La 65 de ani, a dat lovitura!
A înfruntat toate prejudecățile satului moldovenesc. A decis să pună punct și s-o ia de la capăt. Asta, la 65 de ani! Și a reușit.
Vorbim de Vera Golan, proaspătul primar al satului Rădenii Vechi. E prima femeie primar pe care a avut-o vreodată localitatea. E la primul său mandat și are planuri mari pentru sat. E cel mai în vîrstă primar din raionul Ungheni. La auzul acestei noutăți, Vera Golan a rîs cu poftă. Apoi a răspuns, cu sinceritatea-i caracteristică, la toate întrebările pe care i le-am adresat.
Cum de ați avut curajul să candidați? Or, în sate mai persistă părerea că femeia trebuie să stea la cratiță. În al doilea rînd, aveți o vîrstă care nu prea inspiră încredere unora…
Sînt de acord. Am avut și eu multe îndoieli, pe care, însă, mi le-a spulberat Iurie Chirinciuc, deputat în Parlament. Am discutat mult cu el. În cele din urmă, m-a convins să candidez. În plus, înțelegeam și eu că trebuie de făcut ceva pentru sat. Este adevărat, am avut propuneri de a candida la funcția de primar și mai înainte, dar am refuzat. Acum, cînd am văzut că nu se mai poate așa, că satul are neapărat nevoie de o schimbare, nu m-am uitat nici la vîrstă, nici la alte aspecte. Mi-am spus: am să fac o cotitură în viața mea.
Cum au reacționat cei apropiați la decizia dumneavoastră de a candida la funcția de primar?
S-au cam mirat. Soțul îmi tot spunea: ”Da ai să reușești? Ai să te descurci?”. De fiecare dată îi răspundeam: ”Da”. Cît a durat campania electorală, atît timp mi-a și pus aceste întrebări. Dar m-a susținut. Copiii, însă, nu prea au fost încîntați. Feciorul meu chiar a fost împotrivă. M-a întrebat la ce-mi trebuie această funcție și mi-a propus să vin mai bine la el să mă odihnesc.
Copiii vă sînt aici, în Moldova?
Nu. Sînt stabiliți peste hotare. Băiatul e la Odesa, iar fata e la Moscova. Ambii au serviciu bun, și-au întemeiat acolo familii, au de toate… Nu mai vin înapoi. Asta e.
Dumneavoastră ați lucrat toată viața la Rădenii Vechi?
Nu doar am lucrat. Aici m-am născut, aici am crescut, aici am revenit după ce am făcut Școala de medicină din Tiraspol. Am lucrat chiar pînă recent ca asistentă medicală superioară la Centrul de Sănătate. Din 1969 lucrez într-un singur loc! Mă cunoaște fiecare sătean, la fel cum îi cunosc și eu pe ei.
Cum a fost prima zi la noul loc de muncă?
Emoționantă. Pe 26 iunie, după ce a expirat termenul în care mai puteau fi depuse contestațiile, am luat decizia instanței privind validarea mandatului meu de primar și am venit la primărie. Angajații m-au primit cu bunăvoință…
Dar predecesorul dumneavoastră? Cum v-a întîmpinat? V-a așteptat?
Eu l-am așteptat pe el. A venit, mi-a predat documentația, apoi ne-am uitat la bunurile imobile, am făcut un tur al primăriei… Am luat în primire ștampilele și… la lucru.
Ce speranțe aveți?
Să putem schimba multe în sat. Vreau ca oamenii să înțeleagă că trebuie să se implice în tot ce se va face pentru sat, să nu fie pasivi. De aceea am anunțat o adunare generală chiar de la început: să-i fac să înțeleagă că trebuie să fie mai activi, să contribuie și ei la rezolvarea problemelor satului, să nu aștepte că va venit cineva străin să ne facă ordine, să ne facă viața mai bună.
Credeți că veți reuși?
Sper. Încetul cu încetul, cu multă răbdare, vom reuși. Nu avem altă cale. Trebuie să reușim. Acum ce se întîmplă? Toți se uită și-și zic: are cine să facă.
Rădenii Vechi se numără printre satele unde, de ani buni, numărul populației scade.
Așa este, populația scade, rămîn tot mai mulți bătrîni, tinerii pleacă… Oficial, la ora actuală, populația e de circa 2200 de locuitori. În realitate sînt mai puțini. Cifra reală ar fi de 1800-1900.
Cum credeți, mai există șanse ca satul să reînvie, ca tinerii să revină acasă?
Dacă am atrage investiții, dacă ar veni investitorii, cu siguranță am opri exodul populației. Oamenii nu ar mai pleca. Acum tinerii pleacă, pentru că nu au unde lucra. Ei ar rămîne aici cu plăcere. Potențialii investitori ne-ar face un serviciu foarte bun. Dar… Sîntem departe de traseele centrale, drumurile sînt proaste, măcar dacă am putea să le reparăm… Dacă reușim să reabilităm infrasctuctura, poate și investitorii vor veni.
Dumneavoastră cum ați descrie satul Rădenii Vechi?
E cel mai frumos sat, mai frumos ca Rădenii Vechi nu există nimic pentru mine. E satul meu de baștină.
Dar ce i-ați spune unui potențial investitor?
Nici nu știu ce am putea să-i propunem. Doar terenuri agricole care, în bună parte, sînt în paragină. Lumea nu le poate lucra, nu are cu ce. Un investitor în agricultură ar avea aici ce să facă. Dar e nevoie de bani mulți.
Cu ce, credeți, i-ați convins pe oameni să vă voteze? Ce le-ați promis?
Nu le-am promis nimic. Le-am spus doar că vom realiza, împreună, lucruri bune. Atît. De lucru este foarte mult. E ca un cîmp înțelenit, pe care trebuie să-l reabilităm. Sper să reușim.
Lasă un răspuns