Lalelele – Doctor Plant
Tulipa, în mod obişnuit numită lalea, prezintă aproximativ 150 de specii cu flori bulbos din familia Liliaceae. Sortimentul originar cuprinde Europa de Sud, Africa de Nord şi Asia, din Anatolia şi Iranul la Vest pînă în nord-estul Chinei. Anumite specii şi multe culturi hibride sînt crescute în grădini, folosite că plante pentru ghiveci sau pentru flori proaspăt tăiate .
Lalelele nu sînt pretenţioase la condiţiile de sol şi necesită puţină ingrijre. Totuşi, rezultatele sînt mai bune, dacă pămîntul e bine lucrat, argilo-nisipos, bogat în humus şi cu o reacţie neutră. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai în cazul în care li se aplică, în prealabil, anumite tratamente. Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie să fie expuse la soare, bine luminare şi protejate de vînturile reci, să aibă suprafaţă plană, fără adîncituri în care să stagneze apa, care ar provoca apariţia bolilor şi, în consecinţă, stricarea bulbilor.
Lalelele se dezvoltă foarte bine în terenurile în care apă freatică este aproape de suprafaţa solului, mai ales în perioada de vegetaţie, cu condiţia că orizontul superior să fie bine aerisit. Una dinrte cele mai importante lucrări pentru acest sol este arătura adîncă sau săpatul cu cazmaua la 40-45cm.
În cazul unui sol argilos se va adăuga nisip de rîu, iar în cazul solurilor nisipoase – mraniţă bine putrezită sau pămînt de ţelină.
Lalelele nu suportă îngrăşarea solului cu bălegar proaspăt înainte de plantare, căci acesta duce la putrezirea sistemului lor radicular.
Cînd sîntem nevoiţi să facem o cultură pe un sol la care timpul nu ne-a permis să aplicăm o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cîteva luni înainte de plantarea bulbilor, la aplicarea mraniţei bine putrezite. Rolul ei este de a asigura plantei, în timpul culturii, un mediu de creştere bine structurat. Cînd solul este prea acid, în afară de îngrăşămintele organice, putem folosi şi îngrăşăminte chimice, dar cu multă prudenţă în respectarea dozelor.
Dezinfectarea solului este foarte necesară. Se poate face cu aburi, pe cale chimică (cu formalină) sau cu preparate organo-mercurice.
Plantarea se face toamna, astfel că bulbii să aibă timp să se înrădăcineze pînă la venirea gerurilor.
Prima dată, se plantează soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii, după care cele tardive. Plantarea lalelelor se execută manual.
Lasă un răspuns