Interviul nerealizat cu Vlad Plahotniuc

Era anul 2010. În una din zile, mă telefonează fostul primar de Ungheni, Vitalie Vrabie, care, la acea vreme, era secretar general al Partidului Democrat. Îmi spune că la Ungheni urmează să vină cu ajutoare Vlad Plahotniuc, om de afaceri. ”Te rog mult, poate faci cu el un interviu”, îmi zise.

În acea perioadă, recunosc, nu știam aproape nimic de Plahotniuc. Nici măcar nu știam exact cum se scrie corect numele lui: Plahatniuc, Plohotniuc sau Plahotniuc.
Imediat am accesat Google-ul, care mi-a spus că buneii lui Plahotniuc pe linia paternă au fost din Costuleni, raionul Ungheni. ”Foarte bine, mi-am zis. Am să-l întreb despre aceasta, ce-și amintește despre Costuleni, despre buneii lui…”.
În ziua cu pricina, mă îndrept spre Centrul de reintergare socială a bătrânilor, unde urma să aibă loc evenimentul. Când să mă apropii, văd bărbați bine făcuți, cu telefoane în mână, urmărind fiecare mișcare a celor care treceau pe acolo. Nu am scăpat de atenția lor nici eu. În poartă, mă întâmpină și mă întreabă cine sunt, unde lucrez, de ce am venit.
După ce am răspuns la toate întrebările, mi-au permis să merg mai departe. La ușă, deja niște domnițe cu zâmbetul pe buze îmi pun aceleași întrebări, înregistrând cu sârguință totul într-un caiet.
În sfârșit, ajung în interior. ”Cine-o fi acest Plahotniuc? Nu am văzut așa pază nici la șefii statului”, m-am întrebat.
După câteva minute, apare și personajul în carne și oase, însoțit de primarul Alexandru Ambros, de liderul de atunci al PD Petru Langa, de Vitalie Vrabie și de alți câțiva șefi raionali.
Nu mai rețin ce a vorbit Plahotniuc. Îmi amintesc doar că era tare vesel, că a oferit câteva plicuri cu câte 10 mii de lei unor copii cu dizabilități…
În momentul în care am reușit să mă apropii de el, ca să-i solicit un interviu, zâmbetul i-a dispărut de pe buze. Probabil, s-o fi întrebat cum am ajuns lângă el. Am avut senzația atunci că a privit prin mine, iar eu m-am simțit, în acea clipă, ca o stafie. Nu avea cum să privească deasupra capului meu, căci prea jos e de statură.
A strecurat doar printre dinți: ”Transmiteți întrebările secretarei mele”.
Așa s-a încheiat tentativa mea de a vorbi cu Vlad Plahotniuc. De atunci, nu l-am mai văzut niciodată. În schimb, știu foarte bine cine este.