Opinii / Lucia Bacalu: ”Invazia câinilor vagabonzi: ce facem cu ei?”

La fiecare câteva luni, Ungheniul, ca și multe alte, dacă nu toate orașele din Republica Moldova, se confruntă cu o problemă majoră: invazia câinilor vagabonzi. Îi vedem la platformele de gunoi, îi vedem în curți, pe străzi. Câte unul sau în haine. Mai binevoitori, dar și supărați sau agresivi.

De ce apar?

Pentru că sunt aruncați în stradă. De către oameni, care, ulterior, se plâng că nu mai pot de ei. Nu avem noi, din păcate, și cred că încă zeci de ani înainte nu vom avea implantată în conștiință grija față de animale.

Toată lumea știe că zeci de mii de animale sunt batjocorite. Omul nici măcar nu conștientizează că se poartă într-un hal fără de hal cu ele. Nu e nici o problemă pentru el să dea cu piciorul într-o pisică sau într-un câine. Ori să-i țină flămânzi. Cică, pisica trebuie să prindă șoareci, iar sătulă nu o va face. Câinele trebuie să fie rău și de aici consecințele comportamentului față de el.

Aproape nimeni nu se îngrijește să controleze înmulțirea acestor animale. A adus o pisică pe lume motănași. Ce se face cu ei? Ca în evul mediu – aruncați în râpă. La fel se procedează și în cazul câinilor. Ceva nu-i convine „stăpânului” – aruncați în stradă, duși în pădure. În cel mai bun caz, dacă i se trezește un pic conștiința, își lasă cățeii pe lângă vreo platformă de gunoi, ca să nu moară de foame. De aici și problemele.

Ce facem cu ei, cu câinii vagabonzi? Să-i exterminăm?

Poate încercăm cumva să ne detașăm de barbarismul acesta. De încercat putem, dar fără surse financiare consistente, degeaba o mai facem.

Toată lumea civilizată, toți specialiștii și apărătorii de animale  susțin în cor că cea mai bună soluție ar fi sterilizarea câinilor fără stăpân. Astfel, nu se mai înmulțesc, devin mai liniștiți. De unde, însă, luăm bani? La ora actuală, sterilizarea unui câine costă minimum 400 de lei. Plus cheltuielile post-operatorii, plus îngrijirea și hrana pentru cel puțin câteva zile. Unde-i ținem în această perioadă? Plus remunerarea celor care îi prind, plus ustensilele necesare pentru prinderea câinilor. Se ridică la aproape 2000 de lei. În cel mai bun caz! Acum calculați. Să zicem că avem în localitate 100 de câini vagabonzi. Doar etapa de sterilizare ar costa bugetul local minimum 200 mii de lei.

Dar, peste câteva luni, cu siguranță, vom avea o nouă invazie de câini vagabonzi. Oamenii noștri vor continua să-i arunce în stradă, că așa sunt educați.

Și aceștia vor trebui sterilizați, ceea ce va costa bugetul alte 200 mii de lei. Cel puțin. Bănuiesc că în multe orașe numărul câinilor vagabonzi depășește cu mult cifra de 100. În linii mari, anual ar trebui de prevăzut în buget cam 500 mii – 1 milion de lei. Ar mai fi o cale. Construirea de aziluri pentru câini. Mai simple, mai puțin costisitoare. Urmează, însă, a doua etapă. Întreținerea câinilor în aceste aziluri. Adică, e nevoie de mâncare, de supraveghere medicală, de vaccinuri (și acestea costă), de curățenie, de oameni care să lucreze aici și tot așa mai departe. Vă imaginați cam cât ar costa toate acestea lunar?

De unde luăm bani?

O soluție ar fi instituirea taxei pentru câini și pisici, pe care să o plătească absolut toți. Câți credeți că ar fi de acord? Pentru 3 lei lunar, taxa de salubrizare, o bună parte din cetățeni mai că nu ies în stradă. Ce ar face dacă s-ar mai institui taxa pentru câini și pisici, chiar dacă e vorba, în cele din urmă, de securitatea fiecăruia dintre noi?

Greu se mai dă civilizația. Și nici un președinte de țară, nici un prim-ministru, nici un primar nu va soluționa această problemă atâta timp cât nu ne vom schimba noi mentalitatea.