Ala Mutilica: Jocul celor trei maimuțe… sau leu între lupi

Viața nu este deloc amuzantă. Orice nu ai face, mereu vei vorbi o limbă neînțeleasă de unii. Învață să nu mai iei la modul personal ceea ce ți se întâmplă. Alții o duc și mai rău.
Folosim în multe cazuri vorba că ne comportăm ca cele trei maimuțe. Dacă vă amintiți, sunt trei simboluri. Maimuță care își acoperă ochii, cea care își astupă urechile și cea care își acoperă gura cu mâinile. E cunoscut ca „jocul celor trei maimuțe” în țara noastră. Adică reprezintă cazul, când închizi ochii la fapte și probleme, să ieși în evidență fără să asculți și să nu spui adevărul.
Dar valorile simbolizate de cele trei maimuțe sunt foarte diferite. Originile celor trei maimuțe se bazează pe tradițiile vechi populare japoneze.
Ele sunt maimuțele înțelepte. Prima, care și-a închis ochii cu ambele mâini, simbolizează să nu te uiți nicicând cu ochi răi. Cea care își astupă urechile, are mesajul să nu asculți vorbe rele. Iar, a treia, astupându-și gura, sfătuiește să nu spunem nici un cuvânt rău. Merită să ne gândim! Oare percepem cele trei maimuțe ca simboluri ale iresponsabilității și indiferenței sau este o modalitate de a fi înșelători și imorali, ascunzându-ne după o pildă veche, neștiind adevăratul ei înțeles?
Noi, niciodată nu o să putem spune că știm totul sau că am învățat prea multe.
Cineva scria că trebuie să-i faci pe oameni să se ocupe de propriile lor interese, așa îi impiedicăm să vatăme interesele altora. Vorba lui Goethe: „Nu ne place să trăim cu oricine şi nu putem trăi pentru oricine. Cel ce înţelege bine acest lucru va şti să-şi preţuiască prietenii fără a-şi urî sau prigoni duşmanii. Căci nu există un avantaj mai mare decât să cunoşti şi să pătrunzi calităţile vrăjmaşului. Aceasta îţi asigură superioritatea decisivă asupra lui”.
„Cândva demult, unul dintre conducătorii unei țări, a chemat la el unul dintre cei mai importanți sculptori ai țării sale. El a vrut să facă trei sculpturi umane care să fie exact copia una alteia, la o înălțime de un centimetru. Va exista însă o mică diferență între ele, dar numai cei doi ar ști. Sculpturile au fost pregătite și trimise către împăratul țării vecine de ziua lui. Odată cu sculpturile i-a fost înmânată și o scrisoare.
În scrisoare erau așa rânduri: „Te felicit cu ziua de naștere dăruindu-ți aceste trei sculpturi de aur. Ele ar putea arăta exact una ca alta, dar una dintre ele este cu mult mai valoroasă decât celelalte două. Anunță-mă când vei găsi acea diferență”.
Monarhul, care a primit aceste statui, a înțeles că s-a întâlnit cu o dilemă grea. Mai întâi a cântărit sculpturile, echivalând până la grame greutatea lor. Câți oameni din țara sa care înțelegeau puțin, sau mai mult în artă, toți au fost invitați să analizeze acele sculpturi cu mare atenție. Dar nu au văzut nici o diferență între ele. Zilele treceau una după alta, întreaga țară auzise necazurile conducătorilor și nimeni nu putea găsi o soluție. În cele din urmă, un tânăr a trimis vești că poate fi de ajutor. Monarhul l-a aruncat în temniță pentru că era prea rebel. Acest tânăr bine educat, isteț și inteligent stătea în închisoare pentru că s-a opus unor dorințe ale conducătorului. Monarhul, care nu avea alt remediu, l-a chemat atunci pe acest adolescent. Tânărul a examinat mai întâi sculpturile, apoi a cerut un fir foarte subțire de sârmă. Firul introdus prin urechea statuii a ieșit din gura statuii. El a făcut același lucru cu a doua statuie, dar de data aceasta sârma a ieșit din cealaltă ureche. În a treia statuie, sârma a intrat prin ureche, dar fără a ieși din loc, a coborât printr-un canal până la nivelul inimii. Atunci, împăratul i-a scris răspuns domnitorului vecin care i-a trimis sculpturile.
,,Dragă vecine! Lumea nu este așa cum o vedem. Nu este acceptabil pentru o persoană să creadă tot ce aude. Dacă însă îi intră printr-o ureche și iese prin cealaltă ureche, acea persoană nu este de încredere. Cea mai valoroasă persoană este cea care îngroapă în inima sa totul ce aude.”
Vă doresc, dragi cititori, să întâlniți oameni frumoși, care au îngropat în inimă ceea ce au auzit cu urechile.
Morala: ”În viață e bine să fii blând ca un miel, dar când în jurul tau sunt lupi e bine să fii leu. Oamenii nu sunt egali în nimic şi din această cauză superioritatea unui individ în orice lucru îi atrage imediat duşmanii. Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *