E timpul să reparăm o greșeală a trecutului

Acum trei ani, la biblioteca din cartierul Dănuțeni al Ungheniului, erau lansate, cu mare fast, cele două volume de ”Scrieri” ale lui Dumitru C. Moruzi.  Prezentă era o echipă de intelectuali de la Chișinău, în frunte cu scriitorul Vladimir Beșleagă. Prezenți erau și reprezentanți ai autorităților publice locale.
Doamne, ce cuvinte s-au mai rostit!

Pentru cei care nu cunosc, Dumitru C. Moruzi ”era prinţ, recunoscut în Rusia, de unde venise, foarte tânăr, pentru credinţele şi aplecările sale. Coborâtor autentic de Domn, strănepot al lui Constantin vodă” (Nicolae Iorga); venea dintr-un neam care a dat istoriei noastre doi domnitori, Constantin şi Alexandru Moruzi. Dumitru a fost fiul principelui Constantin Moruzi, personaj extrem de popular şi bine cunoscut în epocă, şi al domniţei Ecaterina, nepoata domnitorului Ioan Sturza. Principele Constantin Moruzi este înmormântat la Dănuțeni, un cartier al Ungheniului, în biserica pe care a ctitorit-o.

Feciorul său, Dumitru C. Moruzi, și-a petrecut o parte din copilărie la Dănuțeni, localitatea care apare în multe dintre scrierile sale. A studiat la Sorbona.

“D. Moruzi scrie bine, foarte colorat şi energic, în icoane splendide uneori, deşi fără îngrijire”, menționa în criticile sale Nicolae Iorga.
”S-a născut la Iaşi, dar a locuit în Basarabia şi toată opera lui este dedicată acestei părţi a României. Inima lui a bătut la unison cu inimă Basarabiei. Tragedia ei a fost şi tragedia lui”, așa îl caracterizează istoricul Iurie Colesnic.

Noi, cei care, poate, mergem zi de zi pe locurile  pe unde și-a purtat pașii și Dumitru Moruzi, ce știm despre el? Câți i-au citit opera? Câți au citit măcar ce a scris el despre Dănuțeni, Ungheni, despre viața și obiceiurile oamenilor din acea vreme?

Acum trei ani, cineva propusese ca bibliotecii din Dănuței să i se confere numele lui Dumitru Moruzi. Ce entuziasm mai era! Vicepreședintele de atunci al raionului promisese că, până în toamnă, numele lui Dumitru Moruzi va fi înveșnici la Ungheni.

Ce credeți? Nu s-a întâmplat NIMIC. Și e atât de simplu. Dacă nu suntem în stare să rezolvăm o astfel de problemă minoră, ce să mai zicem de altele, mult mai complexe, care necesită mulți bani?

Chiar e atât de complicat să se facă demersul necesar, să se ia decizia care se impune? Din câte am înțeles, demersul ar trebui să vină din partea Direcției Cultură și Turism – e vorba de o foaie de hârtie pe care să fie scrise doar câteva cuvinte. Vă ajutăm noi, dacă trebuie! Apoi, acel demers să fie supus discuției la Consiliul raional și să se ia decizia. Nu e vorba de retrocedări d eterenuri. Nu e vorba de alocări de bani.

Nu e vorba de interese de partid.
E simplu, repet. Cred că merită și e necesar să fie readus în circuit un nume care a făcut, pe vremuri, faimă Ungheniului, a făcut faimă Dănuțeniului.

E timpul să reparăm o greșeală a trecutului. Mai ales, în Anul Centenarului Unirii.