Totuși al cui e drumul?…

Cu siguranță suntem obișnuiți deja cu minciunile și marasmul din perioada electorală. Minciuna și manipularea ating cote extrem de mari. După schimbarea guvernării din 2009 în vacuumul informațional de pe plaiurile mioritice au venit mai multe instituții media „ Libere și Independente” cu finanțări din zone Off Shore.
Scurtă însă a fost bucuria de “dezintoxicare”, ale creierelor moldave după căderea “Zidului informațional NIT”. Noii moguli de presă au început să folosească tribuna viu colorată pe nume instituție media pentru a minți în continuare poporul. În această toamnă am avut marea ocazie să am câteva săptămâni libere pe care le-am dedicat culesului roadei la țară. O îndeletnicire de la care am lipsit în ultimii câțiva ani din varii motive. Am rămas plăcut surprins că oamenii noștri de la țară au început să caute informații, să privească televizorul, să asculte radio. Problema moldovenilor rămâne “Cetitul” (cum spunea bunica mea). Ziarele au trecere mai mare în veceurile din curțile oamenilor sau la învelit slănina și brânza atunci când merg pe deal la diferite lucrări agricole. Parcursul european și educația europeană din ultimii ani încă nu a reușit să scoată din capul moldovenilor “sindromul calului“. Prin acest sindrom am în vedere obișnuința noastră de a privi un singur post de televiziune de a asculta un singur radio și în cele din urmă de a ne limita la o singură sursă de informare.
La finele săptămânii trecute am mai avut parte de o “surpriză electorală”. Într-un sat din raionul Glodeni, sat care datorită soției mele, dar și a oamenilor de acolo mi-a devenit în ultimii ani la fel de drag ca și satul meu natal din raionul Ungheni. Vorbeam de surpiza electorală; încă de la coborârea mea din autobuz am fost oprit de câțiva activiști ai PLDM, cu scurte verzi și cu stejarul desenat pe spate. Cu siguranță nu erau din sat, deoarece mi-au întins un pachet mare de chibrituri și un ziar. Am luat “pomana” ne mai dorind să ascult minciunile despre cât e de “al vostru, al nostru și al cui o mai fi acest Vladimir Vasilievici”. “Surpriza” mă aștepta puțin mai târziu. Am intrat în magazin unde erau deja “baronii” locali ai PLDM, care încercau să convingă niște băbuțe cât de bine este cu stejarul la guvernare. Când au văzut că nici babele nu mai sunt chiar “întunecate” la minte ca acum câțiva ani, s-au legat de un drum nou nouț făcut acum câteva săptămâni în partea de jos a satului, (drum făcut în variantă albă).
“Vă place drumul din jos (așa spun la o parte a satului)?”, a întrebat liberal-democratul.
“Păi… da, dar trebuia făcut mai demult, nu cum atunci când am dus-o pe mama la groapă nu avea pe unde merge părintele că erau numai calele”, a spus una dintre băbuțe.
“Apoi iată PLDM-ul a dat bani ca să facă drumul. Știm că trebuia mai demult, da iată după alegeri o să-l facem și pe cel din sus (din deal)”, a mai adăugat stejărelul din Glodeni.
Am zâmbit pe seama marasmului și m-am dus acasă pentru a aprinde focul cu noile așchii (de stejar probabil).
Surprizele au continuat atunci când am ajuns acasă la socri. Aici era deja un activist al PD-ului care încerca să-mi convingă socrii cât de bun este partidul cu trandafiri în frunte. Mare mi-a fost mirarea când și cei ce poartă pe spate frumoasele flori s-au dat mari și tari spunându-ne că, de fapt, drumul a fost făcut de ei, de PDM, deoarece primarul a venit pe listele acestei formațiuni politice.
Până la urmă nici verzii nici albaștrii și nici roșii nu au pus mâna la refacerea acelui drum, toți ca unul mint poporul, acel drum a fost făcut pe banii publici adică pe banii tuturor celor care duc ziarele viu colorate la veceu.
Actuala campanie electorală ne-a demonstrat că gangrene minciunii, manipulării și disprețului față de cetățeni, dar și de prețul mizer pe care aceștia îl pun pe votul nostru s-a răspândit de la Chișinău în toată țara, mai mult ca un cancer. Dacă cei de la Chișinău mint poporul cu televizorul, atunci la țară se folosesc alte trucuri – de la pahar până la niște lemne sau favoruri, în dependență de funcția ocupată de cel ce vine să cerșească votul pentru “Bosul, șeful, началнику”, de la Chișinău.
Votăm cu orice organ, rațiunea încă se odihnește…
Constantin Uzdriș / costika.blogspot.com