La vînătoare de frumos şi veşnicie a trofeelor vînătoreşti

Ion Moraru dînd viaţă lemnului. „Lucrul asupra acestuia este ca o carte bună pe care tot o citeşti şi nu te mai saturi”, spune dînsul
În fotografie: Ion Moraru dînd viaţă lemnului. „Lucrul asupra acestuia este ca o carte bună pe care tot o citeşti şi nu te mai saturi”, spune dînsul

Ion Moraru dînd viaţă lemnului. „Lucrul asupra acestuia este ca o carte bună pe care tot o citeşti şi nu te mai saturi”, spune dînsul
În fotografie: Ion Moraru dînd viaţă lemnului. „Lucrul asupra acestuia este ca o carte bună pe care tot o citeşti şi nu te mai saturi”, spune dînsul

A fost primar. A fost şi pedagog, a fost şi poliţist. Acum este un vînător împătimit. „În natură mă simt altfel, mă simt mai în largul meu”, spune Ion Moraru, un bărbat în vîrstă de 60 de ani din Brătuleni.
Chiar dacă se mai întîmplă să ia viaţa unor vieţuitoare, totuşi, pînă la urmă, le lasă frumuseţea şi veşnicia, doar că prin alte metode. Le împăiază. Totul s-a întîmplat absolut spontan, de la sine. Într-o bună zi, şi-a dorit să încerce ceva nou. A împăiat un fazan. A reuşit din prima! De atunci nu s-a mai oprit, pentru că, spune Ion Moraru, îi place frumosul.
Acum, în casa lui „vieţuiesc” păsări şi animale de tot felul: şi fazani, şi dihori, şi vulpi, şi iepuri, şi vulturi. Nici nu le mai ştie numărul. De un lucru este sigur: că le împăiază cu toata dragostea şi pasiunea de care e capabil. O face de ani şi ani, să fie deja vreo 20.
Nu le împăiază pentru a le vinde sau pentru a organiza expoziţii personale. Nu. Le dăruieşte prietenilor. Visează să poată lăsa şi celor trei copii ai săi o parte din „creaţia” sa.
A încercat mai multe modalităţi de împăiere a unor vieţuitoare: şi cu sare, şi cu formalină, şi cu apă oxigenată. L-am întrebat cum o face. „Spăl bine vînatul, carnea o folosim pentru bucate. Restul…”. E o „taină profesională”. Doar finul său de cununie i-a furat din acest meşteşug. Pe copii nu-i interesează. Ion Moraru însă nu se supără. E fericit că măcar cineva îi va duce mai departe „meseria”, pentru că el deja vrea să încerce şi altceva.
În prezent, împleteşte şi coşuri din nuiele. „Cîteodată, îmi rog copiii să mă ajute la împletitul coşurilor, dar, deocamdată, ei refuză”,  povesteşte bărbatul, după care conchide: „Nu prea îşi dă interesul tineretul de azi pentru asemenea lucruri”.
Ion Moraru dă viaţă şi cioturilor de copaci. „Văd o bucată de lemn şi imediat îmi imaginez ce aş  face din ea”, spune dînsul. Chiar fiind la vînătoare, uneori se întîmplă să nu vadă animalul din faţa sa, ci… o creangă de copac.
„Oricine intră în casa mea, rămîne încîntat de ceea ce vede”, recunoaşte Ion Moraru.
 NISPORENI | Natalia Junghietu


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de YouTube și de Facebook 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *