Gazoductul Iaşi-Ungheni: termene şi costuri neclare
Conducta de gaz Iaşi-Ungheni care va lega România şi Moldova este cel mai important proiect pe axa Bucureşti – Chişinău din ultimele decenii. Acesta are menirea să reducă dependenţa Republicii Moldova de gazul rusesc. Astăzi, proiectul riscă să piardă banii europeni pentru că Guvernele de la Bucureşti şi Chişinău au termene limită diferite pentru finalizarea conductei. Cele două state au selectat, separat, acelaşi consorţiu ca să construiască gazoductul.
În octombrie 2013 – fără contracte de expropriere
Un drum proaspăt pietruit şi două construcţii metalice din localitatea Semeni, Moldova, sunt semne că aici este kilometrul zero al gazoductului Iaşi-Ungheni. Pentru urgentarea proiectului, oamenii din Semeni au fost expropiaţi încă de anul trecut. Nouă familii din Semeni şi-au cedat terenurile statului în vara anului trecut, însă în luna octombrie a acestui an, oamenii încă nu aveau contractele de vânzare – cumpărare pentru terenurile cedate statului. „Nu avem nici un document la mână”, spune Iurie Ciobanu, locuitor expropriat pentru construcţia gazoductului. Vladimir Ţurcanu, inginerul cadastral din localitate, susţine însă că aceste contracte se află la primărie. La rândul său, Nina Bereghici, secretarul consiliului local din Zagarancea (comuna de care aparţine Semeni), spune că aceste contracte de vânzare sunt ţinute în primărie doar pentru înregistrări cadastrale: „Noi le-am luat de la Ministerul Economiei pentru a opera modificările necesare ca oamenii să nu mai plătească impozitele funciare”.
Iurie Ciobanu revine şi ne spune că nu crede că vom avea prea curând gaze româneşti: „Nu cred că vom avea gaz prin ţeava asta.S-au promis locuri de muncă, dar toţi tac…Eu aş merge paznic acolo, fiindcă sunt la pensie şi unde în altă parte mai pot câştiga un ban în sat?”.
„Nu înţeleg de ce la noi se vorbeşte una, dar se face cu totul altceva”, spune Grigore Sănduleac, un alt locuitor din Semeni, expropriat de autorităţile moldovene. El este nemulţumit că terenul a rămas nelucrat de când l-a cedat statului: „Nouă ne-au luat pământul în 2012. Dacă ştiam că lucrările întârzie, semănam şi anul acesta ceva!”. În schimb, Constatin Fuior, şeful Secţiei construcţii, gospodărie comunală şi drumuri din raionul Ungheni spune că, în prezent, muncitorii lucrează la sudarea pe părţi a conductei, iar persoanele care muncesc acolo au fost selectate de firmele câştigătoare.
Proiect strategic cu termene diferite
Conducta de gaze este un proiect important pentru Uniunea Europeană – care suportă o parte substanţială din costuri.
Bugetul total al gazoductului este de aproximativ 26,5 milioane de euro, din care 7 milioane de euro reprezintă contribuţia financiară a Uniunii Europene: 3 milioane pentru Moldova şi alte 4 milioane pentru România. Apoi, fiecare stat trebuie să contribuie separat cu restul de bani: România – 15,7 milioane de euro, iar Moldova- 3,65 milioane de euro. Oficialii moldoveni susţin că România s-a angajat să suporte şi o parte din contribuţia Chişinăului, în cadrul unui program mai larg de finanţare. Viceministrul moldovean al economiei, Tudor Copaci, ne-a declarat: „Partea română a promis că acoperă contribuţia necesară, dar deocamdată nu am primit niciun leu. Suma a fost preconizată, ei spuneau că sunt disponibili, dar deocamdată se discută”.
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) şi, respectiv, Ministerul moldovean al Economiei au selectat, prin licitaţii separate, firmele care trebuie să construiască conducta până la cele două maluri ale Prutului. În final, acelaşi consorţiu format din firme româneşti a câştigat, separat, lucrările pe teritoriul ambelor state: Habau PPS Pipeline Systems SRL (lider), Inspet SA şi IPM Partners SRL. Acum, pentru ca ţeava să treacă pe sub râul Prut este nevoie de o altă licitaţie. Guvernul român a emis o ordonanţă de urgenţă, în septembrie, prin care a mandatat o singură instituţie publică să organizeze procedura de selecţie pentru ambele state: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Urgenţa măsurii este motivată de Guvern prin faptul că gazoductul trebuie finalizat până la sfârşitul acestui an, altfel există riscul să fie pierdută finanţarea cu bani europeni.
La Chişinău însă termenul final diferă. Viceministrul economiei, Tudor Copaci, ne-a declarat că termenul limită este 31 martie 2014. Mai mult, Oficialul moldovean susţine că până atunci trebuie finalizată construcţia conductei pe cei 11 kilometri de până la graniţa cu România, fără subtraversarea Prutului.
Acelaşi termen este avansat şi de Vadim Ceban, membru în comisia de evaluare care a selectat câştigătorul licitaţiei pentru Moldova: „Finalizarea va fi până la sfârşitul primului trimestru 2014, conform graficului prezentat de consorţiu, până la Prut, fără subtraversare”, susţine acesta.
Costuri neclare
Nu doar termenele sunt diferite în cele două state, ci şi costurile unitare pe cele două trasee care se întâlnesc la Prut. În România, acelaşi consorţiu s-a angajat să termine lucrarea cu 8,2 milioane de euro pentru 32,29 kilometri de ţeavă, în schimb, în Moldova, cele trei firme s-au angajat să termine 11 kilometri cu 6,65 milioane de euro.
Victor Parlicov, directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică din Moldova, susţine că preţul estimativ al unui kilometru liniar de conductă poate valora peste 400.000 de euro. Un calcul simplu arată că în România, un kilometru liniar construit de acelaşi consorţiu costă 254.000 de euro, iar în Moldova, potrivit sursei, ar costa minim 400.000 de euro, adică cu aproape 37%.
Deşi mai mulţi funcţionari din cadrul Ministerului Economiei refuză să ofere detalii despre costul 1 kilometru de conductă, totuşi diferenţa este pusă de viceministrul Tudor Copaci pe seama unei investiţii suplimentare la Semeni: „Noi avem şi o staţie de măsurare a gazelor, ei (nr.- partea română) au numai parte liniară”.
Documentele oficiale nu menţionează care va fi costul staţiei de măsurare de la Semeni, astfel că nu este clar de ce în Moldova costurile pentru realizarea conductei sunt mai mari raportat la kilometrul construit.
Experţi: „Un proiect mai mult politic”
Elena Gorelova, directorul adjunct al Centrului de Investigaţii Strategice şi Reforme din Moldova, afirmă că proiectul gazoductului este mai mult unul politic decât economic. Pe de altă parte, expertul economic Alexandru Fală afirmă că este foarte important de realizat că gazoductul Iaşi-Ungheni constituie o alternativă pentru dependenţa energetică a Republicii Moldova de un singur furnizor: „Nu putem exclude vreun eventual război al gazelor între Ucraina şi Rusia, iar în astfel de condiţii existenţa gazoductului Iaşi-Ungheni ar putea fi o soluţie. Pentru a asigura independenţa energetică a Moldovei este necesar, în primul rând, să ne preocupăm de infrastructură. Bineînţeles, vor fi necesare fonduri importante, însă acestea ar putea fi obţinute cu titlul de împrumut de la donatorii internaţionali totodată alocându-se o parte de mijloace din bugetul de stat. În doilea rând, va fi necesară conexiunea gazoductului Iaşi-Ungheni cu sistemul intern de distribuţie a gazelor, adică cu acele conducte prin intermediul cărora în prezent gazele sunt livrate în casa fiecărui consumator.
Sursa, foto: api.md
Lasă un răspuns