Primăria și… femeia

Cu ceva timp în urmă am asistat cu toții la un spectacol de prost gust, care mie, personal, mi –a lăsat un gust amar.
E vorba de instalarea bradului în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Doamne, ce vânzoleală! Ba vine bradul din Ucraina cu trenul. Ba nu mai vine cu trenul. Ba îl aduce, ba întârzie.
Nimic clar, concret. Doar bâlbâieli din partea autorităților.
Sunt sigură că, dacă oamenii nu ar fi auzit pe la televizoare atâtea promisuni din partea primarului general interimar al capitalei, atâtea bâlbâieli, nu i-ar fi interesat bradul.
Din moment ce au atras atenția asupra lui, bradului, sigur că și interesul a sporit.
În sfârșit, bradul a ajuns în capitală. Cînd colo… Șoc, râsete, glume de tot felul – bradul numai brad nu era. Și când te gândești că oamenii așteptau cu sufletul la gură acel pom de Crăciun, care urma să impresioneze nu doar Repubica Moldova, ci și Europa întreagă.
Ce a urmat? Învinuiri din partea primarului interimar. Fără a se face vreo investigație, fără a se analiza situația. Pur și simplu, au început a zbura săgeți veninoase înspre oponenți.
Dumnezeu cu ei, cu oponenții. Dumnezeu cu ei, cu guvernanții.
Altceva m-a întristat. Silvia Radu, care a ajuns, mai ieri, primar general, a pornit-o cu isteria. Vezi Doamne, cât de misogini sunt unii, cum îndrăznesc s-o critice pe ea?
Misogin, dacă nu știați cumva, înseamnă bărbatul care urăște femeile, care manifestă dispreț față de ele.
Ei bine, am tot încercat să înțeleg unde vede dânsa misoginia? Faptul că ești criticată, pe bună dreptate, pentru acțiunile tale în calitate de primar interimar, să însemne oare misoginie? Și, dacă te critică un consilier sau un politician, care este întâmplător și bărbat, să însemne oare că acesta e misogin?
Nu știu. Poate că Silvia Radu nu cunoaște sensul acestui cuvânt. Poate l-a auzit și ea pe undeva, știe că-i de rău, i-a plăcut și iată că îl folosește.
Dacă, însă, îl folosește cu bună știință, atunci e grav, după mine.
Știu, e la modă să vorbim despre egalitatea de șanse, despre gender, despre discriminarea femeilor. Dar haideți să nu exagerăm!
În momentul în care ai ajuns într-o funcție, ce mai contează dacă ești femeie sau bărbat?
Ești conducător/conducătoare. Ești manager!
Și atunci? De ce s-o luăm cu prăjina înainte și să începem a boci că, vezi Doamne, nimeni nu e în drept să ne critice, căci noi suntem femei, ființe slabe, gingașe, emotive, sensibile…
Dacă tot luptăm pentru drepturi egale, dacă tot ne avântăm în competiții pentru a ocupa o funcție sau alta, haideți să fim demne până la capăt. Dacă am greșit, să recunoaștem. Dacă nu putem, să cerem ajutorul.
Nu am înțeles niciodată femeile-primari, care se tot plâng că le este mult mai greu decât bărbaților care ocupă un asemenea post, căci ele mai au pe capul lor gospodăria, copiii, familia.
Oare înainte de a porni pe acest drum, nu ai știut că ai acasă copii, că ai gospodărie? Și, dacă tot vrei să critici pe cineva, critică-l pe bărbatul de alături, pe care ți l-ai ales să-ți fie soț, partener de nădejde, la bine și la rău.