Prioritatea Primăriei Ungheni: salubrizarea şi amenajarea oraşului
Interviu cu Alexandru Ambros, primarul de Ungheni
În această primăvară, aţi încercat deja de două ori să implicaţi şi populaţia în procesul de salubrizare şi amenajare a oraşului. Care sînt primele concluzii?
Nu pot să spun că s-a întîmplat ceva din ceea ce nu am aşteptat. Practic, lucrurile erau previzibile. Există oameni receptivi la apelurile noastre şi există oameni mai puţin receptivi. Atunci cînd am anunţat vinerele sanitare, am zis să fie o tradiţie, să facem cu toţii un lucru bun. În plus, este, dacă vreţi, şi un element de manifestare a patriotismului. Numai cînd te implici, se schimbă atitudinea faţă de tot ce se întîmplă în jur. Vreau să zic că foarte receptive au fost instituţiile preuniversitare, liceenii.
Ca de obicei, de fapt.
Aşa este. Mai mult ca atît, elevii m-au invitat în parcul de lingă Palatul culturii ca să-mi arate ce au făcut adulţii. Le-am mulţumit foarte mult.
Ce-au făcut adulţii?
Au făcut dezordine. Le-am zis acelor elevi – erau de la Liceul “Vasile Alecsandri” – în felul următor: “Da, au făcut-o cei maturi şi voi trebuie să lichidaţi toate urmările. Dar există şi cazuri inverse, cînd voi nu sînteţi corecţi şi maturii lichidează consecinţele”. Deci, este o problemă comună. Cred că a fost o lecţie bună pentru copii, căci, îmi închipui, după ce au văzut mizeria făcută de maturi, au mers acasă şi o bună parte din ei le-au spus părinţilor că nu este bine ceea ce se întîmplă.
Care, credeţi, este motivul că o parte considerabilă a populaţiei nu prea ia în serios apelurile primăriei de a se implica?
Nu cred că nu reacţionează, pentru că li se adresează primăria. Oamenii sînt absenţi la tot ce se întîmplă. Chiar dacă îi va spune vecinul de alături, va avea aceeaşi reacţie.
De unde vine această indiferenţă?
E o stare de lucruri generală. Unii oameni sînt dezamăgiţi. Trebuie să recunoaştem că de la proclamarea independenţei pînă acum a trecut o habă de vreme, aproape 17 ani, şi nu s-au întîmplat lucruri mari. S-au schimbat guverne, s-au schimbat parlamente, dar reforme esenţiale nu s-au produs. Această situaţie îi face pe oameni să fie absenţi. Ei au pierdut încrederea. Noi vrem să le-o readucem, să-i convingem că lucrurile pot fi schimbate. Acum mergem la întîlniri în blocurile de locuit, le spunem oamenilor ce vrem să facem. Din păcate, ei nu mai cred în nimic, sînt suspicioşi. Mulţi spun că nu s-a făcut nimic, nu se face nimic şi nici nu se va face. Le răspund: “Oameni buni, dacă gîndiţi aşa, într-adevăr nu vom reuşi nimic. Putem spune că nu s-a făcut sau nu se face suficient, sau că se lucrează, dar nu în direcţia care trebuie”. Cei ce zic aşa, rămîn doar cu vorba, nu se implică în nimic. În plus, îi contaminează şi pe alţii cu pesimismul lor.
Pentru ca oraşul să fie amenajat, trebuie să existe condiţii. La ora actuală, avem coşuri de gunoi doar pe strada centrală. În rest, dacă omul are o hîrtie, trebuie s-o pună în geantă sau să meargă sute de metri pentru a găsi un coş de gunoi ca s-o arunce.
Coşuri vor fi instalate pe majoritatea străzilor, dar pentru aceasta e nevoie de investiţii. Sînt unele lucruri care nu depind de noi. Un coş ca cele de pe strada Naţională costă între 350-400 lei. Un singur coş! Dar vreau să vă atrag atenţia asupra altor lucruri. Chiar şi acolo unde sînt puse coşuri, gunoiul se aruncă alături.
Oricum, atunci cînd există un coş, deja poţi să ceri de la om să nu arunce resturile în stradă.
Da. Dar, din păcate, foarte multe coşuri se fură, se duc la vile, se duc oriunde vreţi. Asta e situaţia. Mai mult decît atît: putem găsi coşuri strivite, rupte, îndoiate.
O altă problemă ce ţine de aspectul oraşului Ungheni sînt spaţiile verzi. Mîine-poimîine vine vara, iarba creşte mare. De foarte mulţi ani se vorbeşte de o maşină de tuns această iarbă. Mă rog, sîntem alături de UE, trebuie să fim şi noi în rînd cu lumea.
Problema nu e în acea maşină de tuns iarbă. Problema e că în foarte multe cazuri nu prea avem ce tunde. Dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la aleea de castani şi veţi vedea ce se întîmplă cu gazonul de sub aceşti pomi. Acolo s-a sădit iarbă de nenumărate ori, iar iarbă nu este. De ce? Pentru că lumea o calcă, deşi ar putea trece 3-4 metri şi ar merge pe trecerile speciale. Lumea la noi însă merge pe scurtătură. Şi nu numai acolo. Oriunde! Economiseşte exact cinci secunde şi ajunge mai repede nu ştiu unde. În acest an, vom încerca să restabilim gazoanele pe strada Naţională. Vom aduce iarbă specială, vom încerca să îngrădim locurile, să scriem pe nişte tăbliţe că este semănată iarbă şi că le mulţumim trecătorilor pentru faptul că n-o calcă.
În oraşele care se doresc cu adevărat europene peste tot vezi foarte şi foarte multe flori. Ce facem noi în acest sens?
Şi aici avem probleme. Să vă spun ce se întîmplă cu trandafirii care sînt sădiţi şi rezistă pe timp de iarnă. În toamnă sînt scoşi, sînt depozitaţi ca în primăvară să se planteze din nou. Dacă îi lăsăm, ei, pur şi simplu, dispar. Trandafirii dispar chiar şi din faţa primăriei. Asta nu înseamnă însă că nu vom lucra în acest sens.
Noi vorbim deja de 20 de ani despre mentalitatea oamenilor care trebuie schimbată. Ce facem? Cum?
Prin exemplul propriu. Chiar atunci cînd oamenii lasă mîinile în jos, noi trebuie să le ridicăm în sus, să le spunem: “Oameni buni, se poate de schimbat”.
Înţeleg că în următorii ani veţi merge înainte, orice s-ar întîmpla. Nu lăsaţi mîinile în jos.
În nici un caz. Vrem să schimbăm lucrurile mai proaste în lucruri mai bune. Nu se poate face totul ideal imediat. Trebuie să existe continuitate: de la mai rău la mai bine şi tot aşa.
De cîteva ori aţi spus că veţi schimba lucrurile din rău în mai bine. Nu cumva aruncaţi o piatră în grădina foştilor primari?
Eu nu sînt persoana care îmi pierd energia aiurea. Nu sînt persoana care încerc să critic ceea ce au făcut cei ce au fost pînă la mine, pentru că încă n-a trecut suficient timp ca să vadă lumea ce am făcut eu. Fiecare a rezolvat anumite probleme la vremea lui. Le-a făcut aşa cum a considerat de cuviinţă. Noi ne străduim să facem mai bine din momentul în care am venit, iar oamenii ne vor aprecia la următoarele alegeri.
Lucia Bacalu
Publicat la 18 aprilie
Lasă un răspuns