INTERVIU cu Elena Cebotaru: „La început,termenul de bibliotecar descria doar persoana care gestionează un lot de cărți…”

Elena Cebotaru, șefa bibliotecii publice din satul Drujba este cea mai potrivită pentru a ne povesti despre carte, deoarece recent a fost declarată „Bibliotecara Anului 2019”, la categoria Categoria biblioteci comunale/sătești.

Ați obținut, recent, titlul de ”Bibliotecara anului 2019”…

Concursul s-a lansat prin luna februarie. Am profitat de ocazie și am depus dosarul complex pe activitatea mea timp de un an. Am luat în considerare și faptul că anul 2019 a fost un an bogat din punctul de vedere al creșterii mele profesionale. Am obținut gradul de calificare I. Am fost implicată în diferite proiecte și am participat la concursul SumoBot, etapa raională, apoi națională. (n. red. SumoBot este un concurs care motivează, încurajează și susține copiii pasionați de robotică și tehnologii să dezvolte abilități inginerești, necesare pentru proiectarea, construirea și programarea roboților.) Desigur, au fost și diverse concursuri la care am participat cu copiii.

În principiu, dosarul a cuprins câteva întrebări în care am punctat activitățile pe care le-am desfășurat în decurs de un an, serviciile prestate de către bibliotecă, mențiuni din partea partenerilor sau fondatorilor.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră profesia de bibliotecar?

Dacă e să fac o paralelă între trecut și prezent, bibliotecara de „atunci” și cea de „acum” a căpătat o altă conotație. Dacă la început termenul de bibliotecară descria doar persoana care gestionează un lot de cărți, acum ea a căpătat o funcție multilaterală.

Bibliotecara este persoana care gestionează, oferă consultații și ajutor în efectuarea temelor de către școlari, realizează servicii moderne cum ar fi: servicii guvernamentale sau robotică, lucrează și ca psiholog. Toate aceste funcții se înglobează într-o singură profesie, pentru a putea oferi un suport comunității în toate domeniile.

 Vă mai aduceți aminte care a fost drumul parcurs de dumneavoastră spre a deveni bibliotecară?

Satul Drujba nu a beneficiat dintotdeauna de o bibliotecă. Ea a fost închisă și nu a putut să-și îndeplinească funcția timp de 15 ani. Eu de specialitate sunt profesor de istorie, însă din diferite considerente, m-am recalificat în domeniul pedagogiei învățământului primar și am lucrat învățătoare de clasele primare. Dar consiliul local a decis să deschidă biblioteca și că ar fi bine să preiau eu funcția de bibliotecară. Când am preluat, în 2015, interiorul bibliotecii era un dezastru. A trebuit să scot fiecare carte, să o scutur de praf și să o înregistrez, ca mai apoi să le transfer în altă clădire. Pot afirma cu siguranță, că am creat biblioteca cu mâinile mele.

Ați întâmpinat careva probleme atunci?

Din start m-am confuntat cu o problemă colosală. Copiii din localitate, nu erau obișnuiți cu mersul la bibliotecă. La început,  am observat o oarecare nesiguranță în ceea ce privește vizitarea bibliotecii, ca treptat să le capăt încrederea. Primul lucru care m-au întrebat a fost „Dar cartea este de vânzare?” Mare le era mirarea atunci când le spuneam că aceste cărți pot fi împrumutate.

Pentru a le insufla cultura cititului a trebuit să muncesc mult. Ca să atrag lumea să vină la bibliotecă am început prin crearea unui spațiu confortabil și atrăgător, curat și luminos. Totuși, sinceră să fiu, m-am axat anume pe copii, deoarece ei sunt promotorii lecturii. Am depus foarte mult timp pentru a mă autoinstui în domeniu. Iar pentru a dota și moderniza biblioteca cu tehnologii informaționale am aplicat la diverse proiecte.

Cum atrageți copiii la bibliotecă?

Mai întâi de toate, le-am format o viziune aparte despre carte. Totul a fost ca o poveste cu aventuri, iar cartea fiind eroul principal. I-am instruit despre drumul parcurs de o carte, bazându-mă pe faptul că anume cartea este un bun comun, care se împrumută, se îngrijește iar mai apoi, ea se reîntoarce pe rafturile bibliotecii pentru a fi iarăși recitită de către un alt copil.

Pe lângă acestea, am făcut și diverse activități de promovare a scriitorilor și a operelor nu doar în bibliotecă, dar și în școală.

Dar maturii, cât de frecvent trec pragul bibliotecii?

Dacă cu copiii mi-a fost simplu, atunci cu persoanele mai mature întâmpin dificultăți. Însă mă bucură faptul că părinții copiilor care vin și împrumută cărți, s-au arătat dornici de a descoperi lumea minunată a cititului. Au început și ei să se aboneze.

Se vede o uțoară creștere din 2015 până în prezent.

Dacă în rândul copiilor stăm cu frecvența bine, cu tinerii cititori este în scădere continuă. Foarte puțini tineri vin, chiar este o problemă majoră.

Totuși, ce părere aveți despre tendința de a răsfoi o carte și în format electronic?

Sunt adepta cititului prin răsfoirea paginilor din hârtie. Dar, nu îmi este străină nici cartea în variantă electronică. Am mai citit și cărți în acest format, mai ales că este opțiunea Cărți audio. Recunosc, că din lipsă de timp, recurg la astfel de lectură.

Copiii totuși preferă mai mult cartea, în locul variantei electronice. Undeva se pierde legătura cu cititul în varianta electronică. Mulți dintre copii percep calculatorul ca un instrument de joacă, sursă de informații și de vizionare de filme, desene animate.

Dețineți o bibliotecă proprie acasă?

Din pasiunea mea pentru cărți, am strâns o colecție mică și acasă. Însă pe viitor, îmi doresc să îmi lărgesc biblioteca personală de acasă cu un număr mai mare de cărți. Îmi place mirosul cărții, îmi place confortul și liniștea pe care mi-o oferă lectura lor. Am învățat foarte multe din cărți, iar ceea ce încerc să le transmit copiilor e să-și dezvolte pasiunea de a citi. Prefer să avem cartea în familie.

Când v-ați îmbogățit ultima oară lotul de cărți din bibliotecă?

În prima perioadă a venirii mele la bibliotecă am beneficiat de o achiziție de 20 – 30 de cărți. Iar pe parcurs, nu am mai avut parte de nici o achiziție majoră.Tot ce am dobândit a fost doar din atragerea donațiilor. Scriitori, oameni politici, jurnaliști s-au arătat binevoitori pentru a ne face donație de carte.

Dar anul acesta, datorită implicării și susținerii primarului Tatiana Sîrbu, am avut parte de o achiziție de carte în valoare de 5 mii de lei și, în special am optat pentru literatura pentru copii, literatura conform programei școlare pentru gimnaziu și liceu dar și literaratură generală sau clasică.

De ziua mondială a cărții, cu ce mesaj veniți către tânăra generație?

Să fie mai activi în viața comunității, să citească, numai așa se vor dezvoltă ca personalități.

 Notă: Concursul „Cel mai bun bibliotecar al anului” a fost instituit în scopul identificării și valorificării potențialului creativ al resurselor umane din biblioteci, amplificării imaginii şi poziției bibliotecarului în comunitatea profesională şi a utilizatorilor, promovării experiențelor reprezentative în domeniu, provocării unei competiții profesionale creative, orientată spre creșterea performanței în activitate și motivarea bibliotecarilor.

Autor: Tatiana Tesliuc