Opinii / Lucia Bacalu: Și așa trăim, într-o veselie

Știți cât câștigă un asamblor de jaluzele în Republica Moldova? Circa 15 mii de lei. Cel puțin, așa afirmă unul dintre ei pentru blog.rabota.md.

Dar… „pentru a primi un astfel de salariu, trebuie să lucrezi mult și bine”, susține dânsul. Adică, la un așa salariu poți ajunge după vreo șapte ani de experiență, atunci, când, probabil, poți asambla și instala jaluzele și cu ochii închiși.

Dacă mă întrebați pe mine, consider că nu este un salariu foarte mare raportat la prețuri și cerințe. În comparație, însă, cu alte categorii de cetățeni, este imens.

Spre exemplu, salariul unui profesor începător din Republica Moldova este de peste 7600 de lei. Ca să ajungi la un salariu de 11 mii de lei, trebuie să ai grad superior și o vechime în muncă de peste 20 de ani. Și atunci, acolo unde se poate, pedagogii noștri își mai iau câte jumătate de normă, stau în școli de dragă dimineață până hăt după prânz, iar seara mai stau și acasă deasupra caietelor, se pregătesc pentru a doua zi de ore.

Vrem calitate în educație? Bineînțeles. Fără calitate, nu avem cum să avem o societate cu oameni bine instruiți, informați, profesioniști în domeniile lor.
De zeci de ani ne tot plângem că în școli nu ajung cadre. De unde să ajungă, dacă nimeni nu se grăbește să se înscrie la studii în instituțiile pedagogice. Tinerii noștri vor – și pe bună dreptate – salarii decente, condiții de muncă bune. Atâta timp cât salariul unui pedagog va fi mai mic decât al unui asamblor de jaluzele, nu vom avea educație de calitate. Și nici cadre bine pregătite, iar profesia de pedagog va rămâne undeva jos: nici apreciată, nici prestigioasă. Și e păcat.

Câtă gălăgie s-a mai făcut pe seama majorării salariilor în ministere! Și nimeni nu s-a gândit atunci că și în Guvern avem nevoie de oameni profesioniști, dacă ne dorim să schimbăm, odată și odată, lucrurile în bine. Din păcate, datorită salariilor mici de până acum, ne-am pricopsit în ministere și în agenții cu tot felul de persoane mediocre, care vin frumușel la serviciu, mută foile dintr-o parte în alta, se mai „inspiră” de pe undeva, elaborând documente fără nici o viziune. Dar ce aere și ce importanță își dau!

Să fie salariile mari, dar și cerințele de angajare la fel de mari. Nu te descurci, ai plecat. La un salariu bun, cu siguranță se vor găsi și specialiști buni.

Apropo, un agricultor, citesc pe aceeași pagină web, blog.rabota.md, câștigă 20000-50000 de lei în sezon. Nu știu ce înseamnă sezon și nici despre ce fel de agricultori e vorba. Un ditamai agricultorul, cu sute de hectare, tractoare și combine, presupun că are un venit mult mai mare. Un agricultor care merge cu sapa la prășit sau la cules de legume – cu mult mai mic. Cert e că nici agricultorii nu huzuresc, la fel cum e cert că, din păcate, o  bună parte a agricultorilor (a angajaților, nu angajatorilor) continuă să primească salarii în plic. Cei de la sapă tac și se bucură pentru un bănuț în plus. Cei din capul mesei se bucură că reușesc să „învârtă” statul și să plătească mult mai puține impozite decât ar trebui.

Și așa trăim, într-o veselie. Iar când ajung la vârsta de pensionare și oamenii noștri își află verdictul, adică mărimea pensiei, începe jalea. Se tot plâng că nu le ajung bani nici pentru pâine, nici pentru medicamente, nici pentru întreținerea locuinței. Sigur că nu le ajung.
Pentru că salariile sunt mici și nici o guvernare nu a reușit până acum să le majoreze atât cât e nevoie. Pentru că unii au crezut că vor fi veșnic tineri și nu prea s-au spetit nici la învățătură, nici la muncă. Pentru că tot batem pasul pe loc, ne ținem cu mâinile și picioarele de trecut și alegem cu stomacul, nu cu capul.