Expresul – Pagina 226 – Știri din Ungheni și Călărași

O nouă întorsătură pentru tânărul coregraf Eugen Cernat

„Cine a spus că dansul este doar pentru fete sau doar pentru băieți?”, se întreabă Eugen Cernat, un tânăr dansator și coregraf din Ungheni.

Are 23 de ani. Ambițios și cuprins de mult entuziasm, la această vârstă a reușit deja să-și creeze propriul studio de dans, unde le predă copiilor dornici să învețe tehnici și mișcări ale dansului modern sau hip-hop. Cu toate că face dans de vreo cinci ani, Eugen afirmă că încă are mult de muncit pentru a ajunge un profesionist în acest domeniu. Pentru că depune foarte multă pasiune în ceea ce face, dansurile create de el nu pot rămâne trecute cu vederea.

Pasiunea pentru dans și ochiul critic al fratelui

Pasiunea pentru dans a apărut pe la vârsta de 12 ani. A fost inspirat de un tânăr pe care-l vedea deseori improvizând afară. Fiind impresionați de prestația realizată de acel tânăr, Eugen și fratele său geamăn au decis să facă primii pași în arta dansului.

Ulterior, fratele său a renunțat la dans, orientându-se spre alte domenii. În schimb, Eugen nu s-a oprit din a-și continua pasiunea. Fratele său a devenit ochiul lui critic și cel mai înflăcărat susținător.

„Este foarte important ca să fie cineva în spatele tău, care să te susțină și să-ți atragă atenția acolo unde mai trebuie să lucrezi și să îmbunătățești”, spune Eugen.

Ține cont atât de laude, cât și de critici, mai ales că, din sugestiile pe care le primește din exterior, îi este mult mai ușor să lucreze asupra greșelilor și să le corecteze, ca data viitoare să se descurce mai bine.

A început să danseze de la vârsta de 18 ani, scopul lui inițial fiind să se dezvolte în calitate de dansator și apoi – să-i învețe pe alții.

Visurile lui Eugen

Pe lângă faptul că-și dorește să participe la master-classuri organizate de către coregrafi de talie internațională, el vrea să ajungă la emisiunea „Românii au talent”. Concursul se regăsește acum în lista sa de priorități.

Nu are în spate o școală de dans, nici nu a avut cine să-l învețe. Este autodidact. Tot ce a obținut până acum este exclusiv, rodul râvnei și pasiunii pentru dans.

Treptat, i-a încolțit în minte ideea de a-și deschide propriul studio de dans. Era conștient că această idee este prea „costisitoare” pentru bugetul modest pe care-l avea și, pentru a-și atinge țelul, a început să predea copiilor de prin sate și să-i inițieze în a face primii pași în ritm de dans. I-a reușit.

Muncitor. Disciplinat. Ambițios. Răbdător. Capabil

MDark este denumirea studioului de dans pe care l-a fondat în urmă cu trei ani. Inițialele denumirii studioului au fost inspirate din calitățile pe care un dansator trebuie să le aibă: M – muncitor; D – disciplinat; A – ambițios; R – răbdător; K – capabil.

„Anume aceste calități definesc un dansator bun, ele îl ajută să-și realizeze scopul propus și să obțină succes”, a menționat Eugen.

Trupa se întrunește de trei ori pe săptămână pentru a exersa, deși este prea puțin acest timp pentru a învăța pe deplin, arta dansului, spune el. Atunci când trupa evoluează în fața publicului, Eugen este atent și urmărește atent mișcările executate în timpul dansului, precum și emoțiile pe care micii dansatori le transmit prin intermediul mișcărilor. „Trebuie să trăiești dansul, mă refer la emoții, mimică. Nu poți să fii un roboțel care execută doar niște mișcări, ci trebuie să transmiți publicului emoții, sentimente”, spune el.

A reușit să lege o relație prietenoasă cu copiii, iată de ce atmosfera care domină în colectivul lor este una pozitivă și armonioasă. Totuși, are un set de cerințe și reguli pe care trebuie să-l respecte copiii. În timpul dansului, nu se bazează doar pe mișcările corpului, ci se străduie să ofere copiilor și multă disciplină, aceasta stând la baza succesului.

Este exigent cu sine însuși. În calitate de coregraf, recunoaște că mai are mult de muncit ca să obțină performanțe înalte. Se inspiră, urmărește coregrafia dansatorilor de talie internațională și speră că, într-o bună zi, având multă muncă în spate, va atinge culmile succesului în această artă a dansului și că munca depusă zilnic îi va fi apreciată la nivel înalt.

În prezent, ghidează și antrenează 12 copii, numărul fetelor depășindu-l pe cel al băieților: „Băieții preferă fotbalul, dar îi înțeleg perfect, deoarece, până la 18 ani, și pe lista mea de priorități era fotbalul. Ulterior, lucrurile au luat o altă întorsătură”.

Nu poate să-și imagineze viața fără dans și nici nu poate sta departe de copii, mai ales când vede entuziasmul și dorința lor de a învăța de fiecare dată ceva nou: „Îmi place să fiu în mijlocul copiilor, să fac ceea ce-mi place”.

Articolul este realizat în cadrul Proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women, în parteneriat cu UNICEF Moldova.

Părerile și opiniile exprimate aici aparţin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al UNICEF sau al Uniunii Europene.

Nerespectarea regulilor de aflare în zona de frontieră, pot avea consecințe

În perioada estivală se înregistrează o creștere a încălcărilor ce țin de nerespectarea regulilor de aflare în zona de frontieră, se menționează într-un comunicat.

Potrivit Poliției de Frontieră, în cele mai multe cazuri, printre persoanele documentate sunt tinerii, care aleg să-și petreacă timpul liber pe malurile râurilor Prut şi Nistru, fără să avizeze Poliția de Frontieră, consumând băuturi alcoolice, înotând pe malul opus al râurilor și încălcând orice normă a moralității.

De exemplu, un caz recent a fost înregistrat în zona localităților Bălăurești – Zberoaia. Ca urmare a unei informații venite de la populația locală, polițiștii de frontieră din Frăsinești au suprins un tânăr moldovean, care se afla la scăldat în apele râului Prut. Acesta a fost observat cum trece înot râul din Moldova în România și înapoi. În continuare se cercetează cazul pentru elucidarea circumstanțelor și luarea măsurilor legale ce se impun.

Astfel, pentru a exclude astfel de situații, dar și unele neînțelegeri generate pe durata perioadei caniculare, Poliția de Frontieră vine cu unele recomandări, care vor facilita accesul persoanelor în zona de frontieră.

De asemenea, este important de menţionat că aflarea persoanelor şi mijloacelor de transport în zona de frontieră se efectuează numai în coordonare cu reprezentanţii Poliției de Frontieră a Republicii Moldova. Accesul în zona de frontieră se autorizează în baza unui permis eliberat în subdiviziunile de frontieră. Permisul nu este necesar pentru persoanele care locuiesc permanent în zona de frontieră, care călătoresc pe drumurile ce traversează zona de frontieră, precum şi angajaţilor autorităţilor publice care activează pe teritoriu.

În zona de responsabilitate, desfăşurarea activităţilor economice şi de altă natură de către persoanele fizice sau juridice, nu trebuie să dăuneze sănătăţii populaţiei, securităţii Republicii Moldova şi statelor vecine, cât și să împiedice întreţinerea şi supravegherea frontierei de stat.

În această ordine de idei, Poliţia de Frontieră face apel către toţi locuitorii satelor de frontieră şi solicită ca populaţia să manifeste o atitudine conştiincioasă faţă de regulile existente la frontieră, cât şi roagă ca aceştia să se comporte decent, aflându-se la odihnă pe malurile râurilor din zona de responsabilitate. La fel, recomandăm părinţilor ca în perioada de caniculă să nu permită copiilor mersul la scăldat, fără supravegherea celor maturi.

La Sculeni. Valentina Parascan / Din memoriile urmașilor celor deportați

Valentina Parascan, o descedentă a unei familii de deportați din Sculeni:

„Au fost deportați buneii împreună cu părinții în 1941. Ambii bunei de pe tată și de pe mamă.

Bunelul Dumitru Tudor Ochinciuc – fiind fost primar în satul Sculeni. Se spune că a fost deportat din greșeală. Trebuia alt Dumitru Ochinciuc, după numele de tată Vasile. Din greșeală, însă l-au dus, împreună cu familia și cei 5 copiii.

Acolo, mama Olga, fiind de 9 ani, nu a întrebat-o nimeni dacă poate sau nu poate, au trimis-o la lucru în taiga. Au fost ridicați în regiunea Tomsk. Ea avea deschisă deja carte de muncă de la vârsta de 9 ani. O întrebasem cum a putut să lucreze de la o așa vârstă la tăiat pădurea. Ea îmi răspunsese că nu o puneau să taie copacii, ci bărbații făceau acest lucru, însă ea, împreună cu ceilalți, curățau crengile de pe copaci.

Am o nepoată în vârstă de 9 ani și îmi pun o întrebare: Ce poate să facă un copil de 9 ani? Ea însă a lucrat, deoarece nu avea încotro… Nu avea cu ce să se îmbrace, cu ce să se încalțe, era frig, zăpada mai sus de genunchi. Într-o zi făcuse febră. Nu s-a putut duce la lucru în ziua ceea și, venise comandantul și cu „brigadirul” întrebând-o care e motivul pentru care nu a ieșit la lucru. Mama mea, atunci copilă de 9 ani, răspunsese că se simțea rău, iar „brigadirul” a ținut cu mama și i-a spus comandantului că atunci când se află la lucru, ea lucrează și câte două-trei norme. Acum e bolnavă și îi dăm crezare.

Tatăl, find din Stolniceni, atunci când i-au ridicat părinții tatălui meu aveau 14 copii, majoritatea murind acolo…

Când s-au reîntors în Sculeni, ceea ce aparținea buneilor nu mai era și nici casa din Stolniceni. Iar în Sculeni au făcut casă nu departe de casa lor de odinioară, care a fost distrusă de război. În Siberia tot și-au construit casă.

Buneii mei au murit de tineri, fiind bolnavi de pe urma condițiilor care le-au îndurat acolo.

Din spusele mamei, când am revenit , pe data de 14 martie, aveam șapte ani. Iar în septembrie m-au dat la școală, în clasă cu predare în limba moldovenească (acum română). Iar mama încercase să-l convingă pe tata să mă dea în clasă rusă, că nu știam să vorbesc în moldovenească. Iar tata a stat ferm pe poziție și a insistat să învăț limba moldovenească, că de rusă era sătul”.”

La Sculeni. Iulia Ciuvaga / Din memoriile urmașilor celor deportați

Iulia Ciuvaga, directoarea Liceului Teoretic Sculeni „Ecoul deportărilor în familia mea”:

„Prea mult s-a ținut în tăcere urmele greului trecut. Au început să vorbească nepoții să strănepoții celor deportați în Siberia. Iar cei care au fost martori oculari ai lipsurilor și nedreptăților, umilinței și durerii, foamei și frig – au tăcut. Rareori au vorbit, iar acum tac, deoarece mulți nu mai sunt printre noi. Copiii mei, nepoatele și strănepoatele din partea soțului sunt descendenți ai familiilor de deportați. Din partea ambilor bunei – celor din Medeleni, dar și a celor din Cernăuți. Bunei, care au trecut prin calvarul războiului, lagărului de concentrare și al deportărilor. În depărtatul an, 1941, bunelul lor Chiril Ciuvaga, al cărui nume de familie îl purtăm cu multă cinste și respect, a fost luat în Armata Română. Când se întorcea de pe front, împreună cu alți soldați, au fost luați de către Armata Rusă, chiar din gara Ungheni și trimiși în lagărele de concentrare.

Norocul a fost că trecea prin apropierea satului său natal, Medeleni și a reușit să arunce o scrisoare pe câmp, în care să dea de știre părinților că este în viață. În lagăr a îndurat lipsuri, foame, nevoi. A fost supus muncilor silnice, fiind înhămat ca și cal, la plug pentru a ara pământul. A rezistat tuturor nedreptăților și în anul 1947 se întoarce în satul de baștină. Dar, nu a fost să fie, căci în anul 1949, împreună cu familia sa, a fost deportat în Tumeni. Căci, era chiabur.

Acolo se căsătorește cu bunica copiilor mei, Elena Roșca, care a fost deportată împreună cu familia sa, din regiunea Cernăuți.

Nici nu avea bine 12 ani împliniți, când a fost nevoită să-și îngroape, în acel pământ străin și de gheață, pe cei mai scumpi oameni – mama și tata. Rămâne orfană la 12 ani și devine ea mamă pentru sora ei mai mică de 7 ani și fratele de 3 ani. Și au trecut zile, și au trecut ani… Tot rugându-se la iconițe și citind cărți religioase, care au fost luate în grabă de către părinți în acea noapte groaznică, doar Dumnezeu le-a purtat de grijă la toți trei frați. Deseori, mamaia, așa preferase bunica să fie numită, spunea: „Datorită credinței în Dumnezeu sunt cine sunt. Fiindcă tot ce am cerut cu rugă de la El, toate mi s-au împlinit”.

A muncit din greu la tot felul de munci: la pământ, la tăiat pădure, ca să-și craescă și să-și hrănească frații. Altfel, mereu era amenințată că îi vor lua la orfelinat. Acest gând, această amenințare o făcea și mai mult să se opună, să nu se cruțe, să lupte din răsputeri, pentru ca, toți trei să reziste, să fie împreună, să vorbească acasă în limba română, să se roage bunului Dumnezeu tot în această limbă. A reușit să-l înscrie pe fratele ei la o școală unde să obțină o profesie, dar să o și căsătorească pe sora ei, după care să-și aranjeze însăși viața. Cele mai senine și frumoase clipe au fost cele legate de nașterea primului lor copil, fiica Larisa în 1955. Venirea ei pe lume a readus zâmbetul pe fața lor chinuită. Moartea lui Stalin le-a deschis oportunitatea de a se întoarce acasă, în satul Medeleni. Perioada de reabilitare a durat între anul 1956 și 1957 deoarece au venit pe rând. Întâmpinarea lor de către organele administrative locale nu au fost deloc calde, dar au rezistat. Au trebuit să muncească din nou, din greu, cu mare sacrificii ca să-și construiască o casă, în care să-și crească în pace și înțelegere, în omenie și cumsecădenie, tăcere și ascultare, cei trei copii. După cum vedeți – în tăcere și ascultare – această profundă tăcere, durere a pierderilor, profundă resemnare mai dăinuie și azi în gândurile și inimile părinților rămași în viață, copiilor și nepoților, care au ascultat povestea vieții lor. Ecoul traumelor străbunilor și buneilor o simt încă proprii mei copii, nepoatele mele. Cred că e de datoria mea să vorbesc, să nu tac, ci să povestesc din cele povestite o singură dată de către mamaia – așa o numeam toți pe Elena Roșca Ciuvaga.”

La Sculeni. Alexandru Ciuvaga / Din memoriile urmașilor celor deportați

Alexandru Ciuvaga, profesor de istorie din Sculeni

„O întrebare retorică „Cât trăiește un om? Răspuns: Atât timp cât de el își amintesc urmașii”

Doar în felul acesta, putem să ținem aprinsă candela memoriei pentru cei, care au suferit pe nedrept. Au fost duși, în Siberia de gheață, și cine erau acești strămoși ai noștri? Cei mai buni oameni gospodari, care au știut prin munca lor să-și facă o casă, să aibă o situație materială, obținută prin muncă. Li s-au incriminat că foloseau muncă străină, lucrul acesta era doar un motiv pentru a fi implicați în evenimentele pe care le comemorăm acum – despre deportări.

Aș vrea să punctez aici, indiferent de faptul că suntem istorici sau nu, în afară de faptul că avem printre strămoșii noștri oameni care au suferit sau nu, noi suntem datori ca, copiilor, nepoților noștri să le spunem, să le explicăm ce a însemnat deportarea și prin ce au trecut oamenii nevinovați. Pentru că, doar oferind exemple concrete, putem să trezim în inima celor tineri, un respect față de sacrificiul pe care l-au făcut înaintașii noștri.

Deseori vorbeam cu copiii mei și le spuneam că noi, de fapt, suntem o semință de „neam deportat”. Nu vorbesc despre „neam” ca popor, ci ca familie. Fratele bunelului meu din Sculeni a fost deportat în Siberia, doi frați ai bunelului meu din Medeleni și familiile lor, au fost deportați în Kazahstan și Siberia, buneii soției mele au fost deportați.

Chiar zilele trecute, soția îmi povestea că în casa bunelului ei a fost organizată o grădiniță de copii. Și, când ei s-au întors, după ani, treceau și se uitau la casa lor. Da, acolo se auzeau râsete de copil, dar acolo, lor nu le era a râde, deoarece au venit și nu li s-a dat măcar o parte din camera în care să stea la adăpost. Au început, din nou, să facă o casă.

Toate lucrurile acestea adunate grămadă, picătură cu picătură, ceea ce facem cu elevii noștri, ceea ce ar trebui să facem și acasă – să nu lăsăm să se stingă memoria de oamenii care au suferit.

Nu am frecventat grădinița. Iar deseori plecam la bunelul în fiecare dimineață și până a începe școala, el îmi povestea multe lucruri despre istoria familiei noastre. Atunci când doi frați ai lui au fost deportați, el a scăpat. Spunea că, era un om, să-i zicem om din comitet care, de dragul banilor l-a șters de pe listă. Bunelul a vândut calul și i-a dat banii lui, iar în felul acesta, eu am avut fericirea să mă nasc în Basarabia și nu îndeva în Kurgan. Toate lucrurile acestea cer de la noi, un lucru imperativ, pe care trebuie să-l ținem în atenția noastră. „Să nu uităm! Nu avem dreptul să uităm. Să facem tot ce ne stă în puteri, ca tineretul să știe cele întâmplate și ceea ce se referă la oamenii apropiați nouă.”

Reamintim că săptămâna trecută, la Sculeni s-a desfășurat cea de a treia ediție a Conferinței științifice de istorie și cultură locală, cu genericul „Deportările staliniste în localitățile raionului Ungheni”, în care urmașii celor deportați și-au amintit și au povestit din istoriile rudelor apropiate.

Meleșenenii au acum șansa de a face schimbări pentru sănătatea lor

La Meleșeni este în plină desfășurare un proiect de dezvoltare a comunității sănătoase. Prin consolidarea unui parteneriat între societatea civilă și autoritățile publice locale se muncește la promovarea sănătății, prevenirea bolilor netransmisibile, dar și la cunoașterea drepturilor la sănătate.

O coaliție comunitară formată din Asocia Obștească ”Epitrop”, primăria satului Meleșeni, Oficiul Medicilor de Familie din localitate, Centrul de sănătate Călărași, dar și asistenți sociali, profesori și antreprenori, vor organiza activități pentru dezvoltarea unei comunități sănătoase în localitate. Astfel, timp de o jumătate de an ei vor fi ghidați de specialiștii de la Centrul de Sănătate Publică Călărași și vor organiza, mai întâi de toate, o serie de activități de salubrizare a spațiilor publice identificate pentru a fi amenajate cu echipamente sportive sau de agrement. Totodată, se vor realiza master-class-uri de gătit sănătos, seminare de informare, activități de advocacy pentru susținerea drepturilor și responsabilităților pacienților în sistemul de sănătate, precum și alte activități interesante.

„Comunitate sănătoasă” este un concept al Organizației Mondiale a Sănătății care a început să fie aplicat în Republica Moldova, începând cu anul 2019. Iar scopul dezvoltării comunităților sănătoase rezidă în recunoașterea factorilor determinanți ai sănătății și implicarea localnicilor în luarea deciziilor.

”Angajamentul acestei coaliții comunitare este de a contribui la promovarea modului de viață sănătos pentru a preveni dezvoltarea bolilor netransmisibile în rândul localnicilor (hipertensiunea și bolile aparatului circulator, diabet zaharat etc)”, a declarat Ionela Tatarciuc, coordonatoarea proiectului de la Meleșeni.

Acest proiect local este facilitat de Proiectul „Viață sănătoasă: reducerea poverii bolilor netransmisibile” și e susținut financiar de Guvernul Elveției. „Până în prezent au fost dezvoltate 40 de comunități sănătoase în 20 de raioane-pilot, susținute în faza I de implementare a proiectului”, a mai adăugat Ionela Tatarciuc.

Potrivit experților în sănătate, 89% dintre decesele înregistrate în țara noastră sunt cauzate de bolile netransmisibile și aproape fiecare al 3-lea deces este prematur, înregistrându-se la persoane cu vârsta cuprinsă între 30 şi 69 de ani.

În curând, va începe procesul de modernizare a instituțiilor de învățămînt superior din țară

Vor fi schimbări majore la capitolul educației superioare din Republica Moldova.

Potrivit lui Anatol Topală, Ministrul educației, în Moldova începe cel mai important proces de modernizare a universităților și a sistemului de cercetare din ultimii ani, scrie diez.md.

Prin urmare, până la începutul noului an de studii vor fi realizate următoarele schimbări:

1. Universitatea de Stat din Moldova se reorganizează prin absorbția următoarelor instituții publice:
Academia de Administrare Publică
Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport
Institutul de Matematică și Informatică „Vladimir Andrunachievici”
Institutul de Fizică Aplicată
Institutul de Chimie
Institutul de Ecologie și Geografie
Institutul de Geologie și Seismologie
Institutul de Zoologie
Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice
Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie
Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu Hașdeu”
Institutul de Istorie
Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor
Gradina Botanică Națională (Institut) „Alexandru Ciubotaru”
Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”.

2. Universitatea Tehnică a Moldovei se reorganizează prin absorbția următoarelor instituții publice:
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
Institutul de Inginerie Electronică și Nanotehnologii „D. Ghițu”
Institutul de Energetică
Institutul de Microbiologie și Biotehnologie.

3. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău se reorganizează prin absorbția următoarelor instituții publice:

Universitatea de Stat din Tiraspol
Universitatea de Stat „Grigorii Țamblac” din Taraclia
Institutul de Științe ale Educației
Institutul de Formare Continuă.

4. Academia de Studii Economice din Moldova se reorganizează prin absorbția Institutului Național de Cercetări Economice.

5. Se transmite exercitarea funcției de fondator al Academiei de Muzică, Teatru, Arte Plastice și a Institutului Patrimoniului Cultural de la Ministerul Educației și Cercetării la Ministerul Culturii.

Ministerul va susține financiar procesul de modernizare a universităților. Pentru realizarea acestui scop vor fi alocate peste 700 de milioane de lei.

Potrivit ministrului: „La ora actuală, avem prea puțini studenți și prea multe universități. La nivel mondial, se tinde spre concentrarea resurselor, nu spre dispersarea acestora. Astfel, Danemarca, Țările de Jos, Franța, Țările Baltice sunt exemple de succes în realizarea unor asemenea procese de concentrare a resurselor. Competența este prea dispersată. Suntem o țară prea mică pentru a pretinde că putem asigura studii de calitate la același program de studii în șase-șapte sau mai multe universități. Influența slabă a cercetării asupra procesului de instruire: două elemente-cheie definesc o instituție modernă și inovativă de învățământ superior, și anume: predarea bazată pe cercetare și cercetarea bazată pe predare”.

De asemenea, Topală a mai adăugat că necesitatea și argumentarea acestei modernizări se cunosc încă din 2015. „Subiectul a fost pe larg dezbătut încă de atunci, dar cu regret acest proces a fost tergiversat. Noi considerăm că nu mai putem întârzia această modernizare.”

Potrivit ministerului, procesul de reorganizare este planificat între perioada de absolvire a studiilor și începutul noului an de studii. „Admiterea la studii superioare se va desfășura doar în instituțiile reorganizate, iar transferul studenților se va finaliza până la începutul noului an de studii.”

Andreea Bujor, unica absolventă din raionul Ungheni cu nota 10 pe linia la examenele de BAC

Andreea Bujor, absolventă a Liceului „Vasile Alecsandri” din Ungheni este unica din raionul Ungheni care a obținut o performanță de invidiat: 10 pe linie la examenele de bacalaureat.

Într-un interviu acordat pentru Expresul, tânăra spune că notele obținute reflectă efortul pe care l-a depus de-a lungul anilor alături de profesorii pe care i-a avut.

Întrebată dacă se aștepta la un astfel de rezultat, Andreea spune că da, s-a așteptat, deoarece a muncit mult pe parcursul anilor de școala.

Și odată ce pe parcursul anilor a învățat mult ca să obțină la final rezultate frumoase la final, ea spune că nu a avut emoții la examene.

„Primul examen a fost cel mai emoționant, deoarece nu eram familiarizată cu procesul de examinare. Iar următorul examen a trecut ușor, cunoșteam deja pașii și nici nu am observant când au trecut cele 3 ore”, își amintește Andreea.

Andreea Bujor a susținut doar două examene: la matematică și limba română. La chimie și limba franceză a obținut nota 10 din oficiu. „Încă din clasa a 11-a, am obținut certificatul DALF C1 la limba franceză, care m-a scutit de examenul de BAC. Pe parcursul anilor, am studiat intensiv chimia, astfel încât am obținut locul III la Olimpiada Republicană și nota “10” din oficiu. Pentru celelalte 2 obiecte, am studiat sistematic în timpul liceului. Faptul ca am fost eliberata de 2 dintre cele 4 examene a fost un mare avantaj. Această performanță nu ar fi fost posibilă fără susținerea profesorilor mei, cărora le sunt recunoscătoare”, a mai spus Andreea.

Andreea Bujor spune că urmează să studieze ingineria la Lyon, în Franța. Deja este admisă. Iar peste ani, când va absolvi facultatea, nu știe dacă va reveni acasă, sau nu „deoarece nu pot ști ce oportunități vor apărea în cale sau cum vor evolua lucrurile”, vorba ei.

La final, tânăra absolventă vine și cu un mesaj pentru viitorii absolvenți: „Fiți curioși și deschiși spre a încerca lucruri noi și a ieși din zona de confort, deoacere astfel, veți reuși să vă descoperiți pe voi înșivă și lumea ce vă înconjoară”.

Specialiștii în sănătate vorbesc despre regulile generale de comportament pe timp de caniculă

Şi în această vară Republica Moldova se confruntă cu o caniculă, sau valuri de căldură, care îşi pun amprenta asupra stării de sănătate a populaţiei.

Atunci, când temperatura aerului înconjurător, pe o perioadă de timp este de 30 de grade şi mai mult, este dereglat întregul echilibru al organismului uman, care pot declanşa, la multe persoane, stări de stres, astenie fizică şi nervoasă, moleşeală, insomnii, surmenaj fizic şi intelectual, leşin, oboseală generală, spun specialiștii. „În această perioadă se înregistrează o creştere semnificativă și a cazurilor de infecţii intestinale acute, dar şi a unor boli necontagioase ale sistemului cardiovascular, sistemului nervos central”, a atenționat Alexandr Cornei, șeful Direcției Centrului pentru Sănătate Publică Ungheni.

Totodată, potrivit lui, starea de sănătate a populaţiei, în perioada caniculară, poate fi influenţată şi de factorul hidric – apa neconformă cerinţelor igienice. Aici este vorba despre scăldatul în locurile neamenajate, unde apa nu corespunde cerințelor igienice. „În această perioadă categoric este interzisă comercializarea produselor alimentare perisabile, în lipsa condiţiilor frigorifice, inclusiv în locurile neautorizate, fără respectarea condiţiilor de păstrare şi termenele de valabiliate a produselor alimentare. Chiar și apa potabilă trebuie folosită numai din surse bine amenajate, de calitate garantată”, a mai subliniat Alexandr Cornei.

Astfel, specialiștii în sănătate vin și cu niște recomandări: În perioada lucrărilor de câmp se recomandă de folosit apă de băut din fântâni sau izvoare amenajate; pentru odihnă, e necesar de selectat locurile care sunt amenajate respectiv, aprovizionate cu cele necesare – apă potabilă, umbră, containere pentru acumularea deşeurilor menajere; de asemenea e necesar de a se ţine cont de ventilaţia raţională şi aerisirea individuală a locurilor de muncă. Nu este exclus nici modificarea programului de muncă în dependenţă de microclimat şi temperatura mediului înconjurător.

O însemnătate deosebită pe parcursul caniculei o deţine și respectarea igienei personale în scopul profilaxiei bolilor diareice acute. Simptomele bolilor diareice acute (boală mâinilor murdare) sunt: greaţă, vomă, diareea.

Recomandări de ordin general, la segmentul de comportament, în caz de caniculă:

Să evităm la maxim, cît este posibil expunerea prelungită la soare între orele 11:00 și 16:00, de a purta pălării de soare, haine cu mânecă lungă, din fibre naturale, de culori deschise.

Este recondabil să consumăm zilnic cel puţin cîte 1,5 – 2 litri de lichide, care nu vor fi consumate prea reci. Se recomandă de a consuma ceaiuri la temperatura camerei, de muşeţel, sunătoare, urzică, care micşorează senzaţia de sete.

A consuma cât mai multe fructe şi legume proaspete crude, ele fiind o sursă importantă de vitamine şi substanţe minerale.

Alimentaţia trebue să fie variată şi, preferabil de a se consuma alimente uşoare şi proaspete, cu valoare calorică mică.

De evitat eforturile fizice susţinute în perioada zilei, când temperatura aerului înconjurător atinge valori maxime.

Din cauza riscului sporit de incendiu, Ministerul Agriculturii atenționează producătorii agricoli

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) atenționează producătorii agricoli ca, în perioada desfășurării campaniei de recoltare a cerealelor, să manifeste prudență maximă și să respecte normele și regulile de apărare împotriva incendiilor pentru a evita riscurile și a reduce pierderile. În acest context, MAIA îndeamnă producătorii agricoli și autoritățile de resort să respecte un set de recomandări, se arată într-un comunicat:

– angajații antrenați în campania de recoltare vor fi instruiți cu privire la regulile de apărare împotriva incendiilor și modul de acționare în caz de urgență;

– procesul de recoltare va începe cu divizarea masivelor în sectoare cu aria de maxim 30 ha, cu delimitarea acestora prin fâșii cosite cu lățimea de minim 6 m și fâșii arate cu lățimea de minim 4 m, eliberate de paie și resturi vegetale;

– asigurarea masivelor cu fâșii arate cu lățimea de minim 4 m de-a lungul drumurilor, căilor ferate adiacente și fâșiilor forestiere;

– tehnica agricolă, precum și tehnica cu motoare cu ardere internă antrenată în campania de recoltare se va dota cu instalații parascântei, stingătoare de incendiu și plapume din prelată;

– interzicerea fumatului și utilizarea focului deschis în lanuri, arii, miriști, pe combine și autovehicule ce transportă cereale și paie sau la mai puțin de 100 m de punctele de recoltare și depozitare a cerealelor;

– interzicerea arderii paielor sau altor resturi de vegetație pe lanuri sau utilizarea focului deschis pentru distrugerea dăunătorilor pe miriști;

– la depozitarea cerealelor se va asigura distanța de la vârful mormanului până la elementele combustibile ale acoperișului, corpurile de iluminat și cablurile electrice de minim 0,5m;

– uscătoriile mobile se vor amplasa la o distanța de minim 10 m de la clădirile depozitelor de cereale;

– stogurile și stivele de nutreț fibros se vor amplasa la distanțe de minim 15 m de la liniile de energie electrică, 20 m de la drumuri și 50 m de la clădiri și instalații.

Totodată, în cazul înregistrării unor eventuale incidente excepționale, în sensul menționat mai sus, solicităm informarea de urgență a serviciilor speciale abilitate, inclusiv a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

„Cartofii prăjiți au și acum gust de clor”. Ce spun oamenii care și-au pierdut gustul și mirosul din cauza COVID-19

Cele cinci simțuri de bază ale omului – mirosul, gustul, vederea, auzul și simțul tactil (pipăitul) – ne leagă direct de lumea în care trăim. A trăi câteva săptămâni sau luni fără gust și miros nu este doar o problemă de confort, ci poate crea situații dificile.

Mai grav e că pierderea acestor simțuri poate reprezenta o amenințare. Persoanele care au pierdut mirosul și gustul nu-și mai pot da seama dacă alimentele sunt alterate sau, mai rău, nu simt scurgerile de gaze ori mirosul de fum, ceea ce le poate pune în pericol viața și sănătatea.

Pe lângă multiplele sechele lăsate de virusul SARS-CoV-2, oamenii care au trecut prin COVID-19 povestesc și despre senzațiile, dar și problemele cu care s-au confruntat odată ce și-au pierdut mirosul și gustul.

Din experiența celor care și-au pierdut gustul și mirosul

„Cartofii prăjiți au, până în prezent, gust de clor”, afirmă Mariana, o locuitoare a raionului Ungheni, în vârstă de 38 de ani. S-a îmbolnăvit de Covid-19 anul trecut, în octombrie. A avut o formă „mai ușoară” a bolii și totuși, în urma infectării cu noul coronavirus, Marianei i-au dispărut temporar simțul olfactiv și cel gustativ. Fiind o fire energică, nu a deranjat-o la început că ceea ce o înconjoară a încetat să mai miroase, iar mâncarea și-a pierdut gustul, fiind o combinație de… nimic.

Au trecut câteva zile până a început să resimtă lipsa celor două simțuri. Nu se mai putea bucura de mirosul plăcut al parfumului preferat. Totodată, mânca de nevoie, fără a savura din plin, ca altădată, gustul bucatelor preparate.

Condimenta mâncarea „la ochi”, fără a înțelege dacă mai este nevoie de puțină sare sau, în unele cazuri, de zahăr. Până în ziua de azi, Mariana a rămas cu mirosul și gustul distorsionate la unele alimente sau produse chimice. Era obișnuită să utilizeze mereu soluția de clor pentru a dezinfecta locuința, dar nu mai percepea deloc mirosul înțepător de clor. Uneori, dubla cantitatea utilizată, crezând că soluția este de proastă calitate și nu degajă mirosul specific.

Doar membrii familiei, atunci când intrau în casă, îi atrăgeau atenția că a făcut abuz de soluția dezinfectantă.

Ulterior, după vreo două săptămâni de la infectare, mirosul a început, încet-încet, să reapară. La început, a putut să perceapă unele mirosuri mai accentuate, cum ar fi cel de cafea. Spune însă că nici până în ziua de azi nu simte mirosul de clor ca înainte.

Și gustul i-a revenit, însă, nu își poate explica de ce mâncarea ei preferată, anume cartofii prăjiți, au gust de clor. „Spre regret, gustul ciudat al cartofilor nu s-a schimbat, având același gust straniu de clor”, afirmă ea.

I se pare ciudat că, nici acum, după ce a trecut atâta timp de la infectarea cu noul coronavirus, nu se mai poate bucura de gustul pe care și-l amintea că ar trebui să aibă cartofii rumeniți în tigaie.

Și Gabriela, în vârstă de 31 de ani, și-a pierdut mirosul și gustul din cauza COVID-19.

A înhățat virusul SARS-CoV-2 încă la începutul pandemiei, prin luna august. Timp de trei săptămâni, în care s-a simțit rău, a început să-i dispară, treptat, simțul olfactiv și apoi, cel gustativ. Însă nici febra, nici durerile musculare și, desigur, lipsa poftei de mâncare n-au ocolit-o. „Mirosul a fost cel care a dispărut primul”, a afirmat tânăra. A sesizat repede că ceva e în neregulă, pentru că până atunci se putea lăuda cu un simț olfactiv de invidiat. A doua zi după ce i-a dispărut mirosul și gustul a început să se piardă. Orice aliment pe care-l mânca nu avea gust. Totul era fad.

Totuși, un lucru neobișnuit pe care l-a sesizat în urma COVID-19 a fost faptul că nu simțea, la atingere, temperaturile joase sau înalte ale apei sau ale altor suprafețe. „La câteva zile de la infectare, pregăteam de mâncare. Din neatenție, am atins cratița care se afla pe aragaz, însă, nu am simțit arsura care, în mod normal, ar trebui să fie resimțită”, își amintește ea.

Cel mai grav, afirmă Gabriela, este că nu putea să estimeze corect temperatura apei pe care o utiliza la îmbăierea copilului, în vârstă de doar un an. Nu simțea, la contactul cu apa, dacă aceasta este prea caldă sau prea rece. Iar pentru a evita incidentele, soțul ei și-a luat angajamentul să-i pregătească apa pentru a scălda copilul. Simțul tactil i-a revenit de la sine, așa cum a dispărut, la 4 săptămâni distanță de la diagnosticare. Mirosul și gustul însă au reapărut mai repede, dar nu în totalitate. Pur și simplu, unele mirosuri s-au redus din intensitate.

În cât timp se restabilesc complet simțul olfactiv și cel gustativ, dar și factorii de care depinde acest lucru, a explicat Valeriu Jardan, medic neurolog în cadrul clinicii medicale AlfaMed din Ungheni

„Pierderea mirosului și gustului se atesta și până la COVID-19, drept urmare a unor infecții”, spune medicul. „Mirosul și gustul pot să se restabilească și de la sine, dar, în unele cazuri, după o perioadă mai îndelungată”, a subliniat Valeriu Jardan. Deocamdată, nu există tratament specific. Se prescrie, în asemenea cazuri, un tratament de îmbunătățire a funcțiilor creierului, a celulelor nervoase, inclusiv a nervului olfactiv”, a mai adăugat medicul. Totodată, Valeriu Jardan a afirmat că problema respectivă este studiată de către savanții din lumea întreagă, fiind și în atenția Organizației Mondiale a Sănătății. În perioada post-Covid, medicului neurolog i s-au adresat doar trei persoane cărora le-au dispărut mirosul și gustul. Potrivit lui, cei mai mulți pacienți vin cu alte probleme post-Covid, cum ar fi slăbiciunile sau amețelile.

Tatiana Tesliuc

Editor: Elena Cucu

Tinerele talente din tot raionul Călărași și-au dat întâlnire pe scena de la Meleșeni

Cei mai talentați copii, dar şi tineri din raionul Călăraşi şi-au dat întâlnire duminică, 19 iunie, la Casa de cultură din satul Meleşeni. Aici s-a desfășurat tradiționalul Festival al tinerelor talente, cu genericul: ”Unici, talentați și cu dragoste de folclor”, ajuns deja la a XII-a ediție.

Cei 26 de participanți au încercat să convingă juriul festivalului-concurs, dar şi spectatorii, că anume ei sunt cei mai buni. Fiecare a ieșit în scenă cu ceea ce a considerat că-l reprezintă, căci, conform regulamentului, au avut posibilitatea să-şi aleagă genul de muzică: fie populară, fie de estradă.
„Toți s-au prezentat diferit şi pot să menționez că marea majoritate au venit foarte bine pregătiți de concurs”, a menționat Dumitru Trifan, șeful Direcției Cultură şi Turism Călăraşi, tot el şi membru al juriului. Dânsul a accentuat că nu a fost deloc ușor să stabilească cei mai talentați copii de la ediția curentă a festivalului. Până la urmă, însă, s-a decis a conferi diploma de gradul I lui Adrian Ursu din orașul Călărași, Mihaelei Luca și Silviei Luca din satul Pitușca, dar și Veronicăi Boțan din satul Bravicea. Cu toții au obținut premiul întâi, dar la categorii și vârste diferite. Locul al II-lea le-a revenit Evelinei Budoian din orașul Călărași, lui Petru Arhip de satul Sadova, Gheorghinei Harea de la Bravicea și lui Grigore Vornicescu din satul Pitușca. Pe locul III s-au clasat Ionela Paiu și Dumitrița Corcodel de la Meleșeni, Beatrice Corcodel de la Bravicea, Valentina Bîrcă din satul Răciula și Marius Botnari de la Hoginești.

Toți participanții s-au ales cu diplome, iar cei mai buni au primit și premii bănești din partea Direcției Cultură și Turism.

Totodată și primarul Valeriu Zubcu a oferit premii fiecărui participant, datorită unei sponsorizări, reiterând dorința de a continua festivalul-concurs bine înrădăcinat la Meleșeni. ”Ne bucură nespus că frumoasa tradiție se repetă deja a XII-a oară. Unii concurenți au devenit maturi deja, iar dragostea față de muzică i-a ghidat în viață. Am fost bucuroși să o vedem în juriu pe una dintre învingătoarele edițiilor precedente – Mihaela Stratan, care a punctat evoluția din perspectiva unui interpret bine pregătit”, a declarat primarul de Meleșeni.

Festivalul tinerelor talente s-a aflat deja la a XII-a ediție şi, conform spuselor lui Dumitru Trifan, se dorește continuitatea lui. Acest eveniment cultural important, dedicat copiilor şi-a făcut deja viză de reședință la Meleşeni, căci autoritățile de aici, afirmă șeful Direcției Cultură şi Turism, s-au arătat mereu deschise pentru asemenea acțiuni.

Doina Harea

Săptămâna aceasta se anunță cod portocaliu de secetă în toată țara

Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) anunță cod portocaliu de secetă, avertizarea meteorologică este valabilă până pe 30 iunie.

Potrivit SHS, acest fenomen se întâmplă din cauza lipsei precipitațiilor și a temperaturilor ridicate. Astfel, codul portocaliu de secetă a intrat în vigoare pe 24 iunie și este valabil până pe 30 iunie.

De asemenea, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, atenționează că în bazinul râului Prut se atestă scurgerea scăzută a apei cu 20-23% din valorile medii multianuale, iar în râurile mici ale Republicii Moldova se atestă scurgerea scăzută a apei cu 10-25% din valorile medii multianuale cu excepția afluienților de stânga râului Nistru.

În acest context, atât agenții economici cât și oamenii sunt rugați să consume rațional resursele de apă.

Menționăm că până pe 1 iulie va fi de asemenea și cod galben de căldură. Se prevăd temperaturi maxime de până la 34 de grade, pe timp de zi, iar pe timp de noapte maxima se va ridica la 20 grade Celsius.

Potrivit meteorologilor în această perioadă se va menține pericol excepțional de incendiu (clasa V) cu caracter natural.

Lucrarile la rețeaua de apeduct și canalizare din Ungheni au fost finalizate

Membrii echipei de recepție a lucrărilor executate în cadrul proiectului „Îmbunătățirea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în municipiul Ungheni” s-au întrunit, ieri, 24 iunie, într-o ședință de evaluare a lucrărilor executate, se arată într-un comunicat.

La șantierul de contrucție au fost prezenți echipa de implementare a ADR Centru, reprezentanții Agenției de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ), reprezentantul APL, antreprenorii care execută lucrări de construcție, responsabilul tehnic precum și reprezentanții serviciilor deconcentrate.

La fața locului au fost inspectate lucrările efectuate, fără a fi semnalizate obiecții majore în procesul de executare a acestora. Astfel, recepția la terminarea lucrărilor a fost admisă, valoarea lucrărilor recepționate constituind 54,752, 332 lei.

Aici, au fost executate lucrări de extindere și reabilitare a 19,7 km de conducte de apă (inclusiv 867 branșamente) și extindere a rețelei de canalizare cu scurgere gravitațională cu lungimea de 7,31 km (inclusiv 498 racorduri la rețeaua de canalizare), cât și a rețelei de canalizare sub presiune cu lungimea de 770 m. De asemenea, au fost construite trei stații de pompare a apei uzate, urmărindu-se obiectivul de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în această regiune.

Proiectul „Îmbunătățirea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare în mun. Ungheni” este finanțat de către Uniunea Europeană în cooperare cu proiectul „Modernizarea Serviciilor Publice Locale în Republica Moldova”, care este implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ) în parteneriat cu Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale și sprijinit financiar de Ministerul German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (BMZ).

Lui Emil Boc, primarul de Cluj – Napoca, i-a fost conferit titlul de cetățean de onoare al municipiului Ungheni

Emil Boc, primarul de Cluj-Napoca este cetățean de onoare al municipiului Ungheni. Acest lucru a fost decis într-o ședință a Consiliul Municipal Ungheni, unde consilierii municipali au decis, în unanimitate, să-i confere titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Ungheni.

„Acordarea acestui titlu onorific primarului de Cluj-Napoca este un gest de gratitudine oferit domniei sale și, în persoana lui, tuturor clujenilor, pentru contribuția impresionantă adusă la dezvoltarea municipiului Ungheni și la dezvoltarea unor relații cu adevărat de prietenie între Ungheni și Cluj-Napoca”, se arată într-un comunicat emis de primăria municipiului Ungheni.

De subliniat că Ungheniul și Cluj-Napoca sunt orașe înfrățite. Și de la finele anului 2016, când a fost semnat Acordul de înfrățire, Emil Boc a fost în permanență alături de ungheneni. Grație implicării sale nemijlocite, a fost dezvoltată o frumoasă colaborare între cele două municipii, iar beneficiul pentru Ungheni și locuitorii săi a fost enorm. Transformarea Parcului Central „Micul Cluj”, dintr-o zonă sumbră și nesigură într-un spațiu verde superb, amenajat cu zone de joacă pentru cei mici, instalații de sport, alei, teatru de vară, havuz, ministadioane, skatepark, se datorează ajutorului absolut dezinteresat oferit de municipiul Cluj-Napoca, în frunte cu primarul Emil Boc. La momentul de față, prinde contur și scuarul Primăriei – tot grație suportului ce a venit de la Cluj-Napoca.

Emil Boc este al doilea primar din România, după fostul primar de Iași, Constantin Simirad, căruia i se conferă acest titlu onorific.

De subliniat că și AO Expresul, alături de administrarea Parcului orășenesc „Micul Cluj”, dar și alți 50 de cetățeni din Ungheni, părinții copiilor care beneficiază de tot ce e în parc, a eliberat o scrisoare de recomandare în care și-a exprimat susținerea pentru acordarea titlului de Cetățean de onoare al municipiului Ungheni domnului Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca. „Emil Boc are o activitate impresionantă în diverse domenii, inclusiv în promovarea libertății de opinie și a independenței mass-media. Ceea ce a făcut și continuă să facă dânsul, indiferent de funcția pe care a ocupat-o sau o ocupă, poate servi un exemplu demn de urmat pentru oricine. Acordarea titlului de Cetățean de onoare al municipiului Ungheni domnului Emil Boc este un act de recunoaștere a meritelor sale, dar și o onoare pentru Ungheni de a avea printre cetățenii săi de onoare o personalitate de talia actualului primar al municipiului Cluj-Napoca, Doctor în Ştiinţe Politice şi Filosofie Politică”, am scris noi, AO Expresul, în scrisoarea de recomandare.

Actele de studii obținute în Republica Moldova sunt recunoscute în România

Au fost finalizate procedurile interne în România și Republica Moldova necesare intrării în vigoare a Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, semnat la București la 23 noiembrie 2021.

Astfel, respectivul Acord a intrat în vigoare pe 20 iunie 2022, scrie tvrmoldova.md.

Amintim că documentul stabilește modalitățile de recunoaștere a tipurilor actelor de studii la toate nivelurile de învățământ, începând cu învățământul general și terminând cu titlurile științifice și științifico-didactice.

Acordul include și reglementări pentru recunoașterea reciprocă a actelor de studii obținute până la aderarea Republicii Moldova la Procesul de la Bologna.

Astfel, noul Acord determină recunoașterea și echivalarea actelor de studii, eliberate după absolvirea unei instituții de învățământ general cu durata studiilor de 10 sau 11 ani, precum era până la introducerea învățământului liceal de 12 ani.

România și Republica Moldova au semnat o Foaie de Parcurs pe 23 noiembrie 2021 care definește direcțiile de cooperare dintre București și Chișinău, inclusiv pe dimensiunea educațională. Acordul privind recunoașterea reciprocă a diplomelor face parte din setul de angajamente asumate de cele doua guverne în foaia de parcurs dintre cele două state.

Potrivit Acordului, vor fi recunoscute în Româna mai multe diplome de nivel preuniversitar din Republica Moldova cum ar fi:

diploma de absolvire a liceului
diploma de absolvire a învăţământului mediu general
diplomele de absolvire a colegiilor şi a şcolilor medicale de bază cu o durată de minimum 3 ani de studii, după absolvirea şcolii generale de 9 ani de studii;

De asemenea, urmează a fi recunoscute în România:

atestatele de studii medii de cultură generală din Republica Moldova eliberate înainte şi după 2011

studiile universitare de scurtă-durată cu studii din învăţământul terţiar non-universitar

diplomele şi certificatele obţinute la absolvirea studiilor postuniversitare, a studiilor de specializare postuniversitare şi a cursurilor de perfecţionare de nivel postuniversitar

„Deportările staliniste în localitățile raionului Ungheni” – o conferință științifică la Sculeni

La data de 17 iunie, cea de a treia ediție a Conferinței științifice de istorie și cultură locală, cu genericul „Deportările staliniste în localitățile raionului Ungheni” a fost organizată în Casa de Cultură din Sculeni, în ajunul Zilei Istoricului.

De menționat că prima ediție a avut loc la Petrești, iar cea de a doua – la Costuleni. „Inițiativa organizării conferinței științifice de istorie și cultură locală aparține regretatului Arcadie Staroșciuc, profesor de istorie la gimnaziul din Petrești”, a menționt Corneliu Prepeliță, președintele Asociației Istoricilor „Nicolae Iorga” din Ungheni.

Astfel, sala Casei de Cultură din comuna Sculeni a fost plină cu elevi și profesorii de istorie din raion, dar și locuitori ai satului, care au venit să asculte informațiile prezentate de către unii dintre cei mai renumiți academicieni și doctori habilitați în istorie, dar și profesori de istorie din Sculeni. „Generația tânără trebuie să știe ce s-a întâmplat în trecut, ca să evite greșelile din viitor. De asemenea, să știe cum să reacționeze în diferite situații, sau să identifice anumite comportamente care pot genera fapte condamnabile, cum ar fi deportarea, exterminarea și alte fapte împotriva umanității”, a menționat Sorin Bădulescu, consulul Biroului consular al României la Ungheni, prezent la eveniment.

Tema abordată la această conferință a fost una destul de dureroasă, dar și informativă.

Andrei Eșanu, academician, doctor habilitat în istorie, originar din Sculeni, în comunicarea sa „Scurt istoric al satului Sculeni. Repercursiuni ale deportărilor în localitate”, a făcut o incursiune despre istoria satului, prezentând date și informații interesante. Iar soția sa, Valentina Eșanu a dat citire unui document, semnată de un sculenean, în care se descrie situația de ocupație sovietică, chiar la Sculeni. „De istoria satului m-am interesat permanent și poate că, acumulările de informații pe care le avem împreună cu soția Valentina, se vor revărsa într-o lucrare aparte, care să cuprindă o anumită parte din istoria zbuciumată a Sculeniului”, a menționat academicianul.

Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, conferențiar universitar, a vorbit celor prezenți în sală despre deportările staliniste – crimă împotriva umanității. „Noi nu trebuie să uităm ceea ce s-a întâmplat și să fim atenți, solidari noi între noi. Iar despre deportați este foarte important să ne amintim și să-i menționăm”, a spus dânsul.

Și Octavian Țîcu, doctor în istorie, conferențiar universitar, cercetător – conducător la Academia de Științe a Moldovei, a comunicat celor din sală despre „Operațiunile „naționale” în URSS – o altă față a deportărilor și represiunilor sovietice”. De asemenea, a ținut să se adreseze celor tineri, încurajându-i să continue pe linia scrierii și investigației istorice. A adus celor prezenți în sală detalii, legate de „minciunile” regimului, anume legată de exodul masiv al basarabenilor, dar și despre deportările pe criteriul etnic. Iar istoricul Corneliu Prepeliță a menționat că planifică, în câteva luni, să lanseze cartea „Calvarul deportărilor din satele raionului”.

Cel mai emoționat moment al conferinței a fost la final, atunci când pe scena Casei de Cultură din Sculeni au ieșit elevii și elevele din Liceul din Sculeni pentru a reprezenta spectacolul istoric „Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați”, regizat de către profesoarele Maria Călin și Angela Rusu. Scenariul a fost bazat pe interviurile, și mărturiilor deportaților din Sculeni, culese de către profesorii din Liceu și fiind publicate în revista raională „Patrimoniul istoric”.

Un reportaj foto de la spectacol puteți vedea AICI.