Cele 11 culori din spatele stării noastre de spirit

Te simți neliniștit într-o cameră galbenă? Culoarea albastră te face să te simți calm și relaxat? Ei bine, se știe – culoarea este un instrument puternic de comunicare și poate fi utilizată pentru a semnala acțiunea, influența starea de spirit și chiar reacțiile fiziologice.

Cum funcționează exact culoarea? De ce este o forță atât de puternică în viața noastră și cum ne afectează dispoziția și comportamentul? Ce efecte pot avea asupra corpului și minții noastre? Proprietățile psihologice ale celor unsprezece culori de bază sunt următoarele:

1. ROȘU. Fizic. Fiind cea mai lungă lungime de undă, roșul este o culoare puternică. Deși nu este cel mai vizibil din punct de vedere tehnic, are proprietatea de a părea a fi mai aproape decât este și, prin urmare, ne atrage atenția mai întâi. De aici și eficiența sa în semafoarele din întreaga lume. Efectul său este fizic; ne stimulează și crește rata pulsului, dând impresia că timpul trece mai repede decât în realitate. Roșu pur este cea mai simplă culoare, fără subtilitate.
2. ALBASTRU. Intelectual. Albastrul este culoarea minții și este în esență liniștitor; ne impactează mental, mai degrabă decât reacția fizică pe care o avem la roșu. Un albastru puternic va stimula gândirea clară, în timp ce tonurile de albastru mai deschise vor calma mintea, vor ajuta la concentrare și în consecință, vor acționa ca un calmant mental. Obiectele albastre nu par a fi la fel de aproape de noi ca cele roșii. Mai multe studii au dovedit că albastrul este culoarea preferată a lumii. Cu toate acestea, poate fi de asemenea perceput ca fiind rece, lipsit de emoții și neprietenos.
3. GALBEN. Emoţional. Lungimea de undă galbenă este relativ lungă și, în esență, stimulează. În acest caz stimulul este emoțional, prin urmare galbenul este cea mai puternică culoare din punct de vedere psihologic. Galbenul potrivit ne va ridica spiritul și stima de sine, fiind culoarea încrederii și optimismului. Prea mult galben, sau tonul greșit în raport cu celelalte tonuri dintr-o schemă de culori, poate provoca scăderea stimei de sine, dând naștere fricii și anxietății.
4. VERDE. Echilibru. Verdele este odihnitor pentru ochi și nu necesită nici o ajustare. Fiind în centrul spectrului, este culoarea echilibrului – un concept mai important decât își dau seama mulți oameni. Când lumea din jurul nostru conține mult verde, acest lucru indică prezența apei și puțin pericol de foamete, așa că suntem liniștiți de verde, la un nivel primitiv. În mod negativ, poate indica stagnare și, utilizată incorect, va fi percepută ca fiind o culoare prea blândă.
5. VIOLET. Spiritual. Cea mai scurtă lungime de undă este violet. Este nevoie de conștientizare la un nivel superior de gândire, chiar și în spectrul valorilor spirituale. Este extrem de introvertit și încurajează contemplarea profundă sau meditația. Are asocieri cu regalitatea și comunică de obicei cea mai bună calitate posibilă. Fiind ultima lungime de undă vizibilă înaintea razei ultraviolete, are asocieri cu timpul și spațiul și cosmosul. Utilizarea excesivă a violetului poate aduce prea multă introspecție, iar tonul greșit al acestuia comunică ceva ieftin și urât, mai rapid decât orice altă culoare.
6. PORTOCALIU. Deoarece este o combinație de roșu și galben, portocaliul este stimulant, iar reacția la acesta este o combinație între fizic și emoțional. Ne concentrează mintea pe probleme de confort fizic – mâncare, căldură, adăpost etc. – și senzualitate. Este o culoare „distractivă”. În mod negativ, s-ar putea concentra pe exact opusul – privarea. Acest lucru este mai probabil atunci când portocaliul cald este utilizat cu negru. La fel, prea mult portocaliu sugerează frivolitate și lipsa unor valori intelectuale serioase.
7. ROZ. Pozitiv: Fiind o nuanță de roșu, rozul ne afectează și fizic, dar calmează, mai degrabă decât stimulează. (Interesant este că roșul este singura culoare care are un nume complet separat pentru nuanțele sale. Nuanțele de albastru, verde, galben etc. fiind pur și simplu numite albastru deschis, verde deschis, etc.) Rozul este o culoare puternică din punct de vedere psihologic. Reprezintă principiul feminin și supraviețuirea speciei, este hrănitor și liniștitor fizic. Prea mult roz este drenant fizic și poate fi oarecum emasculant.
8. GRI. Griul pur este singura culoare care nu are proprietăți psihologice directe. Cu toate acestea, este destul de supresiv. O absență virtuală a culorilor este deprimantă și atunci când lumea devine gri, suntem condiționați instinctiv să ne retragem și să ne odihnim. Cu excepția cazului în care tonul precis este corect, griul are un efect de amortizare asupra altor culori folosite cu acesta. Folosirea intensă a griului indică de obicei lipsa de încredere și teama de expunere.
9. NEGRU. Negrul nu este o culoare primară, secundară sau terțiară. De fapt, negrul nu este pe paleta de culori, deoarece nu este considerat o culoare. Este esența tuturor culorilor. Sau mai bine zis, absorbția tuturor culorilor. Negrul absoarbe toată lumina din spectrul de culori. Potrivit psihologiei culorii, emoția legată de culoare depinde în mare măsură de preferințele noastre personale și de experiențele anterioare cu acea culoare anume. Culoarea neagră nu este diferită. Implicațiile psihologice ale acestora sunt considerabile. Creează bariere de protecție, deoarece absoarbe toată energia care vine spre tine și învelește personalitatea. Negrul este în esență o absență a luminii, deoarece nu se reflectă lungimi de undă și, prin urmare, poate fi amenințător, mulți oameni temându-se de întuneric. În mod pozitiv, comunică o claritate absolută, fără nuanțe fine. Comunică rafinament și excelență fără compromisuri și funcționează deosebit de bine cu albul. Negrul creează o percepție a greutății și a seriozității. Este un mit că hainele negre slăbesc. Adevărul din spatele mitului este că negrul este cea mai recesivă culoare, o chestiune de a nu atrage atenția asupra ta, mai degrabă decât de a te face să arăți mai subțire.
10. ALB. Așa cum negrul este absorbție totală, tot așa albul este reflexie totală. De fapt, reflectă întreaga forță a spectrului în ochii noștri. Astfel, creează și bariere, dar diferit de negru. Comunică: „Nu mă atinge!” Albul este puritate și, ca și negrul, fără compromisuri; este curat, igienic și steril. Conceptul de sterilitate poate fi, de asemenea, negativ. Vizual, albul oferă o percepție sporită a spațiului. Efectul negativ al albului asupra culorilor calde este acela de a le face să arate și să se simtă crude.
11. MARO. Maro este format de obicei din roșu și galben, cu un procent mare de negru. În consecință, are aceeași seriozitate ca și negrul, dar este mai cald și mai moale. Are elemente ale proprietăților roșii și galbene. Culoarea maro este asociată cu pământul și lumea naturală. Este o culoare solidă, fiabilă și majoritatea oamenilor o consideră liniștită, mai favorabilă decât negrul popular, care este supresiv, mai degrabă decât suportiv.