Legea găzduirii sau povara… naivităţii noastre?

Am să vă spun o poveste. O poveste adevărată cu bătrînele şi bătrînei din Europa şi moldoveni de-ai noştri, din satul X sau Y. Pot fi şi de la oraş, dar educaţi în spiritul tradiţiilor noastre rurale.
Elizabeth, Norman şi Sybille – să-i numim aşa pe eroii noştri. Ar putea să-i cheme oricum: Anya, Matteo sau Nancy. Ce mai contează? Au muncit toată viaţa, cineva – contabil într-o întreprindere, altcineva – asistentă medicală, notar, perceptor fiscal, educator şi aşa mai departe. Statul, e vorba de un stat european, unde totul se face în interesul omului, le-a oferit, în final, o pensie bună – de cîteva mii de euro.
Iată că Elizabeth, Norman sau Sybille, avînd de toate, ar mai vrea şi altceva: să vadă lumea, să descopere alte civilizaţii, să ajute…
Republica Moldova, în acest sens, este exact ceea ce le trebuie. Ca şi Bangladesh, de exemplu. Sau Etiopia, Gana…
Şi au început să vină bătrînelele şi bătrîneii din Europa în Moldova. Simplu de tot. Mai deschid portmoneele şi adună mărunţişul: care 20 de euro, care 70, care 100…  Pun mînă de la mînă şi vin în Moldova. Cu ajutoare! Iar aici – surpriză!  Ce mai mese întind moldovenii noştri! Cu plăcinţele coapte în cuptor, cu sărmăluţe de-ţi lingi degetele, cu cărnuri şi salate de tot felul…
Am  nimerit, chiar recent, la o asemenea sindrofie. Să vedeţi ce feţe fericite aveau moldovencele noastre! Ce mai, i-au dat gata pe oaspeţii veniţi tocmai din Europa.
Priveam şi la bătrînelele din Europa. Sigur, nu avea cum să nu le placă. O fostă simplă contabilă dintr-un orăşel de pe undeva din Franţa sau Suedia, este primită mai ceva ca regina Angliei! Pentru care merite, mă întreb? Pentru că a adus cu ea nişte ajutoare care costă mai puţin decît masa care a fost întinsă în cinstea ei? Şi chiar dacă aducea un vagon de ajutoare… Merită să întindem asemenea mese?
Paradoxul e altul. Încercaţi să le spuneţi aceloraşi moldoveni că ar fi bine să pună mînă de la mînă ca să cumpere nişte creioane colorate sau cîteva cărţi pentru copiii de la grădiniţă. Să vedeţi ce tămbălău s-ar ridica!
Am fi deschis pînă acum biblioteci întregi din banii cheltuiţi pentru numeroasele mese întinse bătrînelelor şi bătrîneilor veniţi din Europa. Credeţi că ei s-ar simţi mai prost, dacă li s-ar oferi un prînz obişnuit? Sau ajutoarele ar fi mai mici?