”Eu am făcut ceea ce am considerat că e bine. M-am străduit, cel puțin”

Acum zece ani, Maria Buruiană, director educativ la Liceul ”Gheorghe Asachi” din Ungheni, a fost protagonista unei știri ”bombă” pe atunci din nr. 1 al ziarului. După 19 ani de activitate politică în Frontul Popular, apoi în PPCD, părăsise formațiunea.
Unde e acum și cu ce se ocupă la un deceniu de la acel eveniment?
”Tot la ”Gheorghe Asachi” muncesc, tot director educativ lucrez, tot activez în politică”, a spus din start.
Foarte puțină lume rezistă să lucreze atâta amar de vreme într-un loc. Nu v-ați plictisit?
Îmi plac copiii și de aceea mă simt foarte bine în școală. Mulți dintre foștii elevi își amintesc de mine, recunosc că, atunci când erau elevi, se temeau de mine, dar au înțeles că i-am apărat tot timpul. Chiar dacă mai greșeau, veneau la mine după sfat și ajutor. Eu am fost totdeauna un intermediar între profesor și elev. Iar cea mai mare mulțumire este când vin foștii elevi și-ți spun cuvinte frumoase. Anii trec, dar eu mă simt foarte bine, la fel de energică.
Acum zece ani, am venit cu o știre de ultimă oră la acel moment: după 19 ani de activitate, Maria Buruiană a părăsit PPCD. Pe atunci, oricine se interesa de politică, asocia numele dumneavoastră cu Frontul Popular, iar ulterior cu PPCD. Cum stați acum cu politicia?
Sunt în Partidul Liberal, dar nu pentru Mihai Ghimpu. Nu.
Citez ce spuneați cu zece ani în urmă: ”Refuz să activez într-un partid unde nu este respectat pluralismul de idei, unde oamenii nu sunt apreciați după merit…”.
Nici în Partidul Liberal oamenii nu sunt apreciați după merit. Chiar mă gândeam în aceste zile: aș fi vrut să văd în care partid, inclusiv PL, activează cot la cot soțul și soția? Câte exemple de acest gen sunt? Buruiană și alții alde Buruiană aleargă prin sate, prin noroi, și fac campanie electorală. Iar viitorul domn deputat stă lângă soție acasă și doarme… Noi, însă, mai apoi, trebuie să le explicăm oamenilor de ce nu se schimbă nimic. Eu mai stau în PL din stimă față de Iurie Chirinciuc și Dorin Chirtoacă. Și pentru idee, pentru idea unionistă.
Aproape 30 de ani în politică! Și cu ce v-ați ales?
Zilele acestea, am făcut unele schimbări în apartament. Am dat de un jurnal intim al fiicei mele. Era în clasa a IX-a. Citesc: ”Eu fac temele, noi ne pregătim de ore, iar mămica și tăticu – în campanie electorală”. Altă zi – ”Mămica și tăticu – în campanie electorală, noi ne pregătim temele”. O altă  zi – ”Mămica e la partid, eu mă pregătesc de olimpiada la matematică”. M-au podidit lacrimile. Mi-am dat seama cât timp am neglijat familia.
Cu ce m-am ales? A meritat? Să le faci unora fotolii moi, milionari… Și Maria Buruiană în același apartament cu două camere, cu o mașină vechișoară, cumpărată cu ajutorul copiilor din America. Dar, la urma urmei, eu am făcut ceea ce am considerat că e bine. M-am străduit, cel puțin, și sunt cu conștiința curată. Am vrut ceva să schimb. Am încercat.
Cât o să mai luptăm pentru o viață mai bună?
Eu m-am dezamăgit foarte mult. Și nu doar eu. Sincer, nu văd un partid, care ar putea face schimbarea. Sper că în 2018 să se producă Marea Unire. Aș fi vrut să fie așa. Știu că doar patria mamă și Uniunea Europeană ne poate salva. Altă soluție nu există.
Cine să facă Unirea?
Nu știu… Nu văd nici un partid pentru care să lupt cu trup și suflet. Dacă plec din PL, nu mai mă duc nicăieri. Mie nu-mi plac trădătorii. Mă dezgustă când îi văd trecând din partid în partid.
Ce sfat le-ați da tinerilor care stau azi la gânduri: să se implice, să nu se implice?
Eu cred că trebuie să se implice, inclusiv în politică. Nu putem să stăm și să așteptăm că cineva va veni de undeva să ne rezolve problemele. Tinerii trebuie să se implice, dar să fie corecți și să se gândească foarte bine cu cine merg.
Sunt sigură că, în acești zece ani, ați urmărit Expresul. Nu vreau să ne lăudați, cum se obișnuiește pe la noi la aniversări. Vrem să știm ce nu facem bine, ce ar mai trebui să facem.
Uneori îmi pare că sunteți prea blânzi. Nu că lăudați puterea, dar nu prea o atacați, nu prea o criticați. Vreți să fiți prea corecți și cu unii, și cu alții. Un juurnalist, cred eu, trebuie să fie mai arțăgos.