Avem puterea de a zbura, dar…

Ala MutilicaVă mai amintiți, dragi cititori, de vorba ceea, cică scopul scuză mijloacele? Ia priviți în jur! Nu cred că există scopuri, ci doar mijloace.
E ușor să încercăm să facem pași simpli către vise imposibile. Dar nu o facem. E simplu. De mici, am fost programați pentru mediocritate. Cu toții acceptăm relațiile și căsniciile bune, în loc să le facem minunate. La serviciu, facem doar ceea ce ni se spune și ce este de așteptat de la noi să facem. Nu ne străduim deloc să depășim performanțele înregistrate în cartea recordurilor. Vă dau un simplu exemplu. Elefantul are un creier mare și este intelegent. Dar, la circ, puii de elefant sînt dresați, iar ca efectul să fie mai mare, aceștia sînt legați de stîlp. Animalele învață foarte repede că, atunci cînd simți funia în jurul gîtului, trebuiae să te oprești. Devenind adulți, acești elefanți pot fi legați și de un mic țărus, pe care l-ar smulge cu ușurință. Dar nu o fac. E simplu, au fost programați să creadă că, dacă funia e in jurul gîtului, gata, trebuie să se oprească.
Noi, parcă nu sîntem elefanți, dar ne comportăm aievea.
Comportamentele pe care le dezvoltăm au un sens, o utilitate într-un anumit context. Pe de o parte, economisim energie și timp folosindu-le. Pe de altă parte… Din păcate, de prea multe ori continuăm să folosim comportamentele deja învățate. Și atunci, obiceiurile care le avem se transformă în capcane.
”Era odată un sat atacat deseori de mistreți. În fiecare zi, aceștia intrau în localitate și provocau mari distrugeri în încercarea lor de a-și găsi hrană. Sătenii au încercat diferite metode pentru a-i îndepărta, dar fără prea mult noroc.
Într-o zi, un înțelept dintr-un sat vecin a venit să-i sfătuiască pe localnici ce și cum să facă pentru a scăpa de mistreți.
El le-a cerut un singur lucru: să îi asculte întocmai sfaturile și instrucțiunile. Pentru că deja încercaseră, pînă atunci, tot ce le venise în minte, dar fără folos, sătenii au acceptat. Atunci, înțeleptul le-a spus să adune mîncare pentru mistreți din toate gospodăriile și să o pună în mijlocul unui cîmp.
Oamenii i-au urmat sfatul și, îndată ce au lăsat hrana în acel loc, au văzut sute de mistreți apropiindu-se de mîncare.
Animalele s-au arătat, mai întîi, îngrijorate, dar, odată ce au luat primele înghițituri, au prins la curaj. În zilele următoare au tot revenit în acel loc.
Iar localnicii, în fiecare zi, aduceau acolo tot mai multă mîncare. Mistreții veneau și mîncau.
După un timp, înțeleptul le-a cerut oamenilor să înalțe patru stîlpi mari care să marcheze locul cu pricina. Mistreții erau prea preocupați de mîncare și n-au observant acest lucru.
Au mai trecut cîteva săptămîni. Porcii sălbatici aveau deja obiceiul să vină să mănînce hrana adusă de săteni, fără să mai dea atenție locului unde se afla aceasta. Atunci, înțeleptul i-a pus pe oameni să împrejmuiască cu un gard cîmpul și să facă o poartă mare, pe unde să poată întra mistreții să mănînce. Au realizat și acest sfat. După ce gardul a fost gata, ei au închis poarta în momentul în care mistreții erau în interior. Astfel, mistreții fuseseră învinși!”.
Morala: ”Unul dintre lucrurile care îi deosebesc pe oamenii de succes de ceilalți oameni este acuitatea: capacitatea de a observa promt schimbările contextului în care evoluează. Ai aripi, sau ai mîini. Niciodată ambele…”.
Ala Mutilică


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *