Omul și baștina.”Ceaiul de duminică” într-o zi sfântă

Surpriză pentru președinta raionului Ungheni, Ludmila Guzun. Chiar dacă știa că îi vor veni în vizită consătencele, chiar dacă, parcă, era pregătită de acea întâlnire, ceea ce a urmat a făcut-o să trăiască adevărate clipe de revelație.”Mi-au făcut o surpiză deosebită. Sunt bravo”, a început oficial, cu un glas obosit, după o zi grea de muncă. ”Sunt femei de la țară, care au o mulțime de responsabilități, dar care reușesc să facă lucruri minunate”, a continuat.
Arată cu mâna spre un coș împletit din pănușe și împodobit de Crăciun, care și-a găsit locul pe masa ei. ”Pe mine nu m-ar fi ajuns capul să-l fac niciodată așa”, recunoaște.
Fața i se luminează și parcă uită de oboseala acumulată pe parcursul zilei. Începe a povesti despre revenirea sa la baștină, în satul Pârlița, raionul Fălești. Acolo s-a născut, acolo și-a petrecut copilăria, acolo a absolvit școala medie.
Chiar dacă a trecut de atunci ceva timp, și acum își amintește bine momentul când a plecat din sat.
Fusese admisă la facultate. ”Tata, cu motocicleta cu ataș, m-a dus până la gara Răuțel, pe unde trecea trenul Slobodca – Chișinău. Era seara târziu, iar eu porneam spre Chișinău. În acel moment, m-am uitat în urmă, la sat. În noapte, ardeau luminițe, iar eu m-am gândit, nu știu de ce, că, de acum încolo, voi veni aici doar în ospeție. Așa și s-a întâmplat”, povestește.
Imediat după facultate a venit la Ungheni, orașul care i-a devenit a doua casă.
După ani și ani, consătencele ei au readus-o la Pîrlița. ”În ultimii ani, am mers în satul natal foarte rar și mai mult la mormintele părinților”, recunoaște.
În august, a avut prima întâlnire cu cele care i-au creat momente de neuitat. Atunci, fusese invitată la biblioteca din Pârlița, la o întâlnire cu membrele clubului femeilor de aici, numit ”Ceaiul de duminică”. ”Ele și-au planificat câteva întâlniri cu femei băștinașe de-ale lor, care au reuși în viață, care s-au realizat. Au considerat că și eu mă număr printre acestea”, a explicat Ludmila Guzun.
Apoi, a urmat vizita de răspuns. Au venit la Ungheni, 15 pîrlițence, inclusiv foste colege de clasă, inclusiv sora ei, care se dă greu dusă din sat. ”Au venit cu colinde, cu un coș cu prăjituri, cu un coș cu fructe, cu fel de fel de surprize… A fost ceva de suflet”, afirmă Ludmila Guzun.
Le-a însoțit la bibliotecă, la podul Eiffel, la Zona Economică Liberă, la fabrica de ceramică… ”În ajun, m-am culcat cu emoții: cum să le întâlnesc, ce să le arăt? M-a bucurat faptul că le-a interesat totul: ce se face în Ungheni, ce se produce, care este situația”, spune, după care continuă: ”Ulterior, ele au spus că au rămas foarte impresionate. Eu, de fapt, nu am făcut nimic deosebit. Am mers și le-am arătat ce avem”.
Și totuși, președinta de raion din Ludmila Guzun s-a făcut auzită. ”Vorbim de o activitate inițiată de femei dintr-o localitate sătească. Înseamnă că se poate! Or, femeile noastre își doresc momente de suflet”, a remarcat, precizând că, se pare, e nevoie, pur și simplu, de un catalizator. La Pîrlița Făleștilor cea care le-a adunat grămăjoară este șefa bibliotecii, Valentina Grosu.
Întâlnirea s-a finalizat cu o masă de prânz, care, vorba pîrlițencelor, a durat mai mult decît de obicei. Au avut ce discuta, au avut ce-și aminti.