Editorial | ”Oare ce a mai făcut?” Sau altfel: ”A făcut multe”. Cum s-ar zice: fapte, nu vorbe

* Nu înțeleg de ce trebuie să-i mulțumești unui om care și-a dorit, a luptat, a implorat, a convins oamenii să-l voteze și a ajuns acolo unde este doar datorită miilor de cetățeni care l-au votat? În plus, banii pe care-i oferă pentru un acoperiș sau vreo fântână nu-s ai lui personal. Sunt banii noștri, ai tuturor.
* Oare mai puțin lucrează o bucătăreasă de la grădiniță? Mai puține responsabilități are? Sau o biliotecară, un lucrător din cultură, pentru care nu există nici sâmbete, nici duminici? Nu prea am auzit multă lume să le mulțumească. Mai degrabă, vor zâmbi ironic și vor strecura printre dinți: ”Las-că știm noi cum lucrează. Primesc pentru asta salariu”.
De câteva luni, tot aud: ”Cât de multe a făcut X (sau Y) pentru noi!”.
X sau Y sunt oameni de la conducere. Poate fi un primar, un președinte de raion, un ministru. Poate fi chiar un deputat sau alt funcționar public.
… Merg într-un sat din raionul Ungheni. Discut cu primarul. E jale mare.
Oamenii pleacă, drumurile, cu tot cu programul binecunoscut, sunt deteriorate, clădirile ce au mai rămas – dărăpănate… Primarul, în schimb, e optimist și gata să se închine până la pământ președintei raionului. ”Chiar vreau să-i mulțumesc că ne-a dat 150 mii de lei pentru reparația acoperișului”, zice.
Fac ochii mari și-l întreb cu naivitate: ”Doamna președintă are atâția bani în cont că e gata să-i împartă și cu dumneavoastră? Bravo ei!”.
E rândul primarului să facă ochii cât cepele. Începe să-mi explice ca unei eleve mediocre: ”Acoperișul era deteriorat. Primăria nu are bani suficienți în buget ca să-l repare. Iată că doamna președintă ne-a auzit și ne-a întins o mână de ajutor. Consiliul raional a venit cu o contribuție de 150 mii de lei”.
Este foarte clar. Dar tot nu înțeleg de ce trebuie să-i mulțumești unui om care și-a dorit, a luptat, a implorat, a convins oamenii să-l voteze și a ajuns acolo unde este doar datorită miilor de cetățeni care l-au votat? În plus, banii pe care-i oferă pentru un acoperiș sau vreo fântână nu-s ai lui personal. Sunt banii noștri, ai tuturor, doar că acel șef, prin voia noastră, a ajuns să-i gestioneze.
Mai mult decât atât, tot oamenii, din impozitele lor, îi plătesc salariul, iar acel primar, președinte de raion, ministru sau ce o mai fi el, este obligat, pur și simplu, să facă tot ce îi este în puteri să ajute la dezvoltarea localităților noastre, la soluționarea miilor de probleme cu care se confruntă oamenii. De aceasta a și fost ales.
În loc să-i mulțumească pentru ceea ce, de fapt, acel funcționar este OBLIGAT să facă, omul nostru ar fi bine să-i ceară socoteală pentru banii cheltuiți aiurea, pentru proiectele nerealizate, pentru promisiunile neîndeplinite și tot așa mai departe.
Cine are curajul?
Eu sunt gata să-i mulțumesc unui primar sau președinte de raion și chiar să mă închin până la pământ în fața lui, dacă acesta ar lua vreo câteva sute de mii de lei din buzunarul propriu și ar decide să repare, spre exemplu, o grădiniță. Sau dacă ar fi salvat de la moarte un om, aruncându-se în apa rece ca gheața a unui lac ori în focul nemilos ce a cuprins o clădire.
La noi ce se întâmplă?
Vine o țidulă de la Guvern sau de la liderul partidului de guvernământ, indiferent cum se numește acel partid, că trebuie imediat de stabilit ce fel de drumurii vor fi reparate în anul curent. Sau ce grădinițe vor fi reabilitate, căci Guvernul României mai oferă niște bani în acest scop.
Și acel funcționar ticluiește lista. Singur sau cu ajutorii săi. Nu-și bate prea tare capul de unde să ia bani, căci alții și-au bătut capul înaintea lui.
Unicul ”merit” al său este că s-a dat bine pe lângă cine trebuie și că este în partidul care trebuie.
Iar noi ne închinăm și-i mulțumim.
Câți primari sau alți oficiali ați văzut, care au atras finanțări externe serioase? Nu, nu de la  Fondul Ecologic, Fondul CNAM, Agenția de Dezvoltare Regională, FISM… Acestea sunt fonduri ce împart banii după bunul plac al guvernării. Ești de-al lor – vei avea de toate și oamenii îți vor mulțumi. Nu – vei fi rău și oamenii te vor huli.
Oare mai puțin lucrează o bucătăreasă de la grădiniță? Mai puține responsabilități are? Sau o biliotecară, un lucrător din cultură, pentru care nu există nici sâmbete, nici duminici? Sau un pedagog, un doctor? Știți că marea majoritate dintre ei ajung la pensie cu o mulțime de boli cronice, pe care le-au dobândit pe parcursul activității lor?
Nu prea am auzit multă lume să le mulțumească. Mai degrabă, vor zâmbi ironic și vor strecura printre dinți: ”Las-că știm noi cum lucrează. Primesc pentru asta salariu”.
Cum vine vorba, însă, de un funcționar, hai să ne închinăm.
Poate e timpul să nu mai stăm atâta cu capul plecat, căci, vorba ceea, nu vom vedea niciodată soarele. Poate e timpul să ne deșteptăm, să ne ridicăm din genunchi? E greu. Tare greu, căci e nevoie și de minte mai multă, și de curaj, și de verticalitate și demnitate, calități care, trebuie să recunoaștem, devin pe de-a dreptul deficitare.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *