Care este viitorul satului Năpădeni, de ce la putere aici sunt femeile și despre multe alte aspecte vorbește primarul Maria Arteomov
Doamnă primar, am făcut o plimbare prin Năpădeni și am văzut tot case părăsite…
Așa e, rămân casele, satul îmbătrânește. În 2018, avem patru copii născuți, dintre care doar doi au rămas în sat. Au fost înregistrate 16 decese. Numărul locuitorilor, la ora actuală, este de 820. Oamenii pleacă în străinătate și nu se mai întorc. Mai întâi, pleacă unul sau ambii părinți, apoi își iau și copiii. Sunt mulți plecați în Israel, în Italia, Portugalia, Germania…
Ați numărat cam câte case părăsite aveți?
Părăsite sunt mai mult casele bătrânești. Se mai vând unele. Cu 2000 de euro, cu 3000… Greu se vând. Foarte greu. Cine să le cumpere? Tinerii care mai fac un ban peste hotare cumpără case mai aproape de oraș. Nu rămâne nimeni aici. La ce să rămână? Satele noastre dispar de pe zi pe zi. Aproape fiecare al treilea locuitor e pensionar… E sărăcie. Chiar e sărăcie. Nu are lumea nici măcar cu ce să facă un gard. Tot așteptăm să se schimbe ceva, dar nu vreau să vorbesc de politică.
NOTĂ:
În anul 2004, potrivit datelor recensământului de atunci, la Năpădeni, taionul Ungheni, erau 387 de gospodării. După 14 ani, au rămas 320.
Aveți mulți copii în sat?
Sunt. Avem 26 de copii înscriși la grădiniță. Condițiile sunt foarte bune. Să vedeți ce grădiniță avem! În gimnaziu avem 92 de copii.
Dar agenți economici?
Avem trei magazine, două întreprinderi individuale, un SRL, gospodării țărănești. Mă bucură faptul că terenurile se lucrează în ultimii ani. S-au găsit lideri și acum nu mai există problema terenurilor lăsate în paragină. Situația s-a ameliorat. Când am venit în funcția de primar, datoriile la impozite pe terenurile agricole erau de vreo 80 mii de lei, acum au rămas vreo 16 mii din acele restanțe, iar alte datorii nu au fost făcute.
Deci, aveți venituri proprii în buget?
Sunt, dar mici: 554 mii de lei din bugetul total de 1 milion 900 mii de lei.
Cum vedeți viitorul satului?
Viitorul satului… A fost un sat vestit, cu școală medie, cu oameni ce au ajuns departe. Sunt foarte mulți doctori originari din Năpădeni, sunt savanți. Acum, însă… Dacă vor fi create locuri de muncă, sper ca lumea să revină în sat. Poate vine vreun antreprenor, un investitor să facem ceva aici. Putem să-i oferim în arendă o clădire cu două nivele. Dar nu vine nimeni. De ce? Drumuri le, infrastructura lasă de dorit.
Cum sunt drumurile?
De la Ungheni spre Năpădeni e acceptabil. Însă drumul între Cornova și Năpădeni… mai bine să o iei pe jos. Se vorbește de un drum nou. Dacă ați văzut, au început un pod, podul Culei. Doi ani au lucrat la acel pod. Nu se mai termină. Mă bucur că vom avea în scurt timp apeduct. A costat circa 11 milioane de lei. Mai e nevoie de 2 milioane 800 mii – pentru stația de epurare.
Majoritatea consilierilor locali sunt femei, femeie e primarul, și secretarul consiliului, și ceilalți funcționari. Unde vi-s bărbații?
Bărbații? Nici nu știu ce să spun. Au lăsat satul pe umerii femeilor. Dar… Eu cred că e mai bine să conducă femeile. Au condus bărbații suficient. Nu vedeți cum au ajuns localitățile noastre? Nu vreau să supăr pe nimeni, dar asta e realitatea.
Și ce au făcut femeile?
În 2018, am reparat, din bugetul primăriei, un drum de pietriș, am mai reparat un drum – din Fondul Rutier, am construit drumul central care duce spre toate instituțiile – în cadrul Programului ”Drumuri bune pentru Moldova”. De când sunt primar, am făcut circa 60% din drumuri din pietriș. Căminul cultural e amenajat, activează, toate sărbătorile le petrecem acolo. Cultura e la un nivel înalt. Avem o formație folclorică, ”Năpădencele”.
Năpădeniul este una dintre puținele localități care are doctor în sat.
Da, avem un centru al medicilor de familie, avem un doctor, Nicolae Silion, care lucrează aici de-o viață. Ne rugăm la Dumnezeu să mai țină. Nu știu ce ne-am face fără el. Nu știu dacă ar mai veni aici vreun doctor.
Ce vă propuneți pentru 2019?
Aș vrea să mai fac vreo două drumuri, să duc la bun sfârșit apeductul. Mă gândesc la un teren de joacă în parc. Mi-aș dori să putem repara cantina, care a fost cota valorică a oamenilor, iar acum am trecut-o la balanța primăriei. Acolo ar putea organiza lumea mesele de pomenire.
Presupun că-s mai mule praznice decât nunți.
În 2018 nu a fost nicio nuntă în sat. Gata, nu se mai fac nunți în sat. Asta e.
Veți mai candida la alegerile locale din acest an?
Nu aș vrea să las acum. Mi-aș dori să merg înainte, ca să mișc carul din loc. Poate va începe lumea să revină în sat. Păcat de așa localitate. Avem 1900 de hectare de pământ. Păcat să rămână de izbeliște. Avem peste 600 de hectare de pășune. Aici ar putea să se dezvolte și sectorul zootehnic, și cel agrar. Și pădure avem. Nu ar fi de dorit să lepede toți și să plece.
Dumneavoastră nu vreți să plecați?
Eu niciodată nu m-aș duce de aici. Aici m-am născut, aici s-au născut părinții și buneii. Aici muncesc de 36 de ani.
Lasă un răspuns