Memorie veşnic vie…

Nu vom uita nicicînd că, acum 20 de ani, pe Nistru a fost război
Au plecat la acel război şi bărbaţi ai comunei Cioreşti, Nisporen: Serghei Triboi, Vasile Triboi, Gheorghe Adam, Valeriu Guţu, Leonid Caraghiziadi, Andrei Bojoga, Iurie Josan şi mulţi alţii.
A căzut pe cîmpul de luptă Valeriu Dumbravă, al cărui nume îl poartă azi gimnaziul din Cioreşti.
Cu ocazia aniversării a 20-a de la începutul conflictului armat de pe Nistru, marcată pe 2 martie, în gimnaziu a fost amenajat un stand închinat eroului, iar micuţilor din clasele primare li s-a povestitdespre viaţa consăteanului lor, despre  evenimentele acelor ani.
Elevii, împreună cu profesorii, au mers la cimitir, unde au făcut curăţenie la mormîntului lui Valeriu Dumbravă, la mormintele rudelor sale. Nu s-a uitat nici de casa părintească a eroului, de mama sa, Tatiana Dumbravă, care, în aceste zile, a fost vizitată de copii, de adulţi, ea fiind ajutată la treburile casnice. Drept recompensă, bătrîna mamă le-a povestit despre unele momente frumoase din copilăria şi adolescenţa băiatului ei.
Pe 2 martie, locuitorii satului Cioreşti au depus flori la mormîntul eroului, păstrînd şi un minut de reculegere în memoria lui. Primarul Valeriu Guţu a înmînat combatanţilor premii băneşti. Cu toţii au participat mai apoi la festivităţile organizate cu acest prilej la Nisporeni, inclusiv la o masă de pomenire.
Rodica Bojoga, Lilia Jaruc, profesoare de limba şi literatura română
Gimnaziul „Valeriu Dumbravă”, Cioreşti
Pentru tine, Valeriu
Ca pasarea Phoenix – ardeau. Ardeau ca о pădure învăpăiată. Şi azi mistuitor mai arde dorul după ei. Dorul părinţilor, fraţilor, apropiaţilor. Tînjesc după chipul drag al lui Valeriu Dumbravă văile şi dealurile satului, tînjeşte văzduhul cu lacrimi de rouă, cu ochi puhavi şi măşcaţi de zăpadă . Tînjeşte lumea ce l-a cunoscut.
Avea bărbăţia neamului de haiduci codreni, era demn, viguros. În timpul conflictului armat din primăvara anului 1992, Valeriu Dumbravă asigura cu muniţii şi armament batalionul de pe poziţia „ Bender”.  În ziua de 3 aprilie 1992, cînd ,,UAZ”-ul, la volanul căruia se afla, pornea spre Varniţa, încărcat cu muniţii, a fost atacat prin surprindere de о haită de gardişti, chiar în centrul satului Gîsca. Maşina a fost cuprinsă de flăcări…
Valeriu a plecat din viaţă bărbăteşte, eroic. Avea doar 23 de ani. Post-mortem a fost decorat cu ordinul ,,Ştefan cel Mare”. Pe placa de mormînt cei dragi i-au lăsat cuvintele: “Plecarea-i tăcere, aşteptarea-i durere”.
Elena Ivanov,
absolventă a gimnaziului “Valeriu Dumbaravă”, Cioreşti
Eroului Valeriu Dumbravă
Natalia Triboi, elevă în cl. a IX-a
De la Tighina la vale,
O maşină ardea în pară
Şi în ea – patru bărbaţi
‘Nalţi, frumoşi ca nişte brazi.
Toţi ardeau, ardeau de vii,
Părăsind a lor cîmpii,
Printre ei – un cioreştean
Crescut de mamă cu alean.
Îl plîng azi încărunţiţi
Ai lui mult iubiţi părinţi,
Îl pling scumpele surori
Şi pădurea cea de flori.
Îl plîng ai lui mîndri fraţi,
Şi pădurea cea cu brazi,
Şi cu lacrimă amară
Îl plînge întreaga ţară.