Ala Mutilica: A fi grădinar într-o lume de consumatori, e o artă

V-ați gândit măcar uneori, că una dintre cele mai fericite decizii din viață este să îi lași pe oameni să se gândească despre tine tot ce le vine în minte?
Dacă stai să analizezi, în cele din urmă, e capul lor, gândurile lor și timpul lor petrecut cu ceea ce născocesc. Ce treabă aveți voi cu ei? Numai închipuiți-vă, ce liberi vă veți simți. Va dispare frica. Frica să dezamăgești pe cineva. Nu veți fi obligați să suportați nici o discuție neplăcută. Nu veți fi nevoiți să vă apărați dreptatea sau nedreptatea. Veți avea o mulțime de timp liber. Nu va trebui să comunicați cu cei cu care nu doriți sau nu îi suportați, sau cu oameni de care nu vă pasă. Nu veți fi obligat să spuneți DA, când tot ce e înăuntru cere să ziceți NU. Nu va mai fi nevoie să vă justificați părerea ce o aveți. Veți câștiga o mulțime de timp pentru dumneavoastră și pentru oamenii cu adevărat importanți. Îi veți ajuta pe cei care au cu adevărat nevoie de ajutor.
A te elibera de exces la orice nivel este una dintre condițiile de a menține sănătatea psihologică și oricare alta. Pentru că nimic nu distruge mai mult ca dependența de opinia altcuiva, și de auto-violența în care ne străduim mereu să ne întâlnim cu așteptările cuiva și pentru ca toată lumea să fie bună. Sau tu să fii bun pentru toți. Iubește-te pe tine însuți!
Nu-ți asuma datoria de a-i servi emoțional pe cei care au decis ca părerea lor despre tine să îți afecteze viața. Așa că, lasă-i să se gândească la tine, în timp ce viața lor trece.
Albert Einstein scria că:„Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns”. Iar marele Eminescu pune punct la toate: ,,Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literari și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, miniștrii ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula și, de aceea atâta hârtie mâzgălită fără nici un folos, de aceea atâtea țipete bestiale care umplu atmosfera teatrului, de aceea atâtea schimbări de miniștri, de aceea atâtea falimente.”
,,Cândva, demult, un cerșetor din China era atât de flămând și epuizat încât nu a mai putut rezista și a furat un măr. Dar fusese prins și dus la împărat pentru a fi pedepsit. Văzându-l pe împărat, hoțul i-a spus; „Înălțimea ta, mi-a fost tare foame, Nu am rezistat, am furat și am mâncat. Te rog să mă ierti. Dacă mă ierți, voi avea un cadou neprețuit pentru tine.” La care împăratul îl privi cu neîncredere: „Ce ar putea fi de neprețuit la cineva ca tine?” Hoțul întinde sâmburele de măr din palma sa și îi zice: „Dacă plantați acest sâmbure, va crește un copac care va rodi fructe de aur doar într-o singură zi”. Împăratul a început a râde: „Păi, îngroapă-l în pământ, te voi ierta când voi vedea fructele de aur.” Bietul om îi răspunde: „Îmi pare rău, dar nu pot face acest lucru pentru că sunt hoț. Această sămânță, însă, poate fi plantată doar de cineva care nu a furat niciodată, nu a făcut niciodată nedreptate altora și nu a mințit pe nimeni. Sămânța doar atunci își arată puterea. Împărate, numai tu poți planta această sămânță”. Împăratul deveni palid, se gândi o vreme, apoi spuse: „Nu sunt un grădinar, ci împărat. Dă semința premierului și hai să vedem fructele de aur”. Când săracul a înmânat sămânța premierului, acesta s-a întors către împărat și s-a opus: „Îmi pare rău, Domnia ta, dar nu mă pricep deloc la grădinărit. Voi risipi degeaba sămânța magică. Să încerce șeful tezaurului”. Acesta la rândul său a găsit imediat o scuză și a transferat această sarcină altcuiva. Toți cei care erau acolo, au evitat sarcina de a semăna semința din o mie și unul de motive. Atunci împăratul în tăcerea care s-a ivit, s-a uitat la toți cei prezenți și a spus: „Să vedem cum sămânța dă roade de aur pentru acest hoț”. După care a scos un galben din buzunar și îl aruncă hoțului, îndemnînd restul sa-i urmeze pilda. Apoi îi spuse: „Pleacă de aici, omule, lecția asta este suficientă pentru noi toți”.
Acum, dacă printre praf și fum am putea privi în adîncul sufletului nostru, credeți că sunteți o persoană care ar putea să planteze semința de măr?
Morala: ,,Ca regulă generală, nici un om în încurcătură nu e complet cinstit. Oamenii cinstiți nu au decât o deviză: fă ceea ce trebuie, întâmple-se ce s-o întâmpla. Adevărul este atât de amar încât de obicei servește doar ca și condiment.”