Mese pline de bucate și în 1937, și în 2014

Lucia BacaluSă vedeți că, la o distanță de aproape 80 de ani, mai că nimic nu s-a schimbat pe la boierii noștri.
Am găsit, chiar în aceste zile, un articol curios, despre ceea ce se mînca de Crăciun în 1937. Iată cam cum era pe la boierii de atunci: ”Musafirii se adunau ziua, pe la prînz. Întîi, domnii se serveau cu alune sărate şi ţuică. Doamnele se învîrteau pe la bucătării, ”îşi pudrau nasul”, iar copiii deschideau cadourile de sub Pomul de Crăciun. Apoi doamnele începeau să umple masa.
Ouă umplute cu ficat de pasăre, decorate cu frunzuliţe de pătrunjel, roşii umplute cu brînză de vaci, mezeluri, trei-patru feluri de brînzeturi, caşcavaluri. Totul – aşezat pe platouri mari. Măsline naturale marinate, nu din cele negre.
Apoi venea marea salată de beuf, făcută din maioneză pregătită în casă. Erau la rînd, tremurînd de nerăbdare, piftia (răciturile) de porc şi de curcan cu murături, după care se făcea o mică pauză. Domnii vorbeau de afaceri, politică şi curse de cai, iar doamnele – despre modă, copii şi actori.
Iarăşi doamnele se ridicau de la masă, evacuau farfuriile şi platourile folosite, ca să apară cu alte bunătăţi: icre negre, icre de știucă cu lămîi frumos tăiate, în spirale. Se servea un vin alb sec, Fetească.
Se mai făcea o pauză, bărbaţii jucau table, iar doamnele îşi scoteau pantofii înalţi ca să încalţe papuci de blană.
La un moment dat, gazda întreba: „Măi băieţi, dar vouă nu vă este foame?”, semn pentru aducerea celor 333 de sarmale, cu mămăliguţă făcută cu lapte din mălai de moară de piatră şi smîntînă. La sarmale mai apăreau pe masă şi două-trei feluri de muştar, hrean şi alte mirodenii de dres gustul, după poftă.
Apoi, fără întrerupere, apăreau fripturile de porc, curcan şi vînat, cartofii prăjiţi pai-franţuzeşte, murăturile de multe feluri, gogonele, castraveţi, gogoşari. Apoi mici bucăţele de cîrnaț, ficat, mititei… Două feluri de vin roşu sec.
Cine voia, comanda o cafea. Doamnele preferau o ciocolată caldă.
Se mai sta şi se mai discuta preţ de vreo oră. Undeva, în salonul mic, se auzea un patefon, iar domnii invitau doamnele la dans.
Apoi începeau să fie aduse fructele şi dulciurile, toate odată, ca să aleagă omul şi să se sature numai văzîndu-le.
Urmau cozonacii, imenşi, parfumaţi, plini de nucă, stafide şi de cacao, prăjituri făcute numai în casă, cu gust fantastic, cum nu se mai fac, două torturi, mereu două. Un tort pentru Prunc şi unul pentru Mama Lui, Fecioara Maria.
Pe la ora zece noaptea, se aducea o a doua cafea, semn că musafirii trebuie să se cam ducă pe la casele lor”.
Acum, la final de an 2014 ori început de an 2015, musafirii se adună în prag de noapte. Doamnele nu se mai învîrt pe la bucătării, ci, dichisite, vin la braț cu soții lor în localuri de agrement. Cîntă muzica. Mesele-s pline cu de toate: cașcavaluri, bîrnzeturi, icră neagră, pește roșu, măsline de tot felul cu lămîi frumos tăiate, mezeluri dintre cele mai delicate.
Cum fără salată de beuf? Marea salată de beuf! Dar au mai apărut, între timp, și alte salate, mult mai sofisticate și, așa cum ne place să spunem, sănătoase.
Ospătari și chelneri chipeși vin cu platouri pline cu cărnuri. La modă e acum carnea de iepure. Și peștele. Nu lipsesc nici sărmăluțele. O fi 333? Nu știu, important că sînt. Și sfînta mămăliguță.
Pe o masă separată, adunate la un loc, sînt fructele, strugurii, dar și cafeaua, ceaiul, dulciurile de tot felul.
Iar muzica tot răsună și răsună. Vin cîntăreți de marcă să-i veselească pe meseni. Nimeni, însă, nu aduce o a doua cafea, semn că musafirii trebuie să se cam ducă pe la casele lor. Veselia se termină departe de miezul nopții, iar uneori, chiar în zori.
La boierii moldoveni aceste sindrofii se numesc, în prezent, ”corporative”, un cuvînt urît de tot. În schimb, cînd îl rostești, simți cum îți crește autoritatea și ești – ce mai! – în rînd cu lumea.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *