Paradoxul vremurilor noastre

Liviu Rebreanu dorea ca: „Sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba și vorba cu fapta, căci numai astfel vei obține un echilibru statornic între lumea ta cea mică dinăuntru și lumea dinafară”.
Iar japonezii au o altă vorbă: ”Mai bine e să fii dușmanul unui om bun, decât prietenul unui om rău. Chiar dacă niciodată nu vei avea nevoie de sabie, trebuie s-o porți toată viața”.
Avem atâtea cărți, atâția oameni deștepți, care au încercat să ne învețe, ba chiar ne mai învață ce este omenia, compasiunea, binele și dragostea! Dar nu înțeleg ce se întâmplă?
Vine sfârșitul lumii.
Am găsit un mic text ce ne reprezintă pe toți. Azi și acum, când a sosit timpul să iubești mai mult animalele, cunoscând oamenii.
”Facem mai multe lucruri, dar nu și mai bine. Curățim aerul, dar poluăm sufletul. Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține. Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm. Creăm noi computere și comunicăm din ce în ce mai puțin. Este timpul fast-food-urilor și alimentației incorecte, oamenilor mari și sufletelor mici, profitului rapid și relațiilor dificile. Timpul creșterii veniturilor familiale și creșterii numărului divorțurilor, caselor frumoase și distrugerii căminelor familiale. Timpul despărțirilor scurte, scutecelor de unică folosință, legăturilor de o singură noapte, excesului de greutate și pastilelor care fac tot: ne excită, ne calmează, ne ucid”.
Internetul este o lume fantastică, plină de informații utile și lucruri distractive, la care noi toți avem dreptul. Ne facem prieteni virtuali, cu care comunicăm. Nu poți ști starea emoțională și psihologică a celui pe care îl accepți în prieteni. Și nici prin cap nu ne trece că sunt un soi de oameni, care se hrănesc cu aceasta. Astfel te trezești cu un cârd de probleme, de nu te spală toată apa Prutului.
Zamfirescu, făcând o analiză a oamenilor, scria: ”Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise. Te găsești totdeauna în fața unei etichete și, în general, e bine să nu bei butelia până la fund. Fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde etichetei, dai de drojdie”.
Paradoxul vremurilor noastre este că avem studii superioare cu toții, dar o toleranță scăzută. Avem o bună educație, chipurile, dar puțină minte. Ne jucăm cu viețile oamenilor ca țara în bumbi. Adăugăm ani la viață, dar nu adăugăm viață la ani.
Faci zilnic același lucru și te consolezi cu găndul că asta e viața și că toți suntem în aceeași oală.
Nu-ți trece prin cap că aceeași soartă o poate avea mama, sora sau fiică-ta.
Viața nu este perfectă. Orice om are măcar o problemă. Chiar dacă îți vine greu să crezi, problemele te fac mai puternic. Și mai bun. Nimeni dintre noi nu primește la naștere instrucțiuni de folosire. Prin urmare, faci ceea ce poti mai bine, asa cum stii mai bine. Esti om și nu Dumnezeu.
A fi om bun înseamnă a te opri să priveşti un stop de ploaie cum lunecă pe o petală. A fi om bun înseamnă a privi cerul și a te bucura că este senin. A fi om bun înseamnă a te bucura de primul fulg de zăpadă sau primul ghiocel. A fi om bun înseamnă a fi din părinți buni. Înseamnă să te poți privi în oglindă. Să poți dormi noaptea liniștit.

Dacă nu ai ocupație, apucă o coadă de sapă și la muncă. Să nu pățești ca capra din povestea noastră.
”Un țăran creștea o capră și un măgar. Capra, cuprinsă fiind de invidie, pentru că măgarul primea mai multe bucate decât ea, i-a zis: ”Cu câtă nerușinare se poartă omul cu tine. Nu ai nici o clipă de liniște! Ba ești dus să macini la moară, ba ești încărcat pe spinare cu poveri uriașe”.
Apoi l-a sfătuit pe urecheat să se prefacă epileptic și să cadă într-un șanț. Măgarul a ascultat sfatul tovarășei sale și s-a aruncat într-un șanț, alegându-se, din această pricină, cu multe și adânci răni. Îngrijorat, țăranul a trimis imediat dupa un doctor, care i-a zis că cea mai bună și mai rapidă cale de a-l vindeca pe măgar era să i se pună peste răni plămânii unei capre. Fără a mai sta pe gânduri, omul a tăiat capra și l-a vindecat pe măgar”.
Morala: Atunci când faci rău altuia, așteaptă-te să fii lovit, la rându-ți, de multe rele. Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Viaţa este un război contra răutăţilor omului.Vine și acel timp când vânatul se preface în vânător. Se compară uneori cruzimea oamenilor cu cea a animalelor sălbatice, comparația este jignitoare pentru aceștea din urmă.