Ioana Isac: Nu vreau să fiu brand "poet"
A-ți recita poezia e ca și cum a ieși gol pe scena – aceiași frica si adrenalina.Așa mi-a răspuns Ioana la întrebarea „De ce scriu poeții?”. A mai adăugat că exprimarea de sine e o necesitate firească. Doar că cei, care o fac prin dezgolire, sunt mai populari. Nu-i place să fie numită poetă, deși este invitată să-și citească poeziile în școli și e un oaspete așteptat în clubul tinerilor poeți (Clubul „poețior desculți”). Publicăm interviul cu Ioana Isac, deoarece ea are ce spune.
Ioana, cum crezi ce ar face Shakespeare, Pușkin sau Eminescu dacă ar trăi în ziua de azi?
Probabil, primul ar avea o poziție certă privind homosexualii, al doielea nu l-ar vota pe Putin, iar Eminescu nu ar pleca în Anglia să facă bani. Sunt convinsă că toți au fost oameni reali, cu virtuțiile și neajunsurile sale. Dar, fiind oameni simpli, poeții nu sunt simpliști – asta și îi face pe ei diferiți de ceilalți. Căci, dacă te apuci să citești poeziile lor, ințelegi că sunt creaturi venite de pe altă planetă, niște debili, în viziune pămîntenilor (zîmbește).
Și mai cred, că acești mari poeți s-ar simți ne la locul lor, dacă ar fi văzut că sunt numiți „mari poeți” în manualele de literatură.
De ce nu-ți place să fii numită poetă?
Sincer, nu știu ce mă deranjează mai mult: gîndul că nu o merit sau senzația că sunt pusă în rînd cu cei răposați (zîmbește).
Unii zic că cel mai bun PR pentru creția unui poet este viața grea și moartea, cît mai fatală. Crezi că biografia neobișnuită a unui autor sporește valoarea creațiilor sale?
Mă întreb și eu… Căci biografiile multor poeți renumiți chiar nu sunt banale. Dar, totuși, cred că, în primul rînd, contează valoarea omului. Adică, mai puțin PR-ul și mai mult energetică pe care o are el și creația lui.
Cum crezi, e normal cînd un poet își exprimă poziția socială de la tribune, împreună cu politicienii?
Nu știu cum aș fi procedat eu, dacă aș fi fost om matur și poet în acele vremuri. Nu vreau să condamn pe nimeni. Dar, îmi pare rău că uneori creațiile poeților și scriitorilor sunt folosite de politicieni în scopuri mercantile și manipuleaza societate, cu toate că cunoaștem multe cazuri cînd implicarea anumitor poeți in politica a adus un alt suflu, o schimbare, căci e altfel de viziune.
Cu toate astea, sper că nici poeții, nici ceilalți oamenii nu sunt produse. Că fiecare dintre noi dacă ar depune puțin efort, ar schimba lumea spre bine. Și arta poetică, la sigur, este una dintre metodele eficiente în acest sens.
Problema e că poeziile nu prea sunt citite.
Nu e de mirare, căci omul mereu vroia Circ și Pîine. Chiar am rămas dezamaăgit atunci cînd am văzut că știrea despre căsătoria Angelei Gonța cu Vlad Filat a fost postată pe Facebook de 15 ori. În astfel de situații mă întreb: „Oare mass-media dirijeză socitetea sau invers? Cerințele societății sunt atît de minimaliste, încît mass-media neavînd încotro le oglindește? Tu ca jurnalist, cum crezi?”.
La sigur suntem manipulati. Dar oricine dorește poate să se informeze din mai multe surse.
Problema e că oamenii nu vor. Le este lene. Prin urmare, oamenii se lasă manipulați din propria lor lenevie și nu pentru că asta o vrea cineva. Atunci întrebarea e alta: „Oare există viață în afara sistemului pentru cei, care nu se lasă manipulați?” Eu mereu am invidiat oamenii, care nu au cerințe mari de la viață: se trezesc, beau ceai, după care merg la serviciu sau privesc un film. Deseară merg la discotecă. Au zeci de prieteni, de trecutul cărora habar nu au. Cei care nu fac planuri pentru ziua de miine. Căci încă Lenin spunea, ca nu poți evada din sistem, distrugînd unul, imediat formezi altul. E posibil numai dacă rămîi singur. Dar oamenii nu suportă singurătatea. Toți fug de ea. Toți vor să fie superficiali. Și doar cei cu spiritul poetic sunt nevoiți să se adîncească în propriul suflet.
Atunci, care e rolul poetului în societate și cum să facem ca el să fie înțeles?
Rolul mass-media e să oglindească societatea. Rolul unui poet, probabil, e să se oglindească pe sine în societate. Dar, pînă la urmă, însuși viața îl impune pe fiecare să vină în căutarea unor răspunsuri, fie în religie, fie în patriotism, fie în lectură.
Ce rol au rețelele de socializare pentru oamenii cu spirit poetic?
Sunt un lucru bun, fiindcă te ajută să atragi atenția mai multor cititori. Dar minusul e că devine un fel de branding personal. Am văzut cum treptat unii din prietenii mei se pierdeau pe sine, din motiv că încercau să-și formeze o imagine, care le-ar prinde bine, în legătură cu postul pe care îl ocupă. Apoi își schimbau locul de muncă și deveneau cu totul alt brand. Nu vreau să fiu brand „poet”. Vreau să rămîn Ioana Isac, orice nu aș face în viață.
Sursa: allfun.md
Lasă un răspuns