Singuri acasă. Ce simt şi cum gândesc copiii la vârste diferite?

Copii singuri acasă – Rubrica pentru persoanele care au grijă de copii cu părinţi plecaţi în străinătate 
CE SIMT ŞI CUM GÂNDESC COPIII LA VÂRSTE DIFERITE?
Dacă încercăm să vedem lumea prin ochii unui copil de 1 an, de 5 ani sau de 13 ani putem înţelege cum gândeşte, ce simte el şi ce îl face să se comporte într-un anumit fel. Când cerem de la un copil atât cât poate el să ne dea la o etapă a vieţii sale, stabilim o relaţie bună şi îl putem educa potrivit cu nivelul său de dezvoltare.
Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului împreună cu Portalul Web Expresul.com vă va oferi informaţii despre: nevoile unui copil pentru a se dezvolta, cine este responsabil de creşterea şi dezvoltarea copilului, ce este necesar să discutaţi şi să hotărâţi înainte de a deveni tutorele unui copil, ce simt, cum gândesc şi cum să comunicaţi cu copii la diferite vârste, când şi de la cine să cereţi ajutor, care sunt posibilele urmări ale migraţiei părinţilor asupra stării emoţionale a copilului.
Copiii sunt diferiţi şi fiecare se dezvoltă în felul său. Cu toate acestea, majoritatea copiilor trec prin aceleaşi stadii de dezvoltare. Reţineţi că la fiecare din aceste etape copilul dobândeşte calităţi noi în ceea ce este, ştie şi poate face el.
Cine este, ce simte şi cum gândeşte un copil mic?
În primul an de viaţă copilul are nevoie de dvs. pentru satisfacerea tuturor necesităţilor sale. El va fi fericit dacă îi răspundeţi cu blândeţe şi îl liniştiţi când este tulburat. Aceasta înseamnă să aveţi grijă că se simte bine nu numai fizic (hrană, somn, igienă, căldură), dar şi emoţional (protecţie, prezenţa dvs. constantă). Puteţi răspunde la aceste nevoi luând copilul în braţe, privindu-l, zâmbindu-i, vorbindu-i cu blândeţe, cântându-i, alinându-l, plimbându-l prin cameră şi arătându-i diferite obiecte.
La început, copilul mic nu înţelege că omul există şi atunci când nu mai este de faţă. Dacă nu reveniţi repede, el poate crede că l-aţi părăsit, de aceea devine neliniştit şi plânge când plecaţi. Treptat, copilul înţelege că plecarea nu înseamnă abandonare. Copilul formează o legătură deosebită cu persoana care este alături de el constant, răspunde la nevoile lui şi reprezintă pentru el sursa de siguranţă în orice situaţie. Chiar dacă vi se pare că bebeluşul este prea mic pentru a înţelege, acum el învaţă despre emoţii, cât de valoros el este pentru dvs. şi dacă poate avea încredere în alte persoane. Modul în care se poartă persoana ce are grijă de el va influenţa felul în care copilul va vedea lumea atunci când va fi adolescent, iar apoi şi adult. Dacă îngrijitorul îl tratează cu respect, îi oferă căldură, comunică cu el şi răspunde la nevoile lui, copilul va creşte sănătos, va avea încredere în sine şi va trece mai uşor peste problemele vieţii.
Cum să vă înţelegeţi mai bine cu un copil mic?
Copilul comunică încă de la începutul vieţii sale. El vă ascultă vocea, vă priveşte în ochi, vă zâmbeşte, gângureşte, plânge – toate acestea sunt moduri prin care vă spune cum se simte şi de ce are nevoie. Observaţi reacţiile copilului şi orientaţi-vă după ele.
Plânsul este un mod obişnuit de comunicare a copilului mic. Dacă micuţul continuă să plângă după ce dvs. aţi avut grijă de toate lucrurile – l-aţi hrănit, i-aţi schimbat scutecele, v-aţi asigurat că nu-i este trist, frig sau cald – nu intraţi în panică. Urmaţi aceste sfaturi:

• Legănaţi copilul într-un cărucior sau în braţe.
• Plimbaţi-l prin casă sau în curte.
• Cântaţi-i sau vorbiţi-i încetişor.
• Puneţi-i o muzică liniştită.
• Purtaţi copilul în braţe aproape de corpul dvs.

Poate fi obositor să îngrijeşti un copil mic. Când simţiţi că vă pierdeţi răbdarea, amintiţi-vă că furia dvs. doar va înrăutăţi plânsetele copilului. Este mai bine să faceţi o pauză pentru a vă linişti, să vă scoateţi supărarea lovind nişte perne sau să plângeţi un pic pentru a vă răcori. După ce v-aţi calmat, reveniţi şi ocupaţi-vă de copil. Vorbiţi cu medicul de familie despre îngrijirea unui bebeluş.
Ţineţi minte:

• Plânsul este ceva normal pentru un copil. În primele luni copilul plânge cam 2 ore din 24.
• Sunetul plânsului este creat de natură aşa încât să nu lase indiferent părintele sau îngrijitorul, pentru a asigura satisfacerea nevoilor copilului.
• Plânsul nu este nici vina dvs., nici vina copilului. Copilul creşte şi în curând lucrurile se vor schimba.

Sursa » COPII SINGURI ACASA. Carte pentru persoanele care au grijă de copii cu părinţi plecaţi în străinătate.