Lucia Bacalu: ”Devenim din ce în ce mai ridicoli”

Zeci de reprezentanți ai DE și DCT s-au adunat în PI din Ungheni, pentru a omagia Ziua Limbii Române. Li s-au alăturat și angajații DAA, SER, DF. Ce mai, a fost o sărbătoare pe cinste!
Frumos, nu? Și pe înțelesul tuturor.
De câțiva ani, tot asist la nebunia aceasta cu abrevieri ce nu-și au locul. Oare chiar e atât de mare lenea că nu putem scrie clar: Direcția Educație, și nu DE?
Mă rog, acolo, în DE, pot să-și scrie în actele oficiale DE. Și SAP ce aparține DE. Și LT.
Oare de ce în loc de Gimnaziu nu se scrie G? Că am putea încurca cu un alt G (Grădiniță)? Sau poate se scrie și nu am observat eu?
Apropo, nici până azi nu știu exact cum se descifrează acest SAP, care-mi amintește, fonetic, de C.A.P.-urile de cândva din România.
E vorba de Serviciul Asistență Psihologică? Sau de Serviciul Asistență Pedagogică? S-ar putea să fie și altfel, nu știu.
Poate ar fi cazul, măcar pentru unii de-al de mine, care suntem mulți și vrem să ne informăm corect, să scrieți în paranteze descifrarea, dacă țineți atât de mult la abreviatura SAP.
Recunosc, am și eu abreviaturile mele. În virtutea meseriei, uneori trebuie să notez cu viteza luminii tot ce se spune. Și atunci apar în carnețele fel de fel de pt, sm, bn și așa mai departe. Dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să scriu așa pentru public.
Iată că pedagogii noștri (la DE lucrează pedagogi din câte știu) o fac. Îi fugărește cumva cineva și trebuie să reușească să scrie ceea ce au în minte? Sau poate au astfel de indicații de la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării… scuzați, de la MECC?
Vă imaginați cum discută între ei?
”- Doamnă, au telefonat de la MEC(e)C(e). Vor un raport al activității S(e)AP(e).
– Imediat, după ce discut cu directorul L(el)T(e) Sculeni”.
Interesant, ce părere au profesorii de limbă română despre această nebunie?
Dar să nu credeți că doar pedagogii sunt atât de ingenioși. Nu!
Citisem undeva că cei de la DASPF, împreună cu reprezentanți ai SAP, au avut o mare realizare: s-au întrunit într-o ședință și au discutat lucruri importante. Nu au menționat, însă, ce anume.
După ce ne merge vestea de o țară cu oameni săraci și îmbătrâniți, de o țară coruptă, se pare că vrem cu tot dinadinsul să ne remarcăm și prin rebusurile (alias abreviaturi) noastre.
Tot mai des citesc: PMAN, ceea ce înseamnă Piața Marii Adunări Naționale (din Chișinău). M-am gândit, în mintea mea, că noi, cei din Ungheni, nu suntem mai răi și atunci am scris la începutul acestui editorial PI, adică Piața Independenței.
Vă place cum sună? PMAN din Chișinău, PI din Ungheni, PȘMS din Nisporeni, PP din Călărași. Pe undeva o fi și PU, și PC, și PAC, și mai nu știu ce.
Ce să te mai mire? Oare nu ne numim noi până și statul acesta al nostru RM? E greu de scris Republica Moldova, căci sunt tare multe litere, tocmai 16, și mai este și un spațiu?
Sau, în cel mai fericit caz, ne dorim să-i imităm pe cei din UE, doar că nu prea merge. Devenim ridicoli.