Mor de foame și frig, iar alegeri tot pentru călăii lor votează

Zilele acestea, m-a contactat o doamnă din Măcărești. Era tristă, îngrijorată de ceea ce se întîmplă cu vecina sa, o bătrânică de peste 75 de ani, uitată la o margine de sat, sub pădure. E bolnavă, stă în frig, fără foc, fără mâncare. Abia se mișcă, picioarele nu o mai ajută.
În casă e umezeală, până și cearșafurile pe care doarme sunt ude.  ”Ce fac cei de la asistența socială?”, întreb.
Se pare că nici nu știu de ea. Dacă ar ști, nu ar lăsa-o să-și ducă zilele într-un hal fără de hal.
Asemenea bătrânele, de fapt, sunt peste tot. Cei care merg prin satele noastre – nu pentru a se întâlni cu alegătorii sau a mai tăia vreo panglică ori la vreun hram – știu cu siguranță cum trăiește lumea. Bătrânii noștri sunt uitați, lăsați de izbeliște, cu pensii de râsul lumii.
Dar sunt buni la alegeri! Le dai câte o sticlă de ulei, un kilogram de orez, ceva paste și îți este asigurat votul.
Cineva îmi spunea, zilele acestea, că vreau să fiu bună cu toți, să nu supăr pe nimeni și de aceea îi cam menajez pe bătrâni, pe oamenii săraci. Ar trebui, însă, să fiu mult mai tranșantă, mai dură, și să spun pe șleau că ei, acești oameni neinformați, fără prea multă carte, sărăciți la maximum, ne hotărăsc soarta. Ei merg la alegeri, fiind foarte disciplinați, și votează, de fiecare dată, ce-i mai rău.
Sunt de acord că, în bună parte, ei ne hotărăsc soarta. Că din cauza lor avem la conducere persoane absolut întâmplătoare, corupte, mincinoase și așa mai departe.
Pe de altă parte, dacă am face o retrospectivă în istorie, am înțelege că totdeauna am fost așa, că soarta ne-a fost decisă de persoane rău intenționate sau neștiutoare de carte. Hoții și șmecherii au fost mereu în frunte.
Este un cerc vicios, din care nu putem ieși de secole. Unde mai pui că fiecare al doilea e trădător și e gata s-o vândă până și pe mama care i-a dat naștere, numai ca să se mențină la putere.
”Am vrut să-i trimit poze din casa acelei bătrânele lui Plahotniuc, dar nu am reușit”, îmi spunea acea femeie din Măcărești.
Nu mă miră deloc. Și știți de ce?
Pentru că ei, cei ce s-au cocoțat în vârful piramidei, s-au înconjurat cu tot felul de lepădături și nu mai ajungi la ei cu una, cu două. Ies în popor atunci când vor ei, unde vor și, neapărat, cu televiziunea după ei. Să vadă poporul cât de tare îi doare inima pentru copii, bărtâni, săraci.
Acum, ca să fiu un pic rea, aș întreba-o pe acea bătrânică uitată de toți, care, practic, moare de foame: pentru cine a votat la alegerile prezidențiale, pentru cine a votat în scrutinele parlamentare? Sunt sigură că pentru cei aflați azi la putere și care o lasă pe ea, pe zeci și sute de mii ca ea, să moară încet, zi de zi, în frig și foame.
Iar la alegerile urmăroate, dacă nu va pleca la Domnul, tot pentru călăii ei va vota.  Ce-i de făcut?
O singură soluție există: unirea cu România. E o șansă pentru noi. Alta nu există. În caz contrar, vom muri, rând pe rând, în sărăcie, în frig, flămânzi și goi.