Frica

Acum ceva timp, pe când începuse parada trădărilor, discutam cu câteva persoane despre una, despre alta, vorba cântecului. Era o discuție neformală, presărată cu glumițe, cu istorioare de tot felul.
La un moment dat, cineva pomenise de Partidul Democrat. ”Offff”, a fost reacția mea atunci.
Să fi văzut reacția unui primar ce era cu noi! Cu câteva zile mai înainte, anunțase că părăsește PLDM și aderă la PDM. Ei bine, în acel moment, se făcuse roșu la față, gâtul îi dispăruse, ochii începuseră să-i umble în toate părțile.
Nu știu de ce, nu mi s-a făcut milă de el. Dimpotrivă, am mai spus ceva despre formațiunea de care tocmai se lipise.
Peste câteva minute, și-a amintit, cică, că are treabă și dus a fost.
Mi-a plăcut jocul. Și am mai încercat de câteva ori să pomenesc de Partidul Democrat atunci când în preajmă îi vedeam pe unii primari, consilieri, funcționărași de tot felul. Aproape de fiecare dată, reacția acestora a fost la fel.
Cineva, se vede, a băgat tare spaima în ei.
Am trecut apoi la o altă etapă. Am încercat, de câteva ori, să postez pe facebook articole un pic mai critice vizavi de actuala guvernare. Ce credeți? Dacă la o banală fotografie sau un gând de-al meu adunam 100-200 de like-uri, la acele postări abia de ajungeam la 10-20.
Lumea se teme. Și se teme tare.
M-am convins încă o dată chiar recent. Eram la o întrunire, trebuia să vină un ministru de la Chișinău. Ca de obicei, întârzia. Trecuseră deja zece minute peste ora anunțată. Trecuseră cincisprezece. Mă întorc către vecinul meu, un funcționar public de ani de zile, care a lucrat în administrația publică sub toate puterile și guvernările și pe care-l știam curajos. ”Și această întâlnire cu ministrul  se face ca la moldoveni? Adică, anunțăm lumea să vină la ora zece, ca să începem la 11.00?”, îl întreb.
Omul a încercat să se țină bine, dar ochii îl trădau. A zâmbit stângaci, a bâlbâit ceva și… s-a uitat în jur dacă nu cumva a auzit cineva replica mea și a sesizat reacția lui.
Am înțeles: și lui îi este frică.
Încercați, dacă aveți curajul, acest joc și veți vedea ce se întâmplă. Încercați, cel puțin, să exclamați ”Offff”, atunci când cineva pomenește sau vorbește despre Partidul Democrat, și veți vedea reacția unor primari, funcționari publici sau consilieri. Mai că nu le sar ochii din orbite.
Este haios, este distractiv, dar este și foarte-foarte trist.
Cineva a băgat atât de tare spaima în acești oameni, încât ei sunt gata să fugă, să se ascundă, să închidă ochii și să-și astupe urechile, doar ca să nu fie nevoiți să intre în acest joc. Știu și de ce. Ori au multe păcate și au fost avertizați că dosarul lor se află undeva, pe o policioară, gata să fie declanșată ancheta în orice moment. Ori s-au atașat atât de mult de fotoliul lor și de funcția pe care o au, încât ar face orice ca să se mențină. Vor săruta până și mâna celui care îi lovesc.
Și… să vedeți minune! Atunci când vorbești cu ei între patru ochi, ce mai critică actuala guvernare, ce cuvinte ies din gura lor, ce blesteme…


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de YouTube și de Facebook 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *