Interviu / Olimpia Vidrașcu: „Poate dacă luam un alt drum, nu ajungeam unde sunt azi”

Olimpia Vidrașcu avea 13 ani când a decis să meargă la studii în România. A absolvit la Iași liceul. Apoi a mers la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pe care a absolvit-o cu brio, dar și-a dorit mult mai mult. A căutat oportunități pentru a crește, pentru a se dezvolta. Acum este angajată la Ambasada Portugaliei în Bulgaria, ca și asistent tehnic.

Cum a început totul, citiți în interviul de mai jos.

Cum a fost primul contact cu străinătatea?

Până la vârsta de 13 ani am învățat la Liceul „Vasile Alecsandri” din Ungheni. Fiind în clasa VIII-a, am decis să plec. Eu învățam foarte bine la liceu și învățând foarte bine, am simțit nevoia de a face o schimbare. Vroiam mai mult așa că am plecat în România în clasa a VIII-a pentru ca să dau examenul de capacitate.

Acesta a fost primul meu contact cu străinătatea dar nu a fost șocul atât de mare pentru că Moldova și România au aceeași limbă. Dar în timpul facultății am luat o bursă de studii în Polonia (prin programul ERASMUS). Am plecat în Polonia și atât de mult mi-a plăcut că eu atunci când m-am întors mi-am zis ca trebuie să caut o altă oportunitate să plec. Am mers la Departamentul Relații Internaționale și mi s-a zis că pot să plec în Europa la un stagiu, dar trebuie singură să selectez universitățile pe care le vreau eu. Țin minte că am trimis emailuri la 100 universități. Am primit 3 răspunsuri – din Grecia, Spania și Cipru.

Pe care din ele ați ales-o?

Cipru. De ce Cipru? Pentru că eu sunt foarte organizată de felul meu și mie mi-a plăcut cum ei mi-au descris ceea ce trebuie să fac. Am fost pentru trei luni la o universitate din Nicosia, am fost asistenta unei profesoare. Când m-am întors, eram în ultimul an de licență, am dat licența bine, dar tânjeam să plec. Nu puteam să mă astâmpăr în Iași.

Atunci mi-a venit ideea să aplic la master la o altă facultate. Eu mi-am dorit foarte mult să fac criminologia, dar în Europa, ca să dai la masterat trebuia să ai terminată facultatea în drept. Singurele facultăți unde puteam face criminologia era în Portugalia și Marea Britanie.

La sigur ai găsit o soluție…

Când am fost în Cipru, profesoara la care eram asistentă cunoștea un român. El era plecat în Portugalia. Și fără ca să ne cunoaștem, l-am căutat pe rețele, am intrat în contact cu el și i-am cerut detalii despre Portugalia. El s-a oferit să mă ajute. Așa am aplicat la facultatea de criminologie. Am mers în Portugalia fără a cunoaște limba. La primul examen am învățat totul pe de rost, desigur în portugheză. Am luat nota mai mult decât de trecere. Am făcut primul an dar mi-am dat seama că ceva nu merge așa că am aplicat la masterat la relații internaționale. Dar între timp, nu puteam să stau locului și cu AIESEC am plecat în Azerbaidjan pentru 3 luni. Am revenit în Lisabona, am făcut masterul. Am aplicat la Ambasada României la un post de lucru, dar nu am fost acceptată din prima, mi s-a zis că trebuie să învăț limba portugheza. Am învățat limba protugheză și am mai aplicat înca o dată. Am  fost acceptată și am făcut stagiul la Ambasada României timp de 2 ani. Mă ocupam cu organizarea evenimentelor, îmi plăcea foarte mult ceea ce fac, am cunoscut oameni mulți și intersanți. Apoi am terminat masterul, l-am trecut cu brio, am fost unica din grupa care a primit nota 18, din 20.

Probabil că a urmat o nouă etapă în viață?

În 2016 am terminat masteratul. Am continuat să lucrez la Camera de Comert portugheză-română. Apoi m-am angajat la asigurări dar nu eram mulțumită acolo. Eu cred ca e important ca omul să-și dea seama la timp de ce este capabil și de ce nu e capabil. Dar mentorul pe care l-am avut la Amabasada României, Mihaela Crăciun, mi-a zis că s-a deschis un stagiu de un an la orice ambasadă portugheză din lume. Nu aveam cetățenie, nu știam limba portugheză la perfecție, dar m-am dus doar pentru ea. Acesta a fost și norocul meu, pentru că eram atât de degajată și relaxată pentru că eram sigură ca nu voi trece, dar din 800 de candidati am trecut 70, iar eu am fost pe locul 14. Am fost trimisă la Ambasada Portugaliei din Bulgaria. Am lucrat un an și atunci când am terminat stagiul, eu mi-am dorit să rămân acolo pentru că atît de mult mi-a plăcut în Bulgaria. Câteva luni am căutat de lucru, după care am fost telefonată de la Ambasada Portugaliei că s-a deschis un post și mi-au zis să candidez. Așa am luat jobul. De doi ani sunt angajată pe contract permanent, pe un contract nederminat, pe probleme locale.

Vă place ceea ce faceți?

Acum îmi place ce fac. Nu știu dacă nu voi vrea sa fac ceva mai mult, dar îmi place că sunt calmă, am parte de liniște sufletească, ceea ce nu aveam în Portugalia. Stau aici până în momentul când voi simți că vreau altceva. Am locuit în 7 țări ( Moldova, România, Cipru, Polonia, Azerbaidjan, Portugalia, Bulgaria) și am cam obosit să mă tot mut.

În care din aceste șapte țări ați prefera să trăiți?

Bulgaria. Deși pare foarte straniu, toata lumea îmi zice că este o țară săracă dar eu mi-am găsit liniștea, oamenii sunt foarte calmi și în Bulgaria eu simt că traiesc. Eu îmi permit sa merg la un restaurant la sfârșit de săptămână. Am timp să merg la operă, la teatru. Deși muncesc foarte mult, pentru ca am două joburi, eu am timp și pentru mine.

Este scumpă viața în Bulgaria?

Depinde de salariu.

Care e salariul pe care-l aveți?

Nu am dreptul să zic ce salariu am dar pot să zic că este unul foarte mic, de aceea mai am un post de lucru la care lucrez de acasă. Dar nu mă plâng, pentru că eu am fost conștienta la ceea ce merg, eu am ales și nu am nici un drept să ma plâng.

Cât de des vii acasă?

Foarte rar, pentru că nu există avion direct, dar și e foarte scump, iar cu mașina îmi ia cam 14 ore să ajung. Dar cred ca va trebui să vin mai des.

Te-a încercat vreo dată frica de ceva nou?

Niciodată.

Ce influență au avut părinții în deciziile tale?

Am noroc de niște părinți foarte înțelepți. De mică au observat că sunt independentă și foarte încăpățînată. La noi nu au fost chestii categorice, la noi au fost discuții. Indiferent de ce decizii am luat, ei m-au susținut. Și acum mă susțin. De mica mi s-a spus că dacă voi învăța ei mă vor susține și așa și fac.

Ai simțit vreo dată că ai luat o hotărâre greșită?

Îmi pare rău că am făcut licența la litere. Am citit foarte mult, dar și acum citesc mult, cel puțin o carte pe săptămână, dar pot citi și o carte pe zi. Dar asta m-a ajutat să îmi dezvolt gândirea critiăa. Regret dar nu o văd ca un eșec. Poate dacă luam un alt drum nu ajungeam unde sunt azi. Dar a fost decizia mea și mi-o asum.

Natalia Junghietu


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *