Preotul Dumitru Rusu din Călărași: ”Mă doare orice critică adusă Bisericii ”

Se pare că virusul COVID-19 a dat lumea peste cap. Acesta a adus schimbări și în religie. Despre cum se adaptează Biserica și credincioșii noilor cerințe, am discutat cu preotul Dumitru Rusu, parohul Bisericii ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” din orașul Călărași.
Unii preoți nu au fost de acord cu restricțiile impuse de stat de a nu săvârși liturghii pe perioada stării de urgență, alții s-au conformat însă. Dumneavoastră cum ați procedat?
În primul rând toți suntem făpturile lui Dumnezeu și avem obligația să ascultăm de regulile date de el, ori în Scriptură este scris: ”Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”. Vedeți, cultul religios, biserica ortodoxă în statul Republica Moldova, nu este inclus ca religie de stat, fiind separat de stat. De aici vin cumva și unele neînțelegeri față de restricțiile impuse bisericii, noi conducându-ne de mai marii noștri. Dar având în vedere că situația a devenit tot mai gravă, conducerea Mitropoliei a venit cu diferite propuneri și măsurii. Eu, ca preot, în parohia unde îmi desfășor activitatea, îmi cunosc totuși fiecare păstorit: cine este el, ce rude are, situația familială etc. Sunt la curent cu toate detaliile, poate chiar mai mult decât medicul de familie.
Cum priviți la acuzațiile aduse de unii cetățeni referitor la potențialele contaminări în biserici?
La începutul acestei situații critice, erau trase tot mai multe săgeți veninoase de unele tunuri anti-creștine, care speculau cu ideea că biserica este primul focar de infecție. Sigur că m-am revoltat și eu, ca și orice creștin adevărat, încercând să-mi apăr valorile. Nu am putut accepta astfel de înjosire adusă bisericii, care, așa cum arată istoria, a fost primul pilon de ajutor la toate grozăviile de pe pământ. Ceea ce m-a mirat cel mai mult a fost că aceste săgeți chiar au avut efect asupra tuturor creștinilor mei și din a doua Duminică din post deja biserica era aproape goală. Au venit maxim 10-12 oameni, comparativ cu 50-70 persoane cât veneau de regulă la slujbă. Nu m-am supărat pe creștini, înțelegând că oamenilor le este frică. Recunosc că și pe mine uneori mă apucă groaza, dar îl am în față pe Dumnezeul meu și știu că mă iubește și știe el ce va fi cu mine, eu trebuie numai să ascult de el. Deci pe zi ce trece spaima și frica de moarte a țintuit pe fiecare păstorit acasă și în duminicile ulterioare au venit în jur de 7 persoane la slujbă.
Mă doare totuși orice critică aduse bisericii, mai ales că ,,uite, biserica și preoții sunt cei care nu vor să-și lase business-ul, etc.” – Este o aberație grasă. Nu neg că mai există unele parohii problematice în acest sens, despre care s-a scris în presă în repetate rânduri, dar nu putem fi puși cu toții în aceeași oală, nu se poate generaliza.
Să știți că aproape toți au acum acces la surse de informare, inclusiv despre acest nenorocit de virus, și uneori parcă sunt mâhnit că unii credincioși, care păreau  gata să intre în foc pentru biserica lor, acum tac mâlc în casele lor, uitând să dea măcar un telefon. Creștinii care sunt mai devotați parohiei, se sprijină în aceste momente prin convorbiri telefonice cu preotul sau prin mesaje de încurajare. Așa-i zicea și Hristos lui Petru pe corabie în marea învolburată: ,,Puțini credincioșilor!”. Acum se văd cei care sunt cu adevărat tari în credința lor. Eu nu mă supăr pe nimeni, dar să nu uite că vine timpul plecării și vom da răspuns pentru toate.
Care a fost îndemnul cu care ați venit în fața credincioșilor?
Îndemnul meu a fost pentru fiecare creștin să se roage și de acasă dacă se tem, dar să nu bată în Hristos că și așa suntem loviți de soartă. E important să nu agravăm situația, pe care, după cum se vede, nu va fi deloc ușor să o depășim. Sâmbăta și duminica trecută nu am slujit. M-am rugat în biserică, alături de o călugăriță pe care o avem pe lângă biserică, pentru a ne ocroti Dumnezeu de această nevoie. Și da, cunosc că au fost preoți care au slujit și în afara bisericii, acolo unde au avut spațiu. Poate că sunt mai vehemenți și, nu aș vrea să-i supăr, poate prea fundamentaliști, în condițiile în care au încălcat aceste restricții. Nu știu ce să zic. Îmi pare rău că s-a ajuns atât de departe. E greu, dar trebuie să așteptăm cu rugăciune să se îndure Dumnezeu și să ne slobozească de această nevoie.
Toți ne spun că se roagă de acasă. Aș vrea să cred că este așa. Și să știți că dacă s-ar ruga toți o dată, să zicem la o oră fixă, dar toți! Eu cred că Dumnezeu ne-ar asculta.
Unele biserici au stabilit să bată clopotele în fiecare zi la ora 12:00, pentru bolnavii de COVID-19. V-ați aliniat și dumneavoastră inițiativei?
Da, desigur. Este de fapt o înștiințare că Dumnezeu ne cheamă la rugăciune. În acest mod, unii măcar când aud sunând clopotele își fac cel puțin semnul crucii și zic o scurtă rugăciune de izbăvire. Vreau să vă mai spun că biserica la general nu e oarbă și vede realitatea. Încercăm să ne implicăm pe cât putem și  mă bucură mult că unele centre eparhiale din țară fac chiar și donații importante pentru stoparea acestei nenorociri.
Despre mult blamata linguriță cu care sunt împărtășiți toți credincioșii, ce ne puteți spune?
Eu ca preot nu pot să încalc regula bisericii stabilită de Sfinții Părinți. Imaginați-vă că de secole creștinii se împărtășesc cu lingurița și nu am găsit nicăreri în istorie despre vreun caz că de la ea ar fi survenit moartea. Dar, uitați-vă, vin și se împărtășesc 100 de creștini să zicem, iar preotul după Sfânta Liturghie consumă tot ce este în Potir, în care a înmuiat lingurița de 100 ori. Se prea poate ca printre ei să fi fost bolnavi de tuberculoză, ciroză, sau alte boli și preotul rămâne totuși viu. Oare asta nu e o minune? Eu totuși în cea de-a doua duminică, când se trâmbița deja că lingurița e moartea, am pus un slujitor de la altar lângă mine cu un vas cu apă clocotită. După fiecare om împărtășit, lingurița o înmuiam în apa clocotindă, ca să fie dezinfectată, doar apa ferbinte distruge microbul dacă acesta este. Dar din a doua duminică și până acum nimeni nu s-a mai împărtășit. Oricum, la fiecare predică eu îndemn credinciosul înainte de a veni să se împărtășească să-și facă o radiografie acasă: atât spirituală, cât și igienică. Îi spun să vină spălat, îngrijit că doar se prezintă în fața lui Hristos. Pe toți îi rugam ca primii să fie copii la împărtășit, apoi cei mai în vârstă, iar cei ce se simt răciți, bolnavi – la sfârșit. Sigur că trebuie să fim precauți în toate, nu degeaba și proverbul: ,,Te păzești și Dumnezeu te păzește”.
Ce vă doriți cel mai mult în această situație?
Sper foarte mult ca după acest timp de reculegere în casele noastre să-l găsim pe Dumnezeu în sufletul nostru și primul lucru pe care să-l facem după carantină în genuchi să fim în sfintele lăcașuri și să-i dăm mulțumire că ne-a izbăvit de urgia asta.
 

1 afișări

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *