Celui sărac nu i se dă crezare nici când spune adevărul

Vine iarna.  Cred că numai copiii se bucură. Noi cei vârstnici nu prea. Nu prea, pentru că cresc chieltuielile. Suntem săraci. Mândrie nu cred că a mai rămas.
Răsfoiam Biblia într-o zi, căutând un citat, de care aveam nevoie. Am dat acolo de cuvintele lui Iisus: „Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi“.
Chiar şi Napoleon avea citate despre sărăcie. „Singurul mod de a rămâne sărac este să fii cinstit”, spunea.
Mi se pare că unica profesie cinstită este cea de bibliotecar. Nu îţi dă nimeni mită. Nu poţi fura nimic. Dezavantajele – te poate insulta oricine cui nu-i lene.
Mă gândesc, adeseori, oare cum pot fi oameni atât de plini de compasiune şi, în acelaş timp, atât de brutali. Lev Tolstoi scria: ”Muncitorii, în general săraci, nu sunt mai buni, ci mai răi decât bogaţii, îi judecă şi îi invidiază. Pentru asta sunt vrednici de milă mai mult decât pentru sărăcia lor. Bogaţii sunt întodeauna mai imorali decât săracii, profită de munca lor, trăiesc in trândăvie și, mai ales, pentru asta sunt vrednici de milă”.
Tragedia noastră e că, din cauza unei lumi și a unei societăți duse de râpă, care îi împinge pe oameni la muncă și efort în afara căminului, pierdem din vedere copiii. Omul de astăzi aleargă să-și păstreze un  serviciu, de pe urma căruia să-și poată plăti taxe și credite, sau datorii, dar și   să pună pe masă strictul necesar, să ofere familiei un minimum de confort.
Cetăţeanul se concentrează asupra unor investiții cu profit imediat, dar pierde din vedere investiția cea mai importantă – copiii, iar când ajunge să conștientizeze acest fapt este, de cele mai multe ori, prea târziu.
Se trezeşte atunci când copiii s-ar putea să fie departe, atât fizic, cât și spiritual. De educaţie nici nu mai pomenesc.
”Doi oameni, unul bogat şi celălalt sărac, s-au dus la înţeleptul satului pentru a-i cere sfat şi îndrumare. Cel dintâi intrat în casa bătrânului învăţat, bogătaşul, a stat înăuntru preţ de peste un ceas. Atunci când a venit rândul omului sărac, înţeleptului nu i-au trebuit decât câteva minute pentru a-i da povaţa.
Revoltat, săracul i-a vorbit cu obidă  bătrânului: „Invăţătorule, asta este dreptate? Cei bogaţi au dreptul oare la mai multe şi mai îndelungate sfaturi decât noi, cei amărâţi?”.
Înţeleptul a surâs cu înţelegere şi i-a explicat: „Atunci când ai păşit pragul casei mele, am înţeles în câteva clipe că eşti sărac. Pe cel care a intrat înaintea ta a trebuit să îl descos vreme de o oră pentru a-mi da seama că este sărac”.
În fine, fiţi buni, măcar uneori. Căci numai asta ne-a mai rămas.
,,Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit.
Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el?
Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, deși se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă și a împins bolovanul la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el.
Abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui”.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de unde tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.
Morala: Bogăţie înseamnă economiile multora în mâna unuia singur. Este greu să găseşti o rudă unui sărac. Căci nimeni nu recunoaşte că are vreo legătură cu cel care are nevoie de vreun ajutor.