Un muzeu al tradițiilor strămoșești prinde culoare la Pîrjolteni

De la o vreme, centrul satului Pîrjolteni se transformă. O casă veche de peste o sută de ani a fost readusă aici la viață și s-a transformat într-un muzeu primitor. Pe timpuri, edificiul a servit drept casă de cultură, iar ulterior a găzduit contabilitatea Cooperativei de Consum din localitate. După o perioadă de degradare, clădirea a fost scoasă la vânzare.

Aurelia Coda are 39 de ani, iar de profesie este vânzătoare. Femeia spune că deși nu a are studii în muzeografie, a fost mereu printre oameni iubitori de trecut și de lucruri vechi și că a fost atrasă de vechile obiceiuri și îndeletniciri ale înaintașilor. Unchiul ei este director la muzeul din satul vecin, iar verișoara sa e muzeograf la Călărași. Acum Aurelia crede că genele o fi ”de vină” că toți cei apropiați ei sunt atrași de muzeistică.  Când fratele ei a cumpărat clădirea cea veche din inima satului, toți ai casei au decis că ar trebui să o transforme în ceva frumos pentru întreaga comunitate. ”Inițiativa îi aparține mai ales mamei mele, Tatiana Balan, care mereu a prețuit lucrurile ce conțin valoare istorică, a adunat obiecte, haine și alte minunății care acum stau la loc de cinste în muzeu”, povestește Aurelia Coda.

Acum un an, după ce a scotocit tot ce avea mai autentic prin propria-i gospodărie, dar și cea a părinților, Aurelia, ajutată de mama sa,  s-au pus pe treabă. În primul rând, gardul vechi și deteriorat ce împrejmuia construcția a fost înlocuit cu unul din nuiele, fapt ce a schimbat mult aspectul  casei. Apoi stăpâna muzeului a început a aduna lucruri vechi de pe la localnici, îndemnându-i să-și revizuiască obiectele de prin gospodărie. Acum în muzeu se găsesc de toate: ustensile, covoare, instrumente, veselă, dar și multe alte lucruri care atrag toate privirile. ”Nu am stat să le număr, dar sunt convinsă că am mai bine de o mie de exponate”, susține Aurelia. Din primăvară și până acum toate lucrușoarele adunate au trecut printr-o analiză minuțioasă, au fost curățate, spălate, vopsite, astfel că și-au redobândit strălucirea de cândva.

Chiar dacă muzeul este unul foarte tânăr, vizitatorii au și început să-i treacă pragul. Vin la muzeu mai ales oamenii locului, foarte curioși să vadă ce ascund pereții fostei case de cultură. ”Nu iau bani pentru intrare, dar îl rog pe fiecare în parte să doneze muzeului  un lucrușor vechi ce se rătăcește la el acasă de mai multă vreme. În așa mod ne îmbogățim colecția de exponate”, a subliniat proprietara muzeului.

Cei care vin la muzeul din Pîrjolteni au, de regulă, cam aceleași reacții. Cea mai mare parte dintre ei retrăiesc momente din copilărie, își amintesc de casa bunicilor, mai ales datorită mirosului obiectelor ce și-au găsit loc în muzeu. Aurelia Coda spune că se simte minunat atunci când le explică oaspeților diferența dintre o albiuță și o covată, când le povestește că patul de la bunica sa are nu mai puțin de 80 de ani, că un anumit covor are exact 84 de ani de când a fost țesut și tot așa. ”Am momente când dau o fugă până la muzeu doar pentru a sta câteva clipe acolo și a mă încărca cu energie”, spune stăpâna.

Planurile familiei nu se opresc aici. Ei intenționează să monteze o poartă rustică la intrare, să construiască în curte un cuptor din nuiele și lut, să schimbe ulterior aspectul clădirii pentru că starea acoperișului este una precară, să facă ordine și în apropierea muzeului, acolo unde există o clădire a cărui tavan s-a prăbușit, iar oamenii o confundă cu o gunoiște… Și lista poate continua. Pentru toate însă este nevoie de acoperire financiară, iar până una alta, toate s-au făcut doar din propriul buzunar. ”Sunt convinsă că vor apărea și pentru noi oportunități și că vom putea atrage vreun proiect oricât de mic, pentru a realiza ceea ce ne-am propus”, este de părere Aurelia Coda.

Doina Harea


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *