“Avem atîtea în comun! În primul rînd, aceeaşi denumire – Ungheni”

Interviu cu Neculai Petrache, primarul comunei Ungheni, judeţul Iaşi
Sînteţi primar al comunei Ungheni deja al optulea an, dar aici, la Ungheni, vă aflaţi pentru prima oară în calitate de persoană oficială.
Am mai fost, în anul 2003. Dar atunci am venit cu un program sportiv – eu conduc şi un club de fotbal. La primărie însă, într-adevăr, sînt pentru prima dată. Îl cunosc pe fostul primar Vrabie, cu care am avut cîteva convorbiri telefonice. Îmi doream să redeschidem trecerea pietonală pe podul feroviar peste Prut. Din cîte sînt informat, această trecere va fi redeschisă în scurt timp.
Am înţeles că aveţi ceva afinităţi cu Ungheniul de aici.
Da. De cîte ori aud de partea asta, mă doare. Şi nu-mi permit să discut mai mult decît trebuie.
Rădăcinile vi se trag de aici?
Da, mama mea e de aici. Casa părintească e aici – casa e chiar pe numele meu. Acum în ea stau două persoane de la poliţie. Părinţii mei au avut aici 17 hectare de pămînt. Cică, se zice, ne vor da ceva. Mama se tot trage încoace.
Cînd a fost ultima oară la Ungheni?
Vine în fiecare an, la mormîntul părinţilor ei, în cimitirul din Dănuţeni.  Avem foarte multe rude, cunoştinţe, prieteni. Aici, la Ungheni, la dumneavoastră, am cununat, am botezat.
Acum, practic, aţi făcut primul pas spre o colaborare mai strînsă şi cu autorităţile locale.
Da, am venit pentru a colabora Cu toate că nu ne dăm seama acum, Ungheniul va fi mult mai circulabil decît Chişinăul. Pe aici va trece autostrada Budapesta – Tîrgu Mureş – Iaşi – Ungheni – Odesa. Toţi investitorii vor veni aici.
De ce aşa tîrziu aceste relaţii?
Mă abţin de la comentarii. Să sperăm însă că de acum înainte relaţiile vor fi mai bune. Avem atîtea în comun! În primul rînd, aceeaşi denumire – Ungheni. Trebuie să colabărăm, să facem ceva împreună. Dacă vom insista, vom obţine şi bani. Noi trebuie să punem mintea la contribuţie şi vom face treabă. Eu mă bucur de primirea pe care ne-a făcut-o domnul primar Alexandru Ambros. A fost o vizită scurtă, dar binevenită.
Nu vă gîndiţi la semnarea unui eventual acord de fraternitate Ungheni-Ungheni?
Mă gîndesc tot timpul la relaţia dintre comunităţile noastre.  Cred că va exista mai multă prietenie din momentul de faţă şi fără semnături pe hîrtie.
Chiar dacă sîntem alături, din păcate, nu ştim aproape nimic despre Ungheniul de pe celălalt mal al Prutului.
Comuna Ungheni avea, la ultimul recensămînt, 4783 de locuitori. Acum sînt vreo 5200. Baza dezvoltării este foarte bună. Am reuşit să construim apeducte, acum începem un proiect cu privire la canalizare. Am realizat un proiect foarte mare care se numeşte “Poduri şi podeţe”. Graţie acestuia, am construit 247 de podeţe la stradă, 3 poduri peste rîul Jijia  Sper că în scurt timp comuna Ungheni va fi orăşel. Am reuşit să refacem toate şcolile. Avem deja şi investitori: două societăţi comerciale. Acum am înfiinţat un cămin de bătrînii. Într-un cuvînt, comuna noastră, în care sînt patru localităţi, este în plină dezvoltare.
Cît timp v-a trebuit astăzi ca să ajungeţi de la Ungheni la Ungheni?
Vreo jumătate de oră.
O jumătate de oră ca să parcurgeţi o distanţă  de…
Dacă o luăm pe de-a dreptul, 800 de metri.
Lucia Bacalu
Publicat la 8 februarie 2008