Mereu sunt gaițe ce au ceva de comentat

Cu foarte mulți ani în urmă, am vizionat un spectacol ce m-a impresionat și mi-a rămas în memorie pentru totdeauna. Este vorba de ”Gaițele” de Alexandru Kirițescu. Mult mai târziu aveam să aflu că premiera acestui spectacol a avut loc în 1933, la Teatrul Național din București.
Iată că la 85 de ani de la acea premieră, subiectul piesei este mai actual ca oricând. Doar că ”gaițele” s-au mutat din salonul lor mic-burghez pe… facebook.
Provocarea, iritarea și replicile acide ce nu se mai termină au împânzit rețelele sociale. Se găsesc mereu niște ”gaițe” ce trebuie neapărat să comenteze ceva, să-i pună pe toți la punct, căci aceste ”gaițe” sunt atotștiutoare.
Vorbești despre politică, hop și ”gaiția” se dă cu părerea; vorbești despre literatură – aceeași ”gaiță” e din nou la ”datorie”. Știe și medicină, și drept, și istorie… Îi învață pe toți gramatică, chiar dacă, atunci când nu copiază, ci-și scrie propriile texte, comite o mulțime de greșeli.
Și, dacă, Doamne ferește, declari că nu ești de acord cu ea, apar suratele ei și se năpustesc cu tot stolul asupra ta.
Nu stă la o parte nici ”gaița” principală. Ea trebuie să pună ultimul punct, să mai împungă o dată, să-și mai demonstreze o dată ”vastele” cunoștințe în ale dreptului, istoriei, gramaticii.
E simplu cu internetul acesta să pari mai deștept decât ești, mai ales când nesimțirea este atu-ul principal și nu te deranjează absolut deloc că copiezi fraze întregi fără măcar să binevoiești să fii sincer și să recunoști că ai copiat. Nu te deranjează să furi munca altuia și să te dai atotștiutor.
Uneori, mă întreb, când au timp aceste ”gaițe” să stea de dimineața până seara pe facebook și să tot comenteze? Marea majoritate lucrează cică. Au posturi și funcții prin spitale, prin instituții publice, sunt plătite din banii contribuabililor ca să se concentreze asupra muncii lor și s-o facă așa cum e și firesc: la cele mai înalte standarde; să respecte, cel puțin, Codul muncii și bunul simț.
Nu m-ar deranja dacă aceste personaje s-ar produce în toată splendoarea lor în orele lor libere, după serviciu – dacă nu pot să se culce și să doarmă liniștit, până nu vor trimite vreo săgeată otrăvită în adresa cuiva sau nu-și vor etala, așa cum cred ele, inteligența debordantă.
Am urmărit, în aceste zile, câteva ”gaițe”. Jalnică imagine.
Deși se vor importante, lumea nu le prea ia în seamă. Ele comentează, ele se bucură de comentarii, ele își apreciază comentariile.
Păcat doar că își bagă nasul unde, vorba ceea, nu le fierbe oala.
Deh, gaițele tot gaițe rămân, indiferent unde se aciuează. Iar reacțiile lor, de multe ori exagerate și disperate, relevă caracterul lor defect.
Ceea ce e mai trist, însă, este faptul că, în ferocitatea lor, ”gaițele” îi sufocă pe toți cei ce încearcă să se apropie de ele sau, invers, să evadeze din cercul lor infernal.