Aroma irezistibilă a nebuniei

Ala MutilicaIndiferent de ceea ce spuneți sau gîndiți, dragi cititori, dar termenul ”nebunie” este un concept complet diferit de boli mintale în terminologia mea. Nu voi ezita să utilizez acest cuvînt într-un mod pozitiv. Or, pentru ca să fii nebun, ai nevoie, mai întîi de toate, de creier și inteligență. Nu poți pierde ceea ce nu ai. Fiecare e nebun în felul lui.
Cei de vîrsta mea mea își amintesc prea bine cum am fot crescuți. Dacă aveai dureri de burtă, mîncai o bucată de pîine și-ți trecea. Dacă te îmbolnăveai, dormeai și te trezeai ca nou. De dureri de cap nici vorbă – pe copii nu-i doare capul. Cei ce învățau rău la școală, erau, pur și simplu, leneși. Erai cam obraznic, primeai un zdupac după cap și te linișteai. În opinia mea, asta era toată pedagogia. Și am crescut oameni, oameni cu responsabilități, oameni care știu cît costă o pîine. Și știu a cîștiga o bucată de pîine.
Apoi, de-a lungul anilor, s-au schimbat multe.
Acum, dacă un copil e prea năzbîtios, se zice că e ”hiperactiv”. De tușește după joacă, are astm. De e trist, are depresie. Și nici părinții, nici școala nu-i poate face nimic. Ei au drepturi. Copiii. Încearcă să le zici ceva. Le strici ”psihologia”. Drepturi au, obligațiuni nu.
Sînt foarte optimistă în privința viitorului! În fine, nu sînt adepta violenței. Dar, uneori, serios gîndesc că nu ar strica un Cal Bălan și Sfîntul Neculai din cui. Cred că ar fi bine să ținem mereu minte că, dacă te apropii prea mult de foc, o să te arzi; dacă ții în mînă un cub de gheață, îți îngheață degetele.
”Un iepuraș are de gătit opt ouă, dar nu are o tigaie în care să le prăjească. Stă el, se gîndește, și își aduce aminte că ursul are o tigaie. Bucuros, pleacă spre bîrlogul ursului să-i ceară tigaia cu împrumut! Mergînd așa, iepurașul se întreabă: ”Dacă ursul îmi cere, în schimbul tigăii, două ouă? Hm… asta e, îi dau lui două ouă, eu mai rămîn cu șase și asta e. Îmi ajung șase!”.
Merge el cît merge, și se întreabă din nou: ”Dar dacă îmi cere patru ouă? Asta nu-i bine deloc! Dar ce să fac, ursul e singurul din pădure care îmi poate împrumuta tigaia. Apoi, așa e în afaceri, cîștigul se împarte jumătate-jumătate. Fie și așa: dacă-mi cere patru, mai rămîn și eu cu patru și îmi ajung”.
Mai avea puțin iepurașul pînă a ajunge la bîrlogul ursului și-i veni o nouă idee: ”După cum îl  cunosc eu pe urs, acesta va lua și pielea de pe mine. În plus, e și cam nesimțit, cred că o să-mi lase doar două ouă! Of… Doamne, și eu, care aveam opt ouă! Să rămîn doar cu două? Delicată situație, dar asta e. Pînă la urmă, decît să mor de foame, îi dau lui șase. Eu sînt mai mic, rămîn cu două ouă. Aceste ouă o să-mi țină de foame astăzi!”.
În sfîrșit, iepurașul ajunse în fața bîrlogului. Căzu din nou pe gînduri, era din ce în ce mai stresat, pentru că, în tot acest timp, s-a gîndit să-l împace și pe urs și pe el. Dar nu-și pusese o singură întrebare: ”Dacă ursul îmi cere toate ouăle? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat”.
Se hotărăște și bate la ușa ursului, care iese cu un zîmbet larg și i se adresează: ”Ia zi-mi, iepurașule, ce problemă ai, cu ce te pot ajuta?”. Iepurașul: ”Măi ursule, știi ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA!”. Îi întoarce imediat spatele și pleacă.
Morala: Cînd te oprești să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi. Nebunia nu are început şi sfîrşit. Nebunia ori este, ori nu este.
Ala Mutilica


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *