E bine de știut | Invaginația intestinală la copii. Cum se manifestă, ce riscuri are pentru sănătate și de ce bebelușii sunt cei mai afectați

Dr. Eva Gudumac – chirurg pediatru, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, director-coordonator al Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică
Invaginația intestinală este o telescopare a unei anse a intestinului subțire în altă ansă. Mai bine zis, o parte a intestinului (subțire sau gros) pătrunde în altă parte a intestinului. Asta înseamnă că partea superioară a intestinului subțire se contractă, iar cea inferioară – se dilată, astfel că intestinul subțire pătrunde în cel gros (se telescopează), formând un nod, pe care specialiștii îl numesc capul invaginatului.
Mai des se întâmplă ca intestinul subțire să pătrundă în cel gros. Foarte rar se întâlnesc invaginațiile la nivelul intestinului subțire.
Invaginația intestinală este o patologie care necesită o intervenție de urgență, pentru care este nevoie de un diagnostic complex, pentru a evita greșelile.
Invaginația intestinală la copii ocupă locul doi după apendicita acută. Este o urgență medicală, care se efectuează doar în instituțiile în care sunt specialiști în domeniu. Se întâlnește des la copiii cu vârsta între 2 luni și un an, dar mai frecvent – la cei cu vârsta între 2-8 luni. Invaginația intestinală se poate întâlni și la două zile de la naștere, dar mai rar. Ea afectează 1-2 bebeluși din 1000. În Republica Moldova, anual fac invaginație intestinală între 80 și 100 de copii.
Cauzele apariției invaginației intestinale
Există factori favorizanți și factorii determinanți.
Factorii favorizanți: La copilul mic, mai ales la vârsta de 3-6 luni, se produc schimbări în anatomia intestinului subțire și a intestinului gros. Există o motilitate a intestinului în regiunea dintre intestinul subțire și intestinul gros, care nu este fixată.
O altă cauză ar fi alimentația, atunci când mama trece de la alimentația naturală la cea artificială, iar intestinul nu este pregătit să o primească.
Factorii determinanți: Copilul face o viroză pe fundalul căreia se inflamează unele structuri anatomice ale peretelui intestinului, care pot duce la invaginație intestinală.
Simptome:
Copilul se îmbolnăvește când nici nu vă așteptați. Semnele apar adesea noaptea. Copilul devine agitat, strânge picioarele spre burtică. Aceasta înseamnă că deja are loc telescoparea, în proces fiind implicați nervii. Paralel cu această durere copilul devine palid – din cauza micșorării diametrului vaselor sanguine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor. Aceste crampe sunt destul de violente și dureroase și durează între 1- 4 minute. În această perioadă copilul plânge neîncetat, simte dureri foarte violente, după care se liniștește timp de 10-15 minute. El nu vrea să mănânce, nu vrea să ia biberonul.
Este un simptom vag, care ne arată că ceva se întâmplă cu tractul lui digestiv. Apar vărsăturile, care la început sunt de culoare transparentă, apoi conțin și bilă, iar în fazele avansate apar vărsăturile cu alimente sau chiar cu materii fecale.
Copilul nu are febră. Ea va apărea numai dacă apare o viroză sau pneumonie. Cel mai des copiii pot face invaginație în lunile martie, mai, septembrie și noiembrie.
La început copilul poate avea scaune normale, puțin diareice, mai apoi scaune cu sânge. Aceste semne se întâlnesc numai la 40%-45% dintre copii cu invaginație intestinală.
Diagnostic:
Mulți părinți cred, la apariția acestor semne, că este vorba despre o apendicită. Indiferent de ce cred ei, trebuie obligatoriu să se adreseze medicului de familie, iar acesta îi va face o programare la chirurg, care va stabili diagnosticul.
Dacă invaginația apare pe fundalul unei viroze sau a unei stări gripale, atunci poate apărea febra.
Putem întâlni invaginația intestinală și la copiii de peste un an, în 10% dintre cazuri.
La copilul mai mare durerile nu vor fi atât de violente.
Complicații:
Dacă au fost neglijate simptomele, se poate necroza intestinul (mor celulele vii), partea care a fost telescopată. Aceasta poate duce la tăierea unei porțiuni din intestin, care poate avea consecințe grave pentru sănătatea copilului și chiar poate duce la invaliditate.
Tratament:
Pentru a evita intervenția chirurgicală, pacientul trebuie să ajungă la spital în cel mult opt ore, unde, medicul va încerca să împingă intestinul cu ajutorul unei clisme cu baril sau aer pentru a-l îndrepta. Dacă au trecut mai mult de 8 ore, singura soluție este intervenția chirurgicală. Este foarte important ca medicul de familie să acționeze rapid și să nu-i prescrie copilului antiinflamator sau să-i facă singur clismă.
Intervenția chirurgicală se efectuează cu anestezie generală. În ultimii aproape 30 de ani nu au fost înregistrate decese din cauza invaginației intestinale. Însă au fost cazuri când copiii au rămas cu sechele pe viață, deoarece s-au adresat târziu la medic.
Prevenire:
Invaginația intestinală este imposibil de prevenit. Copilul se naște pentru a fi hrănit la sân, dar nu toate mamele pot alăpta, astfel că ei sunt alimentați cu formule de lapte. Însă nu întotdeauna organismul bebelușului este pregătit să primească acest tip de alimente. În rezultat motilitatea (facultatea de a se mișca) intestinului este compromisă.
Sunt situații când copilul alăptat la sân poate face invaginație intestinală, deoarece mama nu se alimentează corect.
Sfatul medicului:
Pentru că invaginația intestinală, de cele mai multe ori, nu poate fi prevenită, mămicile ar trebui să fie atente la primele semne ale bolii și să se adreseze cât mai repede la medic.