ESENȚIAL | Noi, cei ce ne dorim cetăţeni ai Uniunii Europene

De ani de zile tot vorbim despre cultura noastră sau, mai bine zis, despre incultura noastră. Remarca despre acest „nărav” al nostru încă Dimitrie Cantemir. Vorbind frumos despre moldoveni, despre ospitalitatea lor proverbială, preotul Vasile Ţepordei, mare cărutrar basarabean refugiat peste Prut în anul 1940, nu putea să nu remarce şi el faptul că moldovenii sînt cam „neciopliţi” la ale lor. Adică, nu ştiu să se comporte.
Oare şi peste alte zeci şi sute de ani tot despre incultură vom vorbi? Cu plecările astea peste hotare, ce case şi-au mai zidit unii, ce maşini şi-au cumpărat, ce reparaţii şi-au făcut prin locuinţe. Dar tot aceiaşi au rămas: ignoranţi, lipsiţi de cultură, invidioşi. Dar ce fudui! Nu-i mai ajungi cu prăjina la nas.
Mi-au venit în gînd aceste lucruri, după ce am văzut ce se face în jurul unei grădiniţe nou-nouţe din Ungheni, pentru reconstrucţia căreia s-au cheltuit milioane şi milioane de lei. Citiţi, în această pagină, ştirea respectivă („O grădiniță nouă cu gard… cîrpit”). Sau uitaţi-vă ce se face în scuarul din centrul oraşului, pentru amenajarea căruia s-a cheltuit peste jumătate de milion de lei. Cuiva nu i-a convenit un stîlp de iluminat şi l-a smuls din pămînt. Altuia i s-a părut prea curat şi a început să scuipe coji de seminţe în stînga şi în dreapta.
Scriu aceste rînduri, fiind conştientă de faptul că cei cu ”evro-remont” în casă, cu haine „firmennîe” pe ei nu le vor citi. Din păcate, anume aceste categorii, în primul rînd, suferă de insuficienţă de cultură, de bun-simţ. Nu au ei nevoie să citească, să răsfoiască măcar un ziar. Atenţie! Nu pretind că ar trebui să citească neapărat „Expresul”. Nu. Să citească orice – o frază pe zi – dar să citească.
E greu pentru ei. Uite, manele, telenovele şi alte „… ele” sînt hrana lor spirituală. Unde mai pui că o parte dintre ei au chiar şi diplome de studii superioare, obţinute aşa cum poţi obţine orice în ţara asta. Fără mari cunoştinţe. Bani să fie.
În ultimul timp, apar tot mai multe biserici. Ba ici, ba colo, răsar ca ciupercile după ploaie. Lăudabil ar fi, dacă unii dintre cei ce au furat cu lopata, acum vor să-şi mai spele din păcate. Din milioanele pe care le au mai dau pentru o biserică, pentru o mănăstire. Ei bine, le vom construi, le vom avea. Se va schimba oare situaţia? După cum se trage lumea la cele sfinte, m-aş mira să se schimbe ceva în următorul secol.