Stejarul care face istorie
În fața școlii din Păulești este un parc de mai mare dragul. Vara, razele soarelui abia de părtund printre crengile numeroșilor mesteceni și brazi care cresc acolo. Iar printre ei și-a găsit locul și un stejar. E un stejar mai puțin obișnuit, cu o istorie foarte interesantă. Cică, ”mama” lui a fost în cosmos, fiind ținută în mîini de însuși Iurie Gagarin, primul cosmonaut al omenirii.
Dar cum a ajuns stejarul la Păulești, un sat mic din raionul Călărași? Răspunsul l-am aflat de la fostul director al școlii din localitate, Alexandru Filip.
”În anul 1961, pe 12 aprilie, Iurie Gagarin a zburat în cosmos, a fost primul om care a văzut planeta Pămînt din spațiul cosmic”, și-a început povestirea dînsul. A luat, atunci, cu el și cîteva ghinde. După ce a revenit pe pămînt, le-a plantat și, iată, din una din acele ghinde a răsărit un falnic stejar, care a început să facă, la rîndul său, alte ghinde. Ei iată, cîteva din acele ghinde au ajuns și la Călărași.
Interesantă istorie. Și totuși, cum au ajuns, căci din îndepărtata Rusie pînă în centrul Moldovei e o cale foarte lungă. Fostul director are explicația. ”Un profesor de biologie din Buda – am uitat care este numele lui – s-a dus, în anul 1970, la Moscova. S-a dus la aniversarea de o sută de ani a lui Vladimir Lenin, luînd cu el și 100 de trandafiri. A revenit acasă cu cîteva ghinde din stejarul lui Gagarin”.
Gospodar din fire, profesorul a pus ghindele în pămînt. Acestea au încolțit și au dat puieți. Unul dintre puieți i l-a oferit în dar lui fostului șef al Secției de învățămînt, Vladimir Ciuburciu. ”Întîmplarea a făcut ca, tocmai atunci, să mă aflu și eu pe acolo. Șeful mi-a dăruit mie acest puiet”, afirmă Alexandru Filip. ”S-a întîmplat în anul 1971”, își amintește dînsul.
A venit la Păulești și a plantat stejărelul în curtea școlii. Deja de 44 de ani crește aici. Este înalt și are o tulpină subțire. ”În jur sînt mulți brazi, iar brazii, după cum se știe, nu se împacă prea tare cu stejarii. Probabil, stejarul se înădușă”, spune Alexandru Filip, după care continuă: ”Din păcate, și mestecenii se usucă deja, posibil din cauza climei aride”.
Referindu-se la istoria stejarului din curtea școlii, fostul director a menționat că, pe vremea cînd dînsul preda geografia în școală, toți elevii o cunoșteau. Mai mult ca atît, îi urmăreau dezvoltarea cu atenție și îl îngrijeau sistematic. Și se mîndreau cu acest stejar.
Lasă un răspuns