INTERVIU / Maria Apostol, femeia de etnie romă care a reușit să spargă stereotipurile

La cei 29 de ani ai săi, Maria Apostol din Călărași se mândrește cu faptul că a reușit să spargă niște stereotipuri. Chiar dacă provine dintr-o familie de romi, a reușit să facă o facultate,  să-și întemeieze o familie frumoasă unde educă doi copii, iar de aproape doi ani muncește ca mediator comunitar în cadrul Primăriei orașului Călărași.

De regulă, fetele de origine romă se căsătoresc devreme și, în mare parte, sunt obligate să renunțe la școală, devenind în întregime dependente de soții lor. Tu cum ai reușit să spargi aceste stereotipuri?
E adevărat că fetele de etnie romă au tradiția de a se căsători la o vârstă fragedă. Doar că, dacă mai înainte, ele se măritau pe la 14-15 ani, acum sunt în drept să își aleagă singure vârsta de căsătorie.
Școala, pentru mulți copii romi, este un punct de unde încep micile discriminări, fie elev-elev, fie elev-profesor. De aici și absenteismul școlar.

Eu provin dintr-o familie de romi, unde am fost educată că, orice s-ar întâmpla, trebuie să am studii. Asta a fost  mereu o prioritate în familia mea. M-am căsătorit la 17 ani, pentru că dragostea era prea mare, iar părinții mei au acceptat acest lucru și nicidecum nu a trebuit să las școala.

Eram în penultima clasă de liceu, când m-am căsătorit, iar în clasa a XII-a am și născut primul meu copil. Mergeam la ore însărcinată și nu am incomodat pe nimeni. Din contră, am fost respectată. Le mulțumesc pe această cale soților Valeriu și Maria Gorincioi, care, împreună cu ceilalți profesori de la Liceul ”Mihail Sadoveanu” din Călărași, m-au susținut și astfel am absolvit cu succes instituția.
Sigur că am întâmpinat dificultăți, însă am fost mereu susținută și încurajată de soț și de părinți. După liceu a urmat Facultatea de Științe Economice, Contabilitate.

Ești implicată în diverse activități care au menirea să integreze romii în societate. De ce ai decis să faci acest  lucru? Îți reușește?
La momentul actual, activez ca mediator comunitar în cadrul primăriei Călărași. Îmi place mult ceea ce fac. Am fost primită bine într-un colectiv prietenos și mă mândresc cu acest lucru.
În activitatea mea mă regăsesc ca om, ca mamă, ca femeie și ca prietenă.

În ceea ce privește integrarea romilor în societate, e complicat. Din păcate, atunci când au nevoie de ajutor, o mare parte dintre ei nu vin să întrebe, să ceară, ci intră și țipă. Lupt cu acest fenomen și am început să pun câte puțin lucrurile la locul lor.

Romii din oraș au început să capete tot mai multă încredere într-o persoană de aceeași etnie ca și ei, fapt care le inspiră siguranță și au început să colaboreze cu toata echipa din primărie. Cooperarea cu instituțiile de învățământ din oraș este tot mai bună, chiar dacă încă nu am scăpat definitiv de absenteismul școlar, iar numărul de elevi s-a redus.

Așadar, sunt multe sfere în care încerc să aduc schimbarea, pentru că chiar îmi doresc un viitor mai bun pentru societatea romă. Luptăm cu vicii, precum cerșitul și vagabondajul, muncim pentru a spori doza de încredere în sine în rândul romilor.
Consider că prioritar este să se lucreze mai mult cu femeia romă, pentru că doar ea poate schimba mersul lucrurilor prin educația timpurie a copiilor. Nu pot să mă laud cu reușite spectaculoase, dar mă bucur că  lucrurile se mișcă ușor și mă bucur pentru orice etapă finalizată.
Cum crezi, există toleranță din partea moldovenilor pentru romi și invers?

Există o vorbă la noi, în societatea romă – „Un moldovean va fi primit la masă la un țigan, dar țiganul nu va fi primit la masa moldoveanului”. Nu știu de unde își are originea această spusă, dacă este luată din viață, dar vreau să zic că romii sunt mult mai toleranți față de moldoveni.

Ești tânără. Ești femeie. Ești romă. Ai simțit vreodată că ești discriminată pe unul dintre aceste criterii?
Eu personal nu am fost și nu m-am simțit vreodată discriminată. Însă am văzut cazuri când se întâmpla asta cu alte persoane și chiar le-am sărit în ajutor în stradă, la școală, la spital sau oriunde se întâmpla.
E regretabil că încă se mai întâmplă așa lucruri, iar cel mai grav este când omul nici nu conștientizează că dicriminează, ci i se pare că așa e firesc și mai și ironizează pe seama asta. Cred că toate pornesc de la educație, și fiecare ar trebui să înțeleagă că nimeni nu este mai presus și că toți ne naștem egali.

Dacă ar fi să facem o paralelă între bărbații romi și cei moldoveni, între femeile rome și moldovence, ce diferențe și asemănări ar putea fi numite?
Bărbații romi, în comparație cu barbații moldoveni, sunt mai posesivi față de soțiile lor, sunt mai geloși, mai stricți în ceea ce privește vestimentația, portul, discuțiile cu străinii, dar mai blânzi în raport cu copiii, mamele, surorile, tații și cu întreg neamul, fiind mai uniți, mai săritori la nevoie.
Bărbații moldoveni în schimb prețuiesc libertatea femeii. Bărbații romi ca temelie au principiul ca femeia romă să fie cinstită (fecioară), fapt care nu este o cerință  importantă pentru barbatul moldovean. Femeile rome sunt mai impulsive în comparație cu moldovencele, nasc mai mulți copii, prețuiesc mai mult familia și sunt sursa principală a venitului din familie.

Ai fost vreodată dezamăgită de faptul că esti femeie romă?
Nu am fost dezamăgită niciodată, ba dimpotrivă, m-am mândrit mereu că sunt de etnie romă și că pot da un exemplu altor semeni.
Doina Harea