”Am scopuri pe care sînt obsedată să le realizez”

În fotografie: Lidia Sanduleac

În fotografie: Lidia Sanduleac
În fotografie: Lidia Sanduleac

De vorbă cu Lidia Sanduleac, președinta Asociației ”Unghenenii de pretutindeni”
La cei 24 de ani ai săi, a reușit să studieze în Wuhan, China, Facultatea de Studii Politice Internaționale. Recent, a revenit din Dublin, Irlanda, unde s-a aflat ca studentă Au Pair.
A început al treilea an academic la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași și, totodată, își structurează  ideile pentru teza de licență la Facultatea de Drept a Universității din Moldova.

Care este motivul ce îți fortifică dorința de a tot studia?
Moto-ul  lui Einstein ”Cu cît studiez mai mult, cu atît îmi dau seama cît de puține cunosc”, mă motivează mereu. Nu mă pot opri (cu siguranță, pot, dar nu vreau) și, chiar dacă mă epuizez, știu unde îmi sînt oazele pentru revigorare. Îți decriptez enigma și îți spun că îmi caut menirea. De fiecare dată, cînd cred că am gasit-o, îmi dau seama ca e o iluzie.
Încerc să petrec mult timp să mă autocunosc. Astfel am reușit să presimt stările prin care urmează să trec. Curiozitatea îmi este prieten, dar și dușman. Curiozitatea mă aprinde rapid, plictiseala mă stinge și tot curiozitatea îmi găsește o resursă de energie alternativă.

Povestește-mi mai multe despre ”Unghenenii de pretutindeni”, asociație a cărei președintă ești.
„Unghenenii de pretutindeni” este o asociație creată în cadrul proiectului ”Migrație și dezvoltare locală”, cu scopul de a crea o platformă de comunicare între migranții orașului Ungheni. Avem scopul de a orienta atenția unghenenilor de pretutindeni spre noutățile, realizările, dar și problemele cu care se confruntă orașul nostru. Astfel ne propunem să contribuim împreună la dezvoltarea și bunăstarea Ungheniului. Sîntem o echipă care încercăm să partajăm responsabilitățile și să le îndeplinim cu dăruire de sine. Astfel nu avem probleme cu managementul timpului. Personal, încerc să mențin relații pașnice cu dimensiunea timpului, îi ofer contur productiv și încerc să intru în esența ideii că „am tot timpul din lume”.

În ce mod anume contribuiți la dezvoltarea orașului?
Identificăm problemele, ne alăturăm procesului de soluționare, cerem părerea migranților, solicităm să vină cu idei, eventual cu investiții.
Ce activități ați organizat pînă acum?
Am organizat în premieră Ziua Diasporei la Ungheni. Am realizat varianta electronică a unei broșuri ”Ungheni – orașul sculpturilor” și sîntem în căutarea finanțelor pentru a o tipări. Migranții și-au demonstrat receptivitatea chiar de la lansarea asociației, cu donații de cărți și jucării de Ziua Internațională a copiilor.

De ce anume migranții? De ce nu o colaborare între agenții economici de aici și cei plecați?
Pentru că grupul țintă pe care mizează asociația este cel al migranților. Sigur, sîntem deschiși spre colaborare cu autoritățile publice, cu agenții economici din teritoriu. Nu există unghenean pasiv, toți sînt receptivi. Acesta e spiritul ungheneanului adevarat!

Ce înțelegi printr-un ”om de succes”?
Nu pot să îl definesc. E un concept cu nuanțe confuze pentru mine la această etapă. Ceea ce mi se părea de succes acum doi ani, percep ca rutină și obișnuință la moment. Probabil că cel care și-a găsit rostul și e atras de el spre a continua ascensiunea este un om fericit, un om de succes dacă vreți. Integritate, cumpăt, înțelepciune, hotărîre, curaj, demnitate – acestea ar fi unele aspecte care s-ar gasi în portretul omului de succes.

Fiind implicată în atîtea activități, ce-i lași  vieții personale?

Tot ceea ce fac e viața mea personală. Sînt îndrăgostită de toate pasiunile mele. Dacă vrei să mă întrebi de o figură masculină în viața mea, sigur va apărea.
În afară Ungheniului nostru, unde te mai regăsești?
Dacă nu în Ungheni, oriunde în Moldova. M-am simțit bine și am experiențe frumoase, am crescut și m-am cizelat în toate locurile cutreierate. Dar, de fiecare dată cînd plec, mă întorc cu o mai mare dragoste de țară și de neam. Cu siguranță, îmi voi continua jurnalul călătoriilor, dar știu că acasă mă voi întoarce mereu.

Care-i cheița magică a succesului tău și ce-i lipsește generației de azi?
Nu am chei, mă strădui să nu fiu dependentă de material. Am scopuri pe care sînt obsedată să le realizez. Sînt multe, de o diversitate inexplicabilă. Eu tolerez și respect, am așteptări doar de la mine și nu desconsider alegerile tînărului contemporan. Încă nu mă consider în drept să zic ce lipsește sau ce este din abundență. Aș spune doar că e nevoie de puțintică răbdare și cumpăt, de timp investit deștept în facultate, de autocunoaștere, ca să poată merge sigur și încrezători spre viitor.
Dorina Bostan, stagiară


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *