteneriat între Consiliul raional și Agenţia de Dezvoltare Regională Centru privind realizarea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii de transport pentru valorificarea potenţialului turistic al regiunii de Dezvoltare Centru”, ceea ce înseamnă, mai simplu, renovarea traseului Nisporeni – Vărzăreşti – Poltava.
Fondul Naţional de Dezvoltare Regională va aloca în acest scop peste 28 de milioane de lei. Urmează să fie construit un drum cu o lungime de circa 9 kilometri. Dacă totul va decurge în termenii planificaţi, peste doi ani drumul respectiv va fi gata.
NISPORENI | Lucia Bacalu

VIDEO | Caravana ''Moldova are talent'' a oprit la Ungheni, unde a descoperit oameni cu adevarat talentati

Unii învaţă limba engleză, alţii prind aptitudini de a comunica cu animalele. Unii schimă leii în euro, alţii tranformă în bani o simplă hârtie.
Nu sunt personaje extratereste, ci oameni care locuiesc printre noi şi pe care îi veţi cunoaşte în curând numai pe Prime. Caravana ”Moldova are talent” a oprit ieri, 20 iunie, la Ungheni, unde a descoperit oameni cu adevarat talentati.
Ludmila Petrache este una din cele mai excentrice concurente pe care am descoperit-o la Ungheni. Holul liceului din localitate a devenit neâncăpător pentru doritorii de impresiona publicul şi juriul prin talentul lor.
Dansatori, cântăreţişi magicieni- toţi au intrat unul câte unul în sala de audiţii, unde au trecut prin sita jurizării. Concurenţii au fost încurajaţi de participanţii fabricii de staruri, care au susţinut şi un recital.

Sursa: prime.md

În premieră, un trofeu special – „Cel mai bun antreprenor-femeie al anului”

Chiar dacă şi în anul 2013 numărul femeilor antreprenoare premiate la concursul raional „Businessmanul anului” a fost aproape de trei ori mai mic decît cel al bărbaţilor antreprenori, totuşi, Consiliul raional Ungheni a făcut un pas înainte, instituind o nouă categorie: „Cel mai bun antreprenor-femeie al anului 2012”.
„Este, într-adevăr, o premieră, iar scopul nostru a fost de a le încuraja pe femei să participe cît mai activ şi în număr cît mai mare la asemenea concursuri”, a declarat pentru „Expresul” Ludmila Ursatiev, şefa Secţiei economie şi reforme, subliniind, totodată, că în raion îşi desfăşoară activitatea de antreprenoriat foarte multe femei, iar rezultatele lor sînt din ce în ce mai bune. „Din păcate, multe dintre ele sînt prea modeste, iar altele încă nu au curajul să participe în astfel de activităţi”, a mai spus Ludmila Ursatiev.
Primul trofeu „Cel mai bun atreprenor-femeie al anului” i-a revenit Victoriei Soltan, directoarea unei întreprinderi de prestări servicii.
Diplome de gradul II şi III, la aceeaşi categorie, le-au fost decernate Mariei Postolachi (directoarea unei întreprinderi alimentaţie publică) şi, respectiv, Angelei Mihalache (directoarea unei întreprinderi de contabilitate şi audit). Toate s]nt din ora;ul Ungheni.
Printre premiantele concursului respectiv se mai numără Maria Ciolacu (locul I la categoria producere-industrie) şi Liliana Starciuc (locul III la categoria comerţ). Deci, cinci femei din cei 24 de premianţi.
În schimb, femeile sînt în număr puţin mai mare la menţiuni – şapte din 21. Printre ele esre şi colega noastră, Lucia Bacalu (PP „Expresul”) – pentru susţinerea şi promovarea proiectelor sociale.
UNGHENI | Ina Landa

O raritate în zilele noastre: de 25 de ani nu şi-a mai tăiat părul

La înălţimea-i de doar 160 de centimetri, Aliona Manole din Ungheni are o podoabă capilară cu o lungime de peste 100 de centimetri. E posibil să fie doamna cu cel mai lung păr din regiunea Ungheni-Nisporeni-Călăraşi.
Ultima dată şi-a tăiat părul acum 25 de ani, pe vremea cînd era elevă în şcoala din satul său natal, Buşila Unghenilor. În cei 40 de ani ai săi, şi-a vopsit părul o singură dată. I-au trebuit atunci cinci cutii de vopsea, iar pentru lucru i-a plătit frizeriţei 300 de lei.
Şi-a făcut doar de două ori în viaţă o coafură – în ziua în care a fost mireasă şi în care a cununat. De atunci, nimeni, în nici o frizerie nu vrea să rişte şi să-i aranjeze părul. E prea mult de lucru şi e mult prea complicat.
Nu s-a gîndit niciodată să se tundă. Îşi face doar un breton, pe care şi-l aranjează cu grijă. Nu ar renunţa la podoaba sa capilară nici în ruptul capului. „Nu-mi imaginez cum aş arăta cu părul scurt. Lumea s-a obişnuit aşa cu mine. Cred că, dacă mi-aş tăia, într-o bună zi, părul, nu m-ar mai recunoaşte nimeni, nu aş mai fi eu”, spune.
Cum ar putea să şi-l taie, dacă, oriunde se duce, toţi întorc capul în urma ei? Deja este obişnuită ca persoane străine să se apropie de ea şi să o întrebe despre podoaba ei capilară. Se simte mai specială, mai altfel.
Zice că părul ei nu este deloc pretenţios. Îl spală o dată în săptămînă, iar dimineaţa nu simte nici un fel de discomfort cînd îl piaptănă. Îl poartă mai mult împletit. Niciodată nu a fost curioasă să ştie ce lungime are. L-am măsurat împreună. Mai exact, i-am măsurat gîţa – avea 98 de centimetri, ceea ce înseamnă că, dacă ar fi fost despletit, cel mai lung fir de păr ar fi avut circa 115 centimetri.
Cînd are mai mult timp liber, Aliona Manole îşi răsfaţă părul într-o baie cu plante medicinale. În rest, singură şi-l spală, singură şi-l piaptănă, singură şi-l împleteşte. „Sînt deja atîţia ani la mijloc, m-am obişnuit”, spune.
Aliona Manole este asistentă medicală la Spitalul raional din Ungheni. Fiind cadru medical, ştie mai bine decît oricare altul ce înseamnă un păr frumos, dar şi sănătos.
UNGHENI | Natalia Junghietu

O lacrimă şi un cîntec pentru ei

Deja al doilea an concescutiv, la Casa națională de cultură din Nisporeni sînt comemorate, la mijloc de iunie, trei mari personalități venite din epoci diferite: Mihai Eminescu și cuplul Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Evenimentul are loc în cadrul Festivalului raional ”O lacrimă și un cîntec pentru ei”, ce se doreşte a fi tradiţional.
La festivalul, transformat într-o dedicație muzicală specială marelui poet Mihai Eminescu, dar și celebrului duet, vor răsuna cele mai frumoase cîntece lirice de pe meleagurile noastre, interpretate de cei mai talentaţi artişti amatori ai Nisporeniului.
Potrivit Aureliei Andronache, şefa Secţiei Cultură, evenimentul va conține și un concurs de esee despre creația celor trei, dar și un concurs al declamatorilor. ”Dorim să auzim de la participanți poezii nu doar din literatura clasică, ci și din creația proprie”, a menționat dînsa. Organizatorii îşi doresc de asemenea o participare cît mai numeroasă la acest festival, preconizat pentru 14 iunie. Invitaţiile de participare deja au fost expediate tuturor colectivelor artistice din raion, inclusiv celor cu titlul de model.
NISPORENI | Ina Landa

Copii savurează vacanţa, iar conducătorii se gîndesc la odihna lor

A venit vara şi, odată cu ea, au reînceput grijile autorităţilor pentru o bună organizare a vacanţei copiilor. Cum se vor odihni ei şi ce li se propune în acest sens?
CĂLĂRAŞI
2760 de elevi din cei circa 8000 cîţi sînt azi în raionul Călăraşi se vor odihni în cele două tabere funcţionale din raion.
Tabăra „Romaniţa” de la Oricova va organiza şase ture a cîte o sută de copii, iar în perioada 23 iulie – 1 august aici se vor odihni 25 de copii veniţi din Polonia, Belarus şi Ucraina. Potrivit Elenei Gonţa, şefa Direcţiei Raionale Învăţămînt, preţul unui bilet de odihnă pentru zece zile va costa 1200 lei. Pentru copiii din familiile defavorizate vor exista scutiri între 10 şi 100% din cost. S-a calculat că, pentru întreţinerea unui copil în tabără, se vor cheltui 120 de lei pe zi.
Elena Gonţa a mai precizat că, pentru amenjarea taberei din Oricova au fost cheltuiţi 180 mii lei, fiind create condiţii optime pentru copii. Toţi angajaţii sînt specialişti de profil, 30% din ei avînd deja experienţă de muncă în tabără. În tabăra de la Oricova, în premieră, copiii vor fi antrenaţi în grupuri de croşetare şi desen pe sticlă, la finele odihnei ei putînd să-şi ia acasă lucrările confecţionate.
În cea de a doua tabără, din Sadova, care este privată, se vor odihni 2160 de copii, costul unui bilet aici variind între 980 şi 2100 de lei, în dependenţă de nivelul condiţiilor de cazare.
UNGHENI
Trei tabere de odihnă vor sta la dispoziţia copiilor din Ungheni în această vară: „Codreanca” din oraşul Corneşti, „Pro Sănătatea” din Rădenii Vechi şi „Plus Armonie” din Ungheni. Potrivit Eugeniei Cugut, specialist coordonator responsabil de învăţămîntul preuniversitar la Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport, Consiliul raional va oferi 200 de bilete de odihnă în tabăra „Codreanca”, unde copiii se vor odihni în două ture, la „Pro Sănătatea” – 250 bilete pentru o tură. La „Plus Armonie” vor fi organizate trei ture, iar Consiliul Raional va oferi 100 de bilete de odihnă în una dintre aceste ture. De bilete vor beneficia gratis copiii orfani, din familii monoparentale, numeroase sau defavorizate, dar şi copii cu performanţe la studii sau la activităţi extraşcolare. De notat că au fost alocate, în acest scop, 715 mii de lei, cu 215 mii lei mai mult decît anul trecut.
Costul unui bilet de odihnă este de 1300 lei.
NISPORENI
Tabăra de odihnă „Codru” din Mîrzoaia şi-a deschis uşile încă la 10 iunie. Aici vor fi organizate, de tot, cinci ture a cîte 12 zile fiecare, ultima tură fiind destinată sportivilor. Preţul unui bilet de odihnă este de 165 lei, bani pe care îi achită părinţii. Restul, aproape o mie de lei, este suplinit de către Consiliul raional Nisporeni. „La noi toate biletele de odihnă se vînd, nici unul nu se dă gratis”, ne-a spus Valeriu Lungu, inspector şcolar la Direcţia Învăţămînt, Tineret şi Sport Nisporeni. În cazul în care părinţii decid să-şi dea copiii la tabără, ei trebuie să achite în contabilitatea Direcţiei de Învăţămînt suma necesară, adică 165 de lei, primind în schimb biletul de odihnă.
La sfîrşitul lunii iunie îşi va deschide uşile şi tabăra de odihnă „Salut” din Vărzăreşti.
Natalia Junghietu, Tudor Josanu

Ai nostri, cei mai buni. Ambasadoare a unui oraş chinezesc

Lidia Sanduleac, o tînără în vîrstă de 20 de ani din Ungheni, a devenit ambasadoarea oraşului Qingdao din China. Este vorba de o metropolă, cu o populaţie de peste 7 milioane de cetăţeni.
“Am obţinut acest titlu în urma participării la competiţiile sportive “Rămîi dinamic în China”, care fac parte din planul reformei educaţionale chineze pentru anul 2010-2020. De tot, la competiţii au participat 300 mii de studenţi străini din 400 de universităţi ale Chinei”, ne-a povestit Lidia. Cei nouă reprezentanţi ai universităţii în care îşi face studiile şi ungheneanca noastră au reuşit să se claseze pe locuul trei, astfel obţinînd cu toţii titlul de ambasadori ai sportului în China, dar şi posibilitatea de a fi prezenţi la Universiada 2013 în Kazan, Rusia. Totodată, trei dintre cei mai buni, printre care şi Lidia Sanduleac, au primit titlul şi de ambasadori ai metropolei Qingdao.
„Acest titlu onorific mă obligă să promovez, timp de un an, imaginea oraşulu,i participînd la activităţi majore de nivel internaţional”, a explicat Lidia.
Fiind întrebată cum de a reuşit, ea a răspuns simplu: „Trei luni de muncă asiduă, pasiunea şi atitudinea competitivă au fost pe potriva succesului obţinut”.
Dar activismul Lidiei Sanduleac nu se opreşte aici. Ea face parte şi dintr-un juriu la emisiunea de divertisment “Scena Societăţii”, transmisă de un post de televiziune chinezesc, Hubei TV. Mai predă limba engleză unor copii de 6-7 ani la o şcoală privată şi este şi tutore al unui elev de 14 ani. În timpul liber care îi mai rămîne merge la înot.
“Universitatea oferă multe oportunităţi de a participa la diverse activităţi. Mă strădui să nu ratez aceste şanse şi port cu mine pretutindeni tricolorul nostru”, a spus, la final, Lidia Sanduleac, absolventă a liceului “Vasile Alecsandri” din Ungheni, în prezent studentă la o universitate din regiunea Wuhan, China.
UNGHENI | Natalia Junghietu

Noi dinastii – de oameni de afaceri

Tată şi fiu. Primul şi-a început businessul în anul 1991. Al doilea – de cînd se ţine minte. De fapt, din 2007. Primul – aşezat la vorbă şi deja cu o doză mare de înţelepciune. Al doilea – entuziast, cu multe idei şi o doză mare de romantism.
Primul este Dionis Cojocaru, un om de afaceri care şi-a clădit businessul cărămidă cu cărămidă, încet, dar sigur, astăzi desfăşurîndu-şi activitatea la Ungheni şi Nisporeni. Al doilea este Iaroslav, feciorul lui, care i-a urmat calea şi care, în cei cîţiva ani de activitate, a reuşit să dea, vorba dînsului, cu capul în bară. Dar s-a ridicat şi a mers mai departe.
Acum două săptămîni, la festivitatea de premiere în cadrul concursului „Businessmanul anului 2012”, ambii s-au aflat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Dionis Cojocaru a fost declarat „Businessmanul anului în sfera comerţului”, iar Iaroslav Cojocaru – „Cel mai tînăr antreprenor al anului 2012”. Chiar dacă sînt obişnuiţi cu premiile, a fost plăcut. Şi pentru tată, şi pentru fiu. E încă o recunoaştere a meritelor lor.
„Ce contează cel mai mult într-o afacere?”, îi întreb. Ambii sînt într-un gînd. Corectitudinea. Trebuie să fii corect cu tine însuţi, cu cei de alături, cu partenerii, cu clienţii. Numai aşa vei obţine succese, numai aşa vei fi cu adevărat credibil şi vei fi respectat.
„Noi toţi sîntem în business: ne vindem capacităţile, atitudinea”, face o remarcă Iaroslav, dînd de înţeles că, de fapt, toată lumea ar trebui să fie corectă şi onestă.
Ambii ştiu ce vor şi ştiu cum să-şi realizeze ideile. Doar că tatăl este mai conservator. Aşa zice el. Iaroslav, în virtutea tinereţei sale, experimentează, vine cu noi metode de lucru. „L-am susţinut totdeauna”, spune Dionis Cojocaru cu referire la feciorul său, după care face şi explicaţiile de rigoare: „La început, a trecut o practică de agent economic la mine, după ce şi-a făcut studiile în domeniu. Mă bucur că nu s-a descurajat după primul eşec în afaceri. Mai apoi, avînd deja local, experienţă şi relaţii cu producători, a deschis un magazin care, cred, peste cîţiva ani, va fi unul dintre cele mai solicitate la Ungheni”. Iaroslav îl întrerupe: „El este deja! Mă mîndresc că sîntem un magazin cu propria identitate, cu brandul său. Poate că încă sîntem mici, dar mari în viziuni, în realizări. Chiar avem foarte multe realizări”.
Ambii fac bani, ştiu ce înseamnă asta. Nu e deloc simplu, căci implică multă muncă, nopţi nedormite, idei noi, mişcare permanentă.
Ambii au frumoase realizări în plan social. Dionis Cojocaru susţine în permanenţă fotbalul pentru copii, organizînd, de mai bine de zece ani, împreună cu Asociaţia raională de fotbal, Cupa „Magirus”. Este alături de veteranii războiului din Afganistan, din Transnistria, de participanţii la lichidarea avariei de la Cernobîl. „Susţinem foarte multă lume. Dacă trebuie, îi ajutăm”, spune simplu. Iaroslav Cojocaru este mereu alături de cele mai importante evenimente culturale. Îi place să spună că e partener, nu sponsor. Or, parteneriatul presupune mult mai mult decît să oferi doar bani. „Nu ne implicăm în evenimente care nu ne plac, căci scopul nostru e ca oamenii să înţeleagă ce înseamnă calitate”, face dînsul o remarcă.
Nici tatăl, nici feciorul nu regretă că au ales calea businessului. Cum să regrete? Le place dinamica, mişcarea, schimbarea. Businessul pentru ei nu înseamnă să-ţi etalezi palatele sau maşinile luxoase. Businesul pentru ei înseamnă muncă şi seriozitate.
UNGHENI | Lucia Bacalu

Gheorghe Țopa: „Cînd rostesc cuvîntul Nisporeni, imediat mi-aduc aminte de mama și tata”

S-a născut pe 6 mai 1963 la Nisporeni, fiind al zecelea copil din cei unsprezece ai familiei Ţopa.
În 1978, absolveşte Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”, iar în 2002 – Universitatea de Arte din Chişinău.
A cîntat în celebra formaţie „Noroc”, alături de Mihai Dolgan, a fost solist al formaţiei „Teodor” condusă de Petre Teodorovici. Din anul 1992 pînă în prezent, este conducător artistic şi solist al formaţiei „Curaj”.
Este maestru în artă, titlu care i-a fost conferit în anul 1996.
Domnule Gheorghe Țopa, aţi împlinit, recent, 50 de ani, ocazie cu care vă felicită şi vă transmite cele mai frumoase urări de bine şi echipa „Expresul”. Ce lecție a vieții ați învățat în toţi aceşti ani?
Cred că tot ce am realizat pînă acum – familia, copiii, muzica, cîntecele, prietenii – poate fi numit cu o singură frază: lecție a vieții. Parcă am reușit să fac de toate în viață.
Dar ce ați mai face?
O afacere, din care să vină banii mai ușor, să nu muncim atît de mult şi de greu. Noi, muzicanții, nu ne putem hrăni dintr-un spectacol, iar nunțile la care cîntăm ne distrug sănătatea. De aceea, pe lîngă muzică, trebuie să ai și o afacere, ca să sune vocea mai bine.
Vă propun să mergem cu gîndul la locurile natale, la Nisporeni. Cît de des reveniți acasă?
Mergeam mai des cînd părinții mei erau în viață. Veneam la primul sunet de telefon al mamei, îi îndeplineam orice dorinţă, fie că avea nevoie de mîncare pentru păsări, de lemne de foc, cărbune sau să-și schimbe hogeagul. În ultimii 15-20 de ani din viața lor, eu le-am soluţionat, practic, toate problemele. Ţin minte, într-un an, le-am dus o mașină mare, plină cu vîrf, cu cărbune. Lucram pe atunci… nu mai spun unde și acolo dădeau cărbuni pentru lucrători cu 14 ruble tona. Eu primeam 500-600 de ruble plus cîştigurile de pe la nunţi, astfel că am umplut un KAMAZ cu cărbune și l-am dus la Nisporeni. Părinții nu mai văzuseră în viața lor așa ceva. Se uitau și vecinii impresionaţi la acel KAMAZ. Mă străduiam, de fiecare dată, să le fac viaţa mai uşoară. Dacă nu a scos destui pui cloşca, îi aduceam eu pui mamei. Dacă mama îşi dorea răţuşte, le cumpăram eu şi le aduceam la Nisporeni.
Mai țineți minte Nisporeniul copilăriei dumneavoastră? Cum s-a schimbat de atunci?
Nu știu cît e de frumoasă viața acum acolo. Sper că schimbările sînt în bine. Cînd eram copil, îmi plăcea la Nisporeni, pentru că era școală de pictură, școală de muzică, școală de dans. Pe atunci, Nisporeniul avea unul dintre cele mai puternice colective artistice din republică ”Oleandra”. Erau de toate la Nisporeni.
Mai pe scurt, ați avut noroc și o alegere mare: unde să mergeți și cu se să vă ocupați.
Da. Eu am studiat baianul, apoi, vreo lună, am studiat trompeta. Am mers, vreo două săptămîni, şi la şcoala de pictură. După ce mi-au spus să aduc creioane, m-am răzgîndit. Nu vroiam să umblu și cu ele după mine.
De cîți ani nu mai sînt părinții dumneavoastră în viață?
Tata a plecat la cele veșnice cu vreo patru ani în urmă, iar mama – acum opt-nouă ani.
Ați fost de Blajini la ei, la cimitir?
Da, am fost. Am făcut acolo un cavou. Mama era încă în viață, dar deja căzuse la pat. Mi-a spus că nu vrea să o îngropăm la cimitirul din Nisporeni, ci la cimitirul nou de la Vărzărești.
Cum arată acel cavou și ce este în el?
Mi-am dorit să nu știe nimeni cum arată acel cavou. Vreau să rămînă o taină. Pot spune doar că este o singură încăpere. Nu am pus nimic de preț, ca să nu fie atrăgător pentru hoți.
Proveniţi dintr-o familie numeroasă. Cu cîți frați v-ați întîlnit în acest an de sărbătorile pascale?
Cu trei frați și o soră. Mai am două surori în străinătate. Din păcate, patru frați nu mai sînt în viață.
Casa părintească vă mai ține uniți, mai ţineţi la cuibul părintesc?
Nu prea. Așa s-a întîmplat. Acum, locuieşte acolo o soră.
Care e amintirea cea mai frumoasă legată de Nisporeni?
Cînd rostesc cuvîntul Nisporeni, imediat mi-aduc aminte de mama și tata. Am avut mereu grijă de ei şi sper că le-am dat un exemplu bun copiilor mei. Poate și ei, cîndva, vor face ca mine.
Domnule Gheorghe Țopa, atunci cînd cîntați, cu peste 20 de ani în urmă, ”Veniți acasă, măi copii” sau ”Dați-le voie băieților basarabeni peste Prut”, ce sentimente vă încercau? Credeați în ceea ce cîntați?
A fost ceva înălțător. Cînd le cîntam, erau cazuri că şi lăcrimam. Credeam sincer în ceea ce fac, în acele mesaje pe care le transmiteam.
Mai sînt ele actuale? A meritat tot ceea ce ați făcut?
Să lăsăm istoria să-și facă treaba. Poate, peste ani, vom înțelege mai bine dacă a meritat sau nu. Ştiu doar că atunci chiar erau actuale. Oamenii veneau în piață din proprie dorinţă, nu ca acum, cînd partidele politice le dau bani pentru a ieşi în stradă. Multe s-au schimbat. Lumea e împrăștiată peste tot. Care pleacă de nevoie, care – benevol. Nu-mi pare normal asta, dar așa-s timpurile.
Nisporenenii, de obicei, sînt caracterizaţi ca fiind cu un simț patriotic şi naționalist mai dezvoltat. Aşa să fie?
Nu știu. Nu prea am simțit eu patriotismul acesta. Consider că astfel de oameni sînt foarte puţini. Rușii îmi par mai uniți ca națiune. La noi, dacă ai călcat greșit, nu te vor ajuta, ci se vor bucura. De aici încep toate.
Au fost ani cînd lumea pleca masiv din țară. Nu v-a încercat acest gînd şi pe dumneavoastră?
Nu. Eu am dus-o bine chiar de la primii pași în scenă. Nu știu ce făceau alții, dar eu aveam și casă, și mașină. Lucram foarte mult. Poate de aceea nu am vrut ca şi copiii mei să fie artiști. Semenii mei încă se jucau, cînd eu cîntam deja pe la nunți și cumetrii, neştiind de zile de sîmbătă și duminică. Nu am fost niciodată liber în zilele de odihnă. Dar de cîte ori am înghețat nopțile pe la nunți! Trebuia să arăt bine, ca un adevărat artist… Să ştiţi că nu mai sîntem chiar totdeauna în capul mesei.
V-au ascultat copiii sfatul? Ce profesii au îmbrățișat?
Băiatul cel mai mic e stilist, lucrează aici, la Chișinău. Cel mai mare a absolvit facultatea de drept, a lucrat prin Ministerul de Interne, dar s-a concediat. Zice că pleacă în Canada. Sperăm că nu se duce pentru toată viața.
Ce planuri de viitor aveți?
Am lansat, recent, o piesă nouă. Se numește ”Dacă n-ar fi cîntecul”. Voi începe în curînd lucrul asupra unui videoclip la ea, împreună cu Costi Burlacu, care a scris muzica și-și dorește să regizeze și clipul. Cred că îi va reuși, căci are toate cele necesare pentru aceasta: echipă și studiou performant. Eu îmi doresc să bucur și în continuare fanii cu cîntece noi și bune.
Ina Landa

Cu mîna pe pulsul timpului probabil

În fotografie: „Va ploua sau ba?”. Raisa Şoltoianu, şefa Staţiei agrometeorologice din Corneşti

De aproape șapte decenii, pe orice timp și la orice oră, specialiștii de la Stația Meteorologică din oraşul Cornești sînt cu mîna pe pulsul timpului probabil. Instituţia este una dintre cele mai vechi din țară, fondată în anul 1944.
De aproape 70 de ani, aici se face unul şi acelaşi lucru – se duc observații asupra fenomenelor atmosferice și, ulterior, se transmit la Chișinău, la Serviciul Hidrometeorologic de Stat. Toată activitatea este desfăşurată, în prezent, de șase specialiști-femei: patru tehnicieni meteorologi, un agrometeorolog și șefa stației, Raisa Şoltoianu, o doamnă cu o experienţă în domeniu de 40 de ani. ”Am venit aici imediat după absolvirea Tehnicumului hidrometeorologic din Moscova, în 1973, şi aici am rămas. Profesia s-a transformat într-o pasiune”, spune dînsa.
Cine ca cine, dar ee cunoaște ca la carte toată bucătăria în care “se prepară” prognozele meteo. Mulți nici nu-și imaginează că, pentru a le avea, cineva stă și urmărește, oră de oră, toate indicatoarele instalațiilor de măsurare a vremii. Sînt multe, începînd de la termometre și terminînd cu hidrometre, chiciurometre, pluviometre și tot felul de alte instrumente, la pronunțarea denumirii cărora îți poți rupe limba.
”Deşi timpurile s-au schimbat și, deja de nouă ani, avem un sistem automat de observații meteorologice, ceea ce ne permite să transmitem operativ informația la Chișinău, unele instrumente, dar și obicee profesionale, ne-au rămas moștenire din secolul trecut”, menționează Raisa Şoltoianu. Dacă se deconectează energia electrică, toate aparatele își pierd imediat farmecul și utilitatea, iar munca devine ca la începuturi – manuală. ”Nu avem un generator de curent electric care să nu permită perturbarea lucrului stației automate de observații”, spune dînsa.
Nu demult, s-a defectat și măsurătorul automat de precipitații, astfel că, în prezent, măsurările se fac ca pe vremuri – în căldare. Dar cel mai mare deficit sînt… termometrele. Toate au rămas de pe timpurile sovietice și sînt păstrate ca ochii din cap. “Nu putem să ne permite să cumpărăm altele, că-s scumpe”, explică șefa Stației de la Cornești. Un termometru, potrivit dînsei, poate costa pînă la 50 de dolari.
A ieşit din funcţiune şi aparatul ce făcea măsurările înălţimii norilor. Acum, se face “la ochi”. Pe vremuri, îşi aminteşte Raisa Şoltoianu, era o procedură spectaculoasă. Se umflau cu hidrogen nişte baloane speciale, care erau lăsate să se ridice în sus. Specialiştii urmăreau, de la pămînt, în cît timp balonul va dispărea din vizor. Astfel se stabilea ce fel de nori erau pe cer. Pe timp de noapte, se agăţau de baloane lumînărele. Aşa a fost.
În prezent, la Corneşti se fac şi observații meteo în cîmp, pentru diferite culturi agricole. De aceea la denumirea staţiei meteorologice de altă data s-a adăugat prefixul “agro”.
Indiferent de condiţii sau de dotarea tehnică, meteorologii din Corneşti au fost apreciaţi în permanenţă de către şefii lor de la Chişinău, cu nota maximă, care rămîne să fie în această instituţie ca pe timpurile sovetice, cinci.
UNGHENI | Ina Landa

Au dus cu ei la Konin ”Vara” şi au adus, în schimb, ”Aplauze de aur”

În fotografie: Dansatoarele de la Ungheni pe scena amfiteatrului din Konin

Colectivul de dansuri moderne ”Mega-Dance” de la Palatul culturii din Ungheni a trăit, în perioada 5-8 iunie, zile de glorie, dar și de emoții de nedescris. S-a întîmplat în orașul polonez Konin, la Festivalul-concurs internațional de cîntece și dansuri pentru copii, ediția a 34-a.
Şase mici dansatoare, cu vîrsta cuprinsă între 8 și 10 ani, au reușit să-i cucerească pe cei zece mii de spectatori, dar și juriul format din interpreți și compozitori din Polonia, Rusia și Italia cu dansul ”Vara”, alegîndu-se la final cu premiul ”Aplauze de aur”, echivalent cu locul întîi.
”Nu ne-am așteptat la un asemenea succes”, a recunoscut, imediat după eveniment, Liubovi Bereghici, conducătoarea colectivului. Dînsa a mai spus că acesta este primul lor premiu de o așa valoare. Explicaţia e simplă. Potrivit Ninei Pricladov, coregraf cu renume din Ungheni, ideea dansului a fost foarte reușită. „Mă așteptam la un premiu pentru ungheneni. Dansatorarele noastre au fost unicale. Nu am mai văzut nimic asemănător la alții”, a spus dînsa.
Talentul copiilor ungheneni a fost remarcat și de directoarea Casei de cultură din Konin, Elizabieta Mietkiewska-Markiewicz. ”Faptul că micuţele din Ungheni au reușit să treacă toate etapele concursului, începînd cu preselecția și finalizînd cu participarea la concertul de gală, spune despre multe – sînt cele mai bune dintre cei buni”, a notat dînsa.
Ediția din acest an a festivalului a adunat peste 2200 de participanți din peste zece țări. R. Moldova a fost reprezentată doar de dansatoarele din Ungheni.
Primarul de Konin, Jozef Nowicki, a ţinut să sublinieze că acest festival este unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale din Europa şi că primăria face tot posibilul să-l organizeze la cel mai înalt nivel, astfel ca cei mai talentaţi copii din Europa să poată să-și etaleze măiestria în arta dansului și a cîntecului. O premieră în acest an a fost oferirea unor invitaţii speciale la alte opt festivaluri internaţionale celor mai bune colective de dansatori și interpreți. O asemenea invitație, la un festival din Bulgaria, a primit şi ”Mega-Dance” din Ungheni.
Din Konin, Ina Landa

Călăraşii îşi schimbă sărbătoarea

Începînd cu acest an, Duminica Mare se va număra printre cele mai importante sărbători pentru călărăşeni. Şi asta, nu doar pentru faptul că, potrivit cărţilor sfinte, „în acea zi s-a coborît Duhul Sfînt şi a luat naştere Biserica Creştină”, ci şi pentru că… aşa a decis Consiliul orăşenesc.
Decizia a fost luată la 29 martie 2013 şi, potrivit acesteia, „sărbătoarea „Ziua oraşului Călăraşi” va fi desfăşurată anual de Duminica Mare”.
Pînă acum, tradiţional, Ziua oraşului era sărbătorită toamna, în luna octombrie. Schimbarea a fost făcută, urmare a unui sondaj efectuat printre locuitorii urbei, care şi-au exprimat dorinţa de a reveni la hramul de altă dată, sărbătorit de locuitorii din regiunea centru a oraşului anume de Duminica Mare.
În plus, atît conducerea oraşului, cît şi locuitorii lui speră că vara va aduce mai puţine „surprize climaterice”, care să perecliteze buna desfăşurare a acestei sărbători, aşa cum se întîmpla, aproape de fiecare dată, toamna. Primarul Nicolae Melnic mai spune că Ziua oraşului se suprapunea cu o altă sărbătoare de proporţii – „Toamna de Aur”, la care, de regulă, erau invitaţi reprezentanţi ai oraşelor înfrăţite cu Călăraşii. Toate acestea supraîncărcau programul zilei, el devenind obositor şi ineficient.
Toate argumentele respective, se pare, au fost convingătoare pentru consilieri.
Pregătirile pentru Ziua oraşului, care va fi sărbătorită în premieră de Duminica Mare, sînt în toi. „Dincolo de partea festivă, inerentă unor asemenea ocazii, vom organiza o expoziţie-iarmaroc cu participarea agenţilor economici şi meşterilor populari din oraş. Îi vom accepta cu plăcere şi pe ce veniţi din alte părţi. Vor mai fi organizate competiţii sportive, spectacole prezentate de artiştii amatori locali, dar şi de cei profesionişti, de la Chişinău. Sărbătoarea va culmina cu focuri de artificii şi cu o mare Horă”, a spus Nicolae Melnic, după care a lansat şi o invitaţie:
„Invităm toţi doritorii de pretutindeni să partricipe la sărbătoarea noastră din 23 iunie, să împărtăşească, alături de noi, clipele de bucurie şi să beneficieze de farmecul acestor fascinante zile de vară”.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu

Şantajează Consiliul orăşenesc

Fostul director al Gospodăriei Comunale Locative Călăraşi, Gheorghe Mutu, eliberat din funcţie pentru „managementul financiar ineficient”, din cauza căruia a prejudiciat instituţia respectivă cu sume mari de bani, şantajează acum atît consiliul orăşenesc, cît şi primăria locală.
Dînsul cere, printr-un demers către Consiliul orăşenesc, semnarea unui acord, prin care să se recunoască ilegalitatea actelor privind concedierea lui, dar şi să i se plătească 50 mii de lei pentru prejudiciul moral care i-a fost adus. Dacă solicitarea îi va fi îndeplinită, Gheorghe Mutu se obligă să-şi retragă cererea depusă în instanţa de judecată.
Consilierii, la rîndul lor, refuză categoric să includă demersul cu pricina în ordinea de zi, pentru a-l pune ulterior în discuţie. Ei au şi motive, potrivit lor, bine întemeiate. Astfel, urmare a
unui control al activităţii Gospodăriei Comunale Locative Călăraşi, efectuat de către Inspecţia Financiară a Ministerului de Finanţe, s-a ajuns la următoarea concluzie: „Ca rezultat al managementului financiar ineficient, cu nerespectarea cadrului legislativ, mijloacele financiare ale întreprinderii au fost gestionate necorespunzător, fapt care a generat prejudicierea entităţii cu 296,1 mii lei”.
Consilierii mai spun că acelaşi control a scos la iveală deficienţe serioase în activitatea lui Mutu în ceea ce priveşte organizarea managementului financiar-contabil, el ignorînd prevederile legale privind procedurile de control intern. Astfel, au fost comise multiple omiteri, neajunsuri şi încălcări ale prevederilor legislaţiei în vigoare.
În acest context, majoritatea consilierilor orăşeneşti consideră că gestul lui Gheorghe Mutu nu este altceva decît un act de şantajare a Consiliului, pentru a stoarce în continuare dividente personale băneşti plus la cele obţinute pînă la eliberarea sa din funcţie.
Sursele citate mai spun că lasă rezolvarea situaţiei la latitudinea instanţei de judecată, care va decide dacă Mutu are sau nu dreptate.
CĂLĂRAŞI | Tudor Josanu

Boli, dăunători şi ploi abundente

Precipitaţiile abundente din ultimul timp nu fac altceva decît să favorizeze dezvoltarea bolilor şi dăunătorilor la plantele cerealiere. De această părere este Viorel Scutaru, şeful Direcţiei Agricultură şi Alimentaţie Ungheni.
Atunci cînd timpul se va stabiliza, va fi necesară tratarea imediată a culturilor contra bolilor şi dăunătorilor, susţine specialistul.
Deocamdată, chiar dacă a plouat zilnic, apa în sol încă nu este în exces.
Ea ar putea prezenta un pericol doar atunci cînd rămîne la suprafaţă, pămîntul fiind îmbibat cu umezeală. “În asemenea caz, dacă planta stă în apă, rădăcina nu poate respira şi putrezeşte”, explică Viorel Scutaru.
În schimb, vînturile puternice, care au fost însoţite de ploi şi grindină, au afectat peste 4000 de hectare în raionul Ungheni. Au avut de suferit, în mod special, plantaţiile de porumb şi floarea soarelui, peste 1300 de hectare fiecare.
“Porumbul îşi revine, frunzele se regenerează, însă cu floarea soarelui avem o problemă, deoarece frunza este lată şi nu poate să se regenereze”, a menţionat specialistul. Grîul a avut de suferit mai puţin. Doar cel mai înalt a fost culcat la pămînt din cauza vîntului puternic. De tot, au fost afectate peste 700 de hectare de grîu.
Agricultorii care şi-au asigurat culturile vor putea să-şi recupereze pierderile. Dintre aceştia, însă, sînt foarte puţini. “Pot să-i număr pe degete”, a spus Viorel Scutaru, după care a remarcat: “S-ar putea ca şi Guvernul să intervină”.
UNGHENI | Natalia Junghietu

Născuţi şi sărbătoriţi pe 1 iunie

În fotografie: Fericitele mămici ale celor cinci copilaşi născuţi, pe 1 iunie, la Ungheni

Maria Ursu, Paula Tarlapan, Gabriel Muşet, Alexandru Ungureanu şi Octavian Popescu sînt cei mai fericiţi copii din Ungheni. De acum încolo, pe 1 iunie, ei vor primi cîte două cadouri, unul – cu ocazia Zilei internaţionale a copilului, iar altul – cu ocazia zilei lor de naştere. S-au născut cu toţii pe 1 iunie 2013.
Cu acest prilej, Oficiul Stării Civile (OSC) Ungheni, în parteneriat cu Primăria Ungheni, le-a oferit primele daruri nou-născuţilor: cîte un album pentru fotografii, cîte o jucărie de plus, iar pentru mămicile lor – cîte un buchet de flori. “Vă felicităm pentru că aţi adus pe lume copilaşi într-o zi atît de deosebită. Vă dorim să-i creşteţi mari şi să-i educaţi frumos”, li s-a adresat proaspetelor mame Svetlana Andrieş, şefa OSC Ungheni, înmînîndu-le, în mod solemn, şi certificatele de naştere ale micuţilor.
Şi la Călăraşi a avut loc un eveniment frumos. Aici s-a născut, de Ziua copilului, doar o singură fetiţă, Eugenia Roşca din Peticeni. Apariţia ei pe lume a fost înregistrată solemn de către OSC Călăraşi, iar Consiliul raional a venit cu un cadou constînd în hăinuţe, ciocolate, jucării, dar şi un buchet de flori.
La Nisporeni, chiar dacă pe 1 iunie nu s-a născut nici un copilaş, tot a fost sărbătoare. Pe 1 iunie, familia Ana şi Simion Ciobanu a primit, în mod solemn, certificatul de naştere al micuţului Cristian, născut la 26 mai.
Natalia Junghietu

Caricatura săptămînii | Culoarea bancnotelor = culoarea partidelor

Caricatura, Culoarea bancnotelor = culoarea partidelor

Horoscop săptămînal. 17 – 23 iunie

Berbec
Un gest urît venit din partea unei persoane apropiate vă va strica buna dispoziţie. Dar se vor găsi persoane care să vă consoleze.
Taur
Starea uşor melancolică în care vă aflaţi vă sporeşte farmecul şi vă dă o aură de mister. Veţi avea parte de mult stres pe plan profesional.
Gemeni
Tindeţi să neglijaţi unele probleme de sănătate, care vă dau mici semnale de alarmă de ceva vreme. Veşti bune pe plan profesional.
Rac
Vă pregătiţi intens pentru nişte evenimente din viitorul apropiat. Eforturile vor da roade şi simţiţi acest lucru. Nu vă abateţi de la cele propuse.
Leu
Veţi fi deosebit de visători, veţi face tot felul de planuri. Dar trebuie să munciţi mai mult, pentru că riscaţi să aveţi rezultate proaste pe plan profesional.
Fecioara
O săptămînă a aşteptărilor neîmplinite, legate în primul rînd de planul sentimental. Această suspendare vă va genera o stare de nervozitate.
Balanţa
O săptămînă destul de plină: sînteţi activi la serviciu, mergeţi la cumpărături, vă faceţi calcule şi vă planificaţi tot felul de distracţii în week-end.
Scorpion
Veţi fi un pic lipsiţi de energie, mai puţin organizaţi şi cu mai puţin chef de muncă. Nu e o perioadă propice tranzacţiilor financiare.
Săgetător
Săptămîna va fi dedicată planului sentimental. Starea financiară va fi destul de echilibrată şi nici cu munca nu vă veţi stresa prea mult.
Capricorn
Ar fi timpul să vă dovediţi un pic mai flexibili şi să introduceţi elemente noi în viaţă. Acestea pot fi legate de profesie sau de locuinţă.
Vărsător
Acum e momentul să analizaţi foarte serios dacă sînteţi sau nu mulţumiţi de unele lucruri, adică să luaţi nişte hotărîri importante.
Peşti
Săptămîna nu străluceşte la capitolul surprizelor, dar asta nu înseamnă că nu va fi mulţumitoare. În principal, muncă, muncă şi iar muncă.

L-a văzut pe Domnul Iisus la… Grozeşti

Răstignirea lui Mina Dobzeu de la Grozeşti

Ştiaţi că unul dintre cei mai înduhovniciţi călugări ai României, supranumit sfîntul închisorilor, arhimandritul Mina Dobzeu, este originar din Grozeştii Nisporeniului? Anume el a avut curajul şi puterea să-l înfrunte însuşi pe Nicolae Ceauşescu. A suferit ani grei de puşcărie, pentru că a protestat deschis împotriva scoaterii învăţămîntului religios din şcoală, împotriva decretului privind desfiinţarea mănăstirilor. El este şi semnatarul unor scrisori, şapte la număr, referitoare la morala poporului român şi ateismul adus de comunism, pe care i le-a adresat personal lui Nicolae Ceauşescu.
Cîteva repere biografice
S-a născut la 5 noiembrie 1921, la Grozeşti. Numele său de mirean a fost Mihail. La vîrsta de 13 ani, intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hîncu, unde rămîne timp de patru ani. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldărușani, pentru a face ucenicia în sculptură bisericească. Se întoarce în 1940 acasă și găsește locul pustiit de ocupaţia sovietică…
După război urmează Seminarul Teologic la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie la București. În anul 1946, este tuns în monahism, fiind hirotonit ierodiacon în 1948.
A cunoscut iluştri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, întemniţaţi şi ei pentru viziunile lor anticomuniste, în închisorile româneşti.
Azi…
“Chilia părintelui Mina Dobzeu miroase a tămîie şi a mir. Pereţii sînt îmbrăcati în icoane şi între ele arde neîncetat o candelă. Aerul e subţire şi încărcat cu o tăcere smerită. După 91 de ani de credinţă şi rugăciune, după chinurile din temniţele comuniste, părintele stă întins în pat, orb şi aproape fără auz. Mîinile îi sînt firave. Mîinile sale, care l-au botezat pe Nicolae Steinhardt în închisoare, care au cioplit troiţe şi au binecuvîntat mii de credincioşi. Dar chiar şi aşa, firav şi fără puteri, întreaga sa fiinţă iradiază bunătate şi linişte, iar vorbele sale, pline de înţelepciune şi trăire duhovnicească, îţi încălzesc inima” – este descrierea făcută de un ziarist român, care l-a vizitat acum două luni la Mănăstirea “Sf. Ap. Petru şi Pavel” din Huşi, judeţul Vaslui (vezi www. formula-as.ro).
Tot cu gîndul la Grozeştii lui
“Uită răul, rabdă mult, iartă totul. În felul acesta vei avea pace cu toţi cei din jurul tău şi cu tine însuţi. Iar cînd eşti la strîmtoare mai poţi zice aşa: “Doamne, apără-mă de oamenii gîlcevii, de draci şi de patimile trupeşti!”. Cu această rugăciune scurtă, iată de cîte mă apăr deodata”, vine el cu un sfat către toţi creştinii.
Şi acum, fiind bolnav, în chilia sa, gîndul i se îndreaptă spre satul natal. “L-am văzut pe Domnul Iisus de o frumuseţe raaaară! L-am văzut aşa de frumos! Eram acasă, la Grozeşti, cînd l-am văzut în toată frumuseţea Lui! Nu-mi şterge nimeni imaginea asta din suflet!”, îi povestea părintele aceluiaşi jurnalist.
Şi a mai spus ceva. Să fie o viziune a unui sfînt? “Am văzut Duhul Sfînt, planînd deasupra ţării, şi am ştiut că o să ne apere de ceva, poate de o boală, sau de o foamete, sau de vreun război”.
Mereu acasă
Chiar dacă e cu trupul departe, arhimandritul Mina Dobzeu e mereu acasă, la Grozeştii lui. Printr-o decizie a consiliului local, dînsului i-a fost conferit titlul de cetăţean de onoare al satului. Uliţa pe care a locuit cîndva, cu peste 80 de ani în urmă, îi poartă numele. În plus, satul Grozeşti are şi o răstignire numită simplu: Răstignirea lui Mina Dobzeu.
NISPORENI | Lucia Bacalu

Curios. De ce este căscatul molipsitor?

Deşi pare o explicaţie pretenţioasă, căscatul este un act reflex de înlăturare a tensiunii psihice. Se spune că este de ajuns să te gîndeşti la căscat că el nu întîrzie să apară.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că actul de a căsca este comun tuturor vertebratelor (fie ele mamifere, păsări sau peşti), la fel ca şi tusea, clipitul ori respiraţia. Oamenii cască dinainte de a se naşte, tehnicile ecografice moderne demonstrînd că bebeluşii cască încă din burtica mamei.
Odată apărută senzaţia de a căsca, este imposibil să ne mai oprim. De fapt, chiar nu este indicat să ne abţinem de a căsca. Timp de cîteva secunde, cît durează căscatul, creierul se detensionează şi se alimentează cu oxigen. Atunci cînd căscăm, se contractă diafragma, care este cel mai mare muşchi al organismului, dar şi musculatura toracică, ceea ce face posibilă puternica inspiraţie cu care debutează căscatul. Gura se deschide, contractîndu-se muşchii faciali şi cei ai gîtului, laringele şi trompa lui Eustachio se deschid la rîndul lor.
Uneori, atunci cînd căscăm, în colţul ochiului se poate ivi chiar şi o lacrimă. Ceea ce urmează după un căscat sănătos este o senzaţie plăcută de relaxare.
De reţinut!
Căscatul nu este întotdeauna un semn al oboselii. Căscăm atunci cînd ne este foame sau cînd ne-am săturat, cînd ne este somn sau cînd ne trezim, sau cînd stăm prea mult într-o încăpere neaerisită. Potrivit oamenilor de ştiinţă, căscatul este molipsitor. Nu este vorba, însă, de imitaţie, ci de un răspuns automat atunci cînd vedem, auzim sau ne gîndim la cineva care cască.