Viaţa de lîngă noi | Omul care a săpat aproape 500 de fîntîni
V-ați întrebat vreodată cît pot face cele două mîini ale omului timp de o viață? Răspunsul ar putea fi scurt – multe, mai ales dacă omul este muncitor. Aşa zice şi mătușa Ana Canțîru din Ungheni, în vîrstă de 84 de ani, atunci cînd își amintește de soțul ei, Petru Canțîru.
De-a lungul vieții sale, acest om a reușit să lase în urmă, nici mai mult nici mai puțin de 498 de fîntîni! Toate au fost săpate cu propriile mîini, atît la Ungheni, cît şi în alte părţi. Fîntînarul era atît de pasionat de munca sa, încît ducea o evidență strictă, pe hîrtie, a fiecărei fîntîni pe care a săpat-o. Iată de unde vine acest număr exact de 498.
Petru Canțîru nu mai este în viață de opt ani. S-a stins la vîrsta de 78 de ani, iar despre fîntînile pe care le-a lăsat posterității ne povestește soția lui. Deși a ajuns şi ea la o vîrstă înaintată, are o memorie de invidiat. Ba mai mult, mătușa Ana Canțîru susţine că anii nu i-au furat nici măcar vederea. La cei 84 de ani ai săi, bătrîna poate pune ață în ac fără ochelari. Dar, nu despre aceasta a vrut să ne vorbească, ci despre fîntînile cu apă dătătoare de viaţă pe care le-a săpat bărbatul ei şi de la care, zice ea, i s-a tras și moartea.
”A săpat fîntîni pînă în ultimul moment. Ultima a făcut-o la Valea Mare. A venit de acolo şi imediat s-a dus la spital. Au mai trecut nouă luni și s-a dus cu totul…”, își amintește bătrîna, după care explică: ”El se băga în fîntîni, la adîncime. Acolo era rece… Iaca așa a răcit și s-a petrecut”.
Fiind pe patul de moarte, Petru Canțîru i-a spus soției sale să păzească, ca pe ochii din cap, fîntîna de lîngă poarta casei lor. A fost prima fîntînă pe care a săpat-o, pe la vreo 30 de ani. De atunci i-a mers vestea că e un fîntînar iscusit. Lumea se înscria la el, aştepta răbdătoare rîndul să le sape fîntăni. El nu refuza nimănui.
Astăzi, chiar dacă Ungheniul este împînzit cu apeducte, trecătorii continuă să se oprească la fîntîna din poarta casei lui Petru Canțîru.
Foarte mulţi dintre ei nu ştiu cui îi aparţine, dar ştiu că apa e bună şi-şi vor potoli neapărat setea. Izvorul este așa ca la începuturi – nesecat, cu apă rece și limpede ca lacrima.
Potrivit mătușii Ana Canțîru, cea mai adîncă fîntînă pe care a săpat-o bărbatul ei se află la Floriţoaia, un sătuc din preajma Ungheniului. Are o adîncime de 36 de metri.
Munca lui costa, pe vremuri, zece ruble, bani pe care fîntînarul îi cîștiga după aproape două săptămîni de lucru intens, săpînd în adîncul pămîntului pînă dădea de apă.
”De cîte ori îi tot spuneam să se lase de făcut fîntîni… Şi copiii îi spuneau, mai ales în ultimii ani, cînd nu mai era tînăr cum a fost odată. Nu ne-a ascultat niciodată”, se frăsuie Ana Canțîru.
Cum să asculte, dacă acesta era sensul vieţii lui? Chiar dacă era destul de periculos să sapi o fîntînă, căci malurile puteau să se surpe, sau adîncimea să te sufoce, Petru Canţîru nu a cedat, nu s-a lăsat de ceea ce-i era mai drag pe lume.
În prezent, foarte puţină lume îşi mai aminteşte de cel ce a săpat sute de fîntîni. Foarte puţini îi cunosc numele. Anume din acest motiv, un grup de ungheneni cărora Petru Canțîru, la vremea sa, le-a săpat cîte o fîntînă în curte sau în mahala, au intervenit la Primăria Ungheni cu inițiativa de a fi instalată o placă comemorativă la fîntîna lui Petru Canțîru, săpată de el cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Să rămînă amintire pentru generaţiile ce vor urma. Or, spunea mătuşa Ana Canţîru, fîntînile sînt „izvoare vii, lăsate oamenilor de Dumnezeu”.
UNGHENI | Ina Landa
Lasă un răspuns